ALINA KARTMAN
16 APR 2014
Cine conduce, de fapt, America? Întrebarea care îi atrage ca un magnet pe conspiraționiști a primit un răspuns neașteptat din partea unei echipe de politologi de la Universitatea Princeton.
Cine conduce, de fapt, America? Întrebarea care îi atrage ca un magnet pe conspiraționiști a primit un răspuns neașteptat din partea unei echipe de politologi de laUniversitatea Princeton.
Atunci când mai multe grupuri de interese sau elite economice doresc aprobarea unei anumite politici, șansele ca aceasta să se realizeze nu depind aproape deloc de părerea cetățenilor. O caracterizare dură a Americii democrate, pe care profesorii Martin Gilens (Universitatea Princeton) și Benjamin I. Page (Universitatea Northwestern) o fac într-un studiu care se anunță de importanță istorică.
Studiul, care urmează să fie publicat în jurnalul Perspectives on Politics, a analizat o serie de 1.779 de inițiative legislative introduse între 1981 și 2002, comparându-le cu sondaje ale opiniei publice (defalcate pe segmente de venit) și sondaje care au monitorizat opiniile grupurilor de interese. Portretul Americii, așa cum reiese din studiul amintit, este cel al unei oligarhii care mai are în comun cu democrația doar titlul. „Elitele economice și grupurile organizate care reprezintă interese de afaceri au un impact substanțial independent asupra politicilor de guvernare a Statelor Unite, în timp ce grupurile care reprezintă interesele maselor și ale cetățenilor de rând au o influență minoră sau chiar nulă”, sintetizează cercetătorii.
Probabilitatea ca o politică publică să fie schimbată este în principiu aceeași, indiferent dacă o minoritate sau o majoritate a cetățenilor se arată în favoarea ei. Dacă, în schimb, politica se bucură de susținerea unui grup de elită financiară, șansele ca politica să fie croită după interesul elitei sunt de 45%, în timp ce șansele să nu fie modificată sunt de doar 18%. „Asta nu înseamnă că cetățenii pierd de fiecare dată”, explică cercetătorii. „Ei obțin, destul de des, politicile care îi favorizează, dar asta doar fiindcă aceste politici se întâmplă să fie și preferatele cetățenilor care alcătuiesc elita economică și care dețin influența reală”, mai adaugă ei.
Criticii democrației văd aspecte pozitive în această situație: cetățeanul de rând este oricum neatent la politică și ignorant cu privire la politicile publice. Și atunci de ce să regretăm că aceia care oricum sunt neinformați nu influențează politica? Autorii cercetării spun însă că, deși este recunoscut statistic că elita economică are acces mai ușor la informație, aceasta nu garantează că informația respectivă va fi și accesată. În plus, spun ei, „nu avem niciun motiv să credem că expertiza informațională ar fi întotdeauna însoțită de o înclinație spre transcenderea intereselor proprii sau spre perseverența unei munci făcute în interes public”. În schimb, cetățenii obișnuiți sunt mai pedispuși să fie un apărător mai sigur al propriilor interese decât orice alt grup, notează politologii.
Studiul lui Gilens și Page este prima cercetare care pune sub semnul întrebării funcționarea Statelor Unite ca democrație, în contextul în care în cuvintele oamenilor de știință „până nu demult era imposibil să testezi predicțiile teoretice antagonice (că SUA operează ca democrație vs oligarhie) într-un singur model statistic”. Însă cercetarea nu ajunge să definească exact cine sunt elitele economice: americanii înstăriți, primii 1%, cei mai bogați 0,01%? O altă limitare pe care o recunosc cercetătorii este că nu au luat în calcul și impactul altor grupuri de influență politică, precum activiștii de partid, oficialii guvernamentali și alte elite care nu aparțin sectorului economic.
În schimb, există mai multe cercetări care să arate că Senatul american răspunde cu mai mare ușurință la preferințele bogaților privind politicile publice. Privită din perspectiva faptului că inegalitatea financiară devine din ce în ce mai pronunțată, situația democrației americane apare ca fragilă și expusă unui risc real de transformare într-o oligarhie care mai păstrează încă relicve ale democrației: sistemul electiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu