Viața de creștin este o luptă continuă, de fapt viața oricărui om este o luptă necontenită pentru supraviețuire. Avantajul vieții de creștin este că Domnul este de partea noastră și ne ajută să trecem peste orice situație. Dumnezeu Își dorește „un popor care să fie al Lui” (Tit 2:14, 1 Petru/1 Peter 2:9). Domnul ne-a pus la dispoziție toate armele spirituale de care avem nevoie ca să luptăm „lupta cea bună a credinței” și „să ne sfârșim alergarea” în brațele Sale. Cu cât vom înțelege mai bine și vom crede mai profund că Dumnezeu ne iubește atât de mult, încât ne dorește lângă El, în rai, pentru eternitate, diavolului îi va fi tot mai greu să ne mintă, să ne fure credința și să ne facă să păcătuim. Isus ne-a asigurat victoria, în Numele Lui. Tot ce ne cere este să-L iubim și să ascultăm de El, ca să ne ajute să câștigăm fiecare luptă spirituală pe care o avem de dat. Întunericul spiritual este tot mai mare pe Pământ, pentru că tot mai mulți oameni fac voia diavolului, dându-i putere lui și demonilor săi să le facă rău atât lor cât și celor din jurul lor. Poate că treceți printr-o perioadă cu multe încercări și aveți probleme care parcă nu se mai termină și nu vedeți nici o ieșire. Nimeni nu este scutit de suferințe în această viață. Apostolul Petru, condus de Duhul Sfânt ne spune „Împotriviţi-vă lui [diavolului] tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi” (1 Petru/1 Peter 5:9). Este adevărat că atunci când auzim cât de mari sunt problemele altora, ale noastre par mai mici. Când știm că nu suntem singurii care suferă, parcă ne este mai ușor. Dar mai mult decât orice, ne încurajează gândul că Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, înțelege prin ce trecem și are „milă de slăbiciunile noastre”, pentru că „în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei/Hebrews 4:15). Cu alte cuvinte, Isus nu ne părăsește nici o clipă și ne ajută să facem față situațiilor prin care trecem, indiferent cât sunt de grele.
Dumnezeu a creat totul perfect. Adam și Eva și-au început existența într-o lume perfectă, fără păcat, boală, durere, suferință și fără lupte spirituale, până când diavolul a venit cu prima ispită.
Minciuna primordială, cu care a început diavolul ispitirea omenirii, este repetată la infinit de-a lungul istoriei și continuă să-i înșele pe cei care o cred. Dacă nu realizăm că Satan este sursa gândurilor îndoielnice și a celor acuzatoare, care ne trec prin minte și le confundăm cu gândurile noastre sau mai grav, cu cele care vin de la Duhul Sfânt, nu avem nici o șansă în războiul spiritual.
Toate ispitele se încadrează cel puțin în una dintre cele 3 categorii sintetizate de apostolul Ioan. Doar după ce Satan i-a inoculat Evei gândul ispititor, aceasta a privit altfel pomul interzis și „a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea”. Cu alte cuvinte, pofta firii pământești a făcut-o să dorească să mănânce din fructul interzis, pofta ochilor, a produs plăcere inimii ei, dorind fructul tot mai mult, iar mândria, numită de Ioan „lăudăroșia vieții”, i-a dat Evei „lovitura de grație”; cum să nu vrea să fie ca Dumnezeu cunoscând binele și răul? Ca urmare, nu a mai contat ce le-a spus Dumnezeu, a întins mâna și a comis păcatul neascultării de Domnul, alegând să asculte de diavolul. Nici Adam nu a fost mai ascultător. Chiar dacă Dumnezeu i-a spus lui direct ce nu avea voie să facă, citim că Adam era lângă Eva și când aceasta i-a dat din fruct, el a mâncat fără să se opună. Pentru că ei au ales neascultarea de Domnul, au pierdut stăpânirea Pământului și Satan a devenit „stăpânitorul acestei lumi”, cum chiar Isus îl numește în trei instanțe din Evanghelia după Ioan (Ioan/John 12:31, Ioan/John 14:30, Ioan/John 16:11).
Diavolul a folosit același tipar când l-a ispitit pe Isus. Isus și-a început cu adevărat lucrarea după ce a fost botezat în apă și cu Duhul Sfânt (Matei 4:1-11). „Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul” (v. 1). Atacul a început după ce Domnul „a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; (și) la urmă a flămânzit” (v. 2). Diavolul a așteptat ca Isus să fie epuizat și flămând, sperând că atunci Îl poate înșela și învinge. S-a folosit de „pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii”.
În prima ispită diavolul s-a adresat „firii pământești” a Lui Isus, după ce i-a pus la îndoială identitatea: „... „Dacă ești Fiul Lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini”(v. 3b)”. Foamea fizică, este un factor puternic pentru oricine, care ne poate întuneca rațiunea, unora mai mult decât altora. Prin felul în care a răspuns ispitelor, Isus ne-a demonstrat că dacă Cuvântul Lui Dumnezeu face cu adevărat parte din noi, acesta ne va ține mintea trează și ne va ajuta să identificăm orice ispită chiar și atunci când din punct de vedere fizic nu am avea nici o șansă. Isus a răspuns atacului citând Scriptura: „„... Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’” (v. 4b).
Pe această ispită am putea s-o încadrăm la „lăudăroșia vieții”. Satan a încercat să-L facă pe Isus să se mândrească, demonstrând că este Fiul lui Dumnezeu și nu poate muri chiar dacă se aruncă jos de pe acoperișul Templului, pentru că „Dumnezeu și-ar trimite îngerii să Îl salveze”, a spus ispititorul citând din Cuvântul lui Dumnezeu. Și aici, Isus ne-a învățat o lecție foarte importantă, demonstrând că este vital să interpretăm corect Biblia, luând versetele în context și în corelare unele cu altele ca să avem adevărul, pentru că versetele nu se contrazic unele pe altele.
În a treia ispită diavolul s-a adresat „poftei ochilor”, sperând să îi dea lui Isus „lovitura de grație”: După ce I-a pus identitatea la îndoială de două ori și nu a funcționat, diavolul a schimbat tactica. Apostolul Luca relatează chiar mai detaliat cuvintele Domnului, decât Matei. În Luca 4:6, citim, „... Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc”. Ceea ce spunea, era din nou pe jumătate adevărat. Adam a primit de la Dumnezeu stăpânirea Pământului, dar când omul a păcătuit, ascultând de Satan, i-a dat acestuia stăpânirea și el însuși a ajuns robul diavolului. De fapt Satan i-a ispitit pe Adam și Eva, tocmai pentru a le fura autoritatea și a-i „ucide” spiritual. Isus nu-l contrazice, ceea ce confirmă că acea parte a frazei era adevărată, în schimb Domnul i se opune la ceea ce era minciună de fapt. Diavolul nu avea nici o secundă de gând să renunțe la stăpânirea pe care o avea, chiar dacă Isus ar fi făcut ce i-a cerut. De fapt era o contradicție în termeni. Când cineva se închină cuiva, recunoaște că îi devine rob și nu că îi ia locul devenind stăpân. Deci rezultatul închinării nu putea fi ceea ce spunea diavolul și anume ca Isus să devină stăpânul lumii. Scopul lui era să-L împiedice pe Isus să îl învingă și să îi ia cu adevărat stăpânirea. Isus a replicat și mai ferm de această dată știind că are autoritatea să-l alunge, și a proclamat din nou Cuvântul Lui Dumnezeu:
Apostolul Luca a relatat mai multe detalii și la final, de unde aflăm că diavolul și-a epuizat strategiile de bază, și chiar dacă pe moment și-a dat seama că a pierdut, a continuat să caute metode prin care să-L distrugă pe Isus și la fel procedează și cu noi. Dușmanul pândește orice moment în care suntem epuizați fizic și mai ales spiritual. Dacă nu ne hrănim duhul, devenim slabi spiritual și ne pierdem puterea de a lupta. Tocmai de aceea, atunci vine dușmanul cu cele mai neașteptate și puternice lovituri. Dacă vrem „să ne sfârșim cu bine alergarea”, cum spunea Pavel, trebuie să ne hrănim „omul interior al inimii” zilnic, pentru că așa cum a spus Domnul, „...Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.
Isus Cristos a venit în trup, tocmai ca să-l biruiască pe Satan. Isus a plătit prin moartea Sa pentru păcatele omenirii; a înviat din morți și ne-a dat șansa vieții veșnice tuturor celor care dorim să Îl urmăm și să trăim pe placul Lui.
Distrugem orice speculații prin care dușmanul încearcă să preia controlul minților noastre. Diavolul pune gânduri în mintea noastră, care să ne facă să păcătuim. Ceea ce este ispititor pentru o persoană, poate să nu ademenească deloc pe altcineva. Dușmanul știe ce ne atrage și cu ce ne poate înșela. Noi suntem cei care trebuie să ne împotrivim lui, „tari în credință”, indiferent de câte ori revine sau în ce ambalaj își împachetează înșelăciunea. Dacă nu ne cunoaștem slăbiciunile și nu ne înarmăm cu versetele care ne dau biruința în acele domenii, devenim victime sigure. Biblia are învățăturile potrivite pentru orice probleme avem și prin însușirea adevărului Scripturii devenim mai puternici și mai greu de ispitit.
Ispita are efect asupra noastră, doar dacă ni se pare atractivă, dacă este ceva ce ne dorim sau după care tânjim. Nu spun că a mânca ciocolată este păcat, dar poate deveni o problemă atunci când ajungem să o consumăm necontrolat. Orice pune stăpânire pe noi este păcat, Cineva care urăște ciocolata, poate avea în fața sa cutii întregi cu cele mai fine și mai apetisante praline și să nu vrea să se atingă de ele. În schimb, pentru un iubitor de ciocolată, și cea mai puțin aromată ciocolată este greu de refuzat. Noi trebuie să ne identificăm slăbiciunile și să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să le învingem. Dacă medităm asupra versetelor referitoare la problema pe care o avem și ne rugăm pe baza acestora, până când Duhul Sfânt le face vii și lucrătoare în inimile noastre, ne vom putea învinge slăbiciunile și vom face față tot mai ușor atacurilor celui rău. Dacă nu ne cunoaștem slăbiciunile, diavolul va continua să se folosească de acestea ca să ne facă că păcătuim.
Oare acest verset spune că orice ne este permis? Da și nu. De fapt, orice poate să ne facă dependenți, să ne controleze și să ne înrobească, nu ne este permis. Dumnezeu ne-a creat cu voință liberă și putem alege să păcătuim. Dar dacă păcătuim cu bună știință, în mod voit, suntem robii celui de care ascultăm. Și știm că diavolul este cel care ne ispitește să păcătuim.
Este foarte important să știm cât mai multe despre dușmanul nostru și despre cei din tabăra lui. Isus nu s-a ferit să facă comentarii pertinente la adresa lui Satan și a slujitorilor lui. Termenii biblici folosiți pentru aceștia sunt distincți și clari atât în limba greacă originală cât și în traducerile din limba română.
Cuvântul original în limba greacă tradus de Cornilescu prin „drac” sau „demon” de traducătorii Bibliei Varianta Actualizată (BVA), este „daimón” și înseamnă „duh rău, demon, drac” , conform „Strong's Concordance”.
Cuvântul din limba greacă originală, tradus prin „diavol” de toți traducătorii Bibliei, este „diabolos” și înseamnă „acuzator fals, defăimător, denigrator, cel care critică pe nedrept ca să rănească și condamnă pentru a distruge o relație”, conform „Strong's Concordance” și „HELPS Word-studies”. Acesta este un termen distinct, unic, care se referă doar la Satan, nu și la slujitorii lui.
Isus face referiri clare la adresa diavolului și a slujitorilor lui. Domnul ne arată adevărata lor natură, modul lor de operare și pericolul pe care îl reprezintă. Satan știe că este condamnat să-și petreacă eternitatea în iazul de foc, în cele mai mari chinuri, ca pedeapsă pentru răzvrătirea împotriva Lui Dumnezeu. Și pentru că știe că pedeapsa lui este ireversibilă, caută să ia cu el în iad, pe toți cei pe care-i poate înșela. Natura lui este rea și nu poate dori binele nimănui. În Apocalipsa/Revelation 12:12, partea a doua, citim că „...diavolul s-a coborât la voi (cei care locuiți pe Pământ și mare) cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.” De aceea face totul pentru a-i înșela pe cât mai mulți oameni și a-i transforma în slujitorii lui.
Demonii ne pun gânduri în minte ca să ne convingă să păcătuim, iar dacă nu reușesc ne amintesc păcatele din trecut sau se folosesc de dependențele și slăbiciunile noastre ca să ne constrângă să păcătuim; ne întinează – ne șoptesc gânduri murdare, iar dacă le acceptăm ca fiind ale noastre și poftim ceea ce acestea reprezintă, păcătuim și ne pierdem sfințenia; ne înrobesc – ne ademenesc cu ceea ce ne place și dacă nu ne înfrânăm, ajungem dependenți de anumite plăceri sau lucruri care nu sunt păcate decât dacă „pun stăpânire” pe noi așa cum scrie Pavel „... toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” (1 Corinteni 6:12b); ne chinuie; ne condamnă; ne fură pacea și liniștea; ne dau boli și handicapuri; ne incită la ură, răutate și răzbunare, etc.
Din versetele de mai sus, aflăm că diavolul este ucigaș, hoț, tatăl minciunii, înșelător, pârâșul sau acuzatorul fraților și se apropie de oameni doar ca „să fure, să junghie și să prăpădească”, așa cum spune Domnul Isus.
Prin apostolul Petru suntem avertizați că dușmanul nostru, este atent la tot ce facem, ca să folosească împotriva noastră, de aceea este important să fim în permanență vigilenți, treji spiritual, ca să nu devenim prada lui. Cel mai important „câmp de luptă” este mintea, de aceea trebuie să acordăm atenție fiecărui gând și să-l facem „rob ascultării de Cristos”, așa cum am văzut și în versetele din 2 Corinteni 10:3-5.
Oare cum s-a simțit Petru când Isus i-a adresat cuvintele de mai sus? Doar cu puțin timp înainte, Domnul l-a lăudat în fața celorlalți că doar Duhul Sfânt îi putea descoperi că El este Fiul Lui Dumnezeu, iar acum, nu doar că Domnul i-a spus că este o piatră de poticnire, dar i-a spus: „Înapoia Mea, Satano”. De fapt fiecare dintre noi putem fi în poziția lui Petru, când verbalizăm gândurile pe care ni le pune diavolul în minte. Aceste gânduri sunt în așa fel tâlcuite de dușman ca să pară că sunt ale noastre și că ne servesc interesele. De fapt, el se folosește de gânduri care sunt în acord cu firea umană, tocmai ca să pară credibile. Ce spune Isus despre gândurile cărora le-a dat glas Petru? Isus spune că sunt „gânduri de ale oamenilor”.
Un aspect important și frecvent al luptei spirituale, implică sentimentele și emoțiile negative cărora le permitem să ne umple inimile. Ne costă scump dacă nu ne eliberăm inimile de ură, răutate și de duhul de ceartă cât mai repede! Cuvintele pe care le rostim sunt rezultatul emoțiilor pe care le lăsăm să crească în inimile noastre și a gândurilor pe care le dezvoltăm în mintea noastră, ca urmare a acestor emoții. Nu vi s-a întâmplat să vă necăjiți din cauza unei persoane sau situații, „s-o întoarceți pe toate fețele” pentru ca mai târziu, Duhul Sfânt să vă convingă că nu e bine ce faceți și chiar dacă ați decis că n-o să spuneți nimic nimănui despre ce v-a necăjit și v-a făcut să păcătuiți la nivelul minții, să ajungeți să „turnați” toate acele gânduri, și ceva pe deasupra, în discuția cu prima persoană care este gata să vă asculte sau mai grav, chiar persoanei care v-a supărat? Și ce greu se repară efectele unui astfel de comportament, condus de cel rău și nu de Duhul Sfânt. Iacov ne învață diferența dintre înțelepciunea firească, pe care o numește și „drăcească” și cea care vine de sus, pe care o primim prin Duhul Sfânt și doar prin cea din urmă putem produce roada neprihănirii, cu condiția să fim „cei ce fac pace”.
Amărăciunea produsă de ceea sau cei care ne supără, ne ofensează sau ne deranjează poate degenera și produce mult rău în relațiile interumane, dacă nu este rezolvată la timp. Ce ar trebui să facem? Obișnuim să spunem: „mi s-a umplut paharul!” Ne creăm singuri mari probleme dacă așteptăm să ne rezolvăm sentimentele de amărăciune la adresa unei persoane sau situații, până când simțim că am acumulat prea multe ca să le mai facem față. Atunci suntem periculos de aproape de „a exploda” și tot ce a produs acea „rădăcină rea” să „îi întineze” pe mulți din jur. Suntem tentați să spunem tuturor ceea ce ne chinuie și mai ales ceea ce ne-au făcut alții; de asemenea, avem în natura umană tendința de a prelua sentimentele negative ale interlocutorului nostru referitor la o altă persoană, fără ca noi înșine să fi avut ceva de suferit din partea acelei persoane. În acest fel, sentimentele murdare, de origine „drăcească”, care ne-au întinat pe noi, ajung să-i murdărească și pe cei care ne ascultă și le acceptă în loc să caute să ne ajute să îndreptăm lucrurile și să restabilim pacea. Astfel, influența demonică ajunge să facă mult rău în trupul Lui Cristos, în familii sau comunități, cum arată și Iacov 3:16 „Căci, acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele”.
De aceea, de la primele reacții de frustrare, supărare, ofensă sau enervare, trebuie să venim înaintea Domnului în rugăciune și să-L rugăm să ne calmeze, să ne ajute să vedem lucrurile clar și să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne amintească sau să ne conducă la versetele care aduc lumină asupra problemei noastre. Dacă „ne golim paharul” amărăciunii înaintea Domnului și doar a Lui, spunându-i Lui tot, El ne ajută să ne calmăm și vom vedea situația cu alți ochi. Bătălia este pe jumătate câștigată, în clipa în care ne „auto-controlăm” și nu dăm frâu liber impulsului de moment. Dacă nu știm că avem roada stăpânirii de sine, prin Duhul Sfânt care locuiește în noi și că de noi depinde să-i permitem să se manifeste, vom aluneca din nou în vechile obiceiuri dinainte de a fi născuți din nou și vom pierde lupta. Nimeni nu poate aplica instantaneu tot ceea ce ne învață Biblia, dar pe măsură ce dorim să creștem în ascultarea de Domnul și-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne învețe și să ne conducă, perseverăm și devenim tot mai calmi, mai buni și cuvintele noastre vor ajunge să aducă binecuvântare în loc de blestem atât pentru noi cât și pentru cei din jur.
Căminele noastre pot deveni „colțuri de rai”, așa cum vrea Domnul să fie, pe măsură ce ne eliberăm de vechile obiceiuri și metode de a gestiona situațiile tensionate și Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să ne conducă în tot ceea ce gândim, simțim, spunem sau facem.
Cu alte cuvinte, nu suntem responsabili de atitudinea certăreață a altora, dar este spre binele nostru să „potolim toate furtunile”, pe care le putem potoli, având o atitudine calmă când ceilalți sunt nervoși, puși pe ceartă. Dacă-L rugăm, Duhul Sfânt ne va da cuvintele potrivite pentru a „stinge focul”.
Iacov folosește o explicație plastică a efectelor cuvintelor noastre, dar foarte explicită. Este foarte adevărat că dacă nu acordăm atenție sursei a ceea ce lăsăm să crească în inimile noastre și care mai apoi ne umple mintea și la final declarăm cu propriile guri, vom avea mult de suferit.
Ceea ce vorbim, este un bun indicator a ceea ce avem în inimile noastre. Când constatăm că devenim foarte critici, că avem ceva de comentat referitor la tot ce vedem sau întâlnim, că nu ne mai convine nimic, cauza poate fi una singură: rezervorul inimii noastre s-a golit de Duhul Sfânt și am ajuns să fim conduși din nou de natura noastră firească, unde diavolul are acces fără probleme. Dacă ne facem timp să venim înaintea Domnului să-L rugăm să ne arate cu ce „ne-am întinat” duhul, ce rădăcini de amărăciune ne-au otrăvit „izvorul inimii”, pentru ce trebuie să ne cerem iertare și să îndreptăm, vom putea să ne eliberăm și să ne „curățim inimile” ca să putem intra din nou în prezența Domnului, prin laudă, închinare, meditare asupra Cuvântului Lui Dumnezeu și Duhul Sfânt ne va reumple. Astfel vom „smulge” rădăcina răului și vom putea fi din nou iubitori, curați și plăcuți Domnului.
Depresia este boala secolului și este rezultatul lipsei de speranță. În Isus avem cea mai minunată și mai reală speranță și siguranță pentru tot ce am putea avea mai bun vreodată! Depresia este efectul gândurilor ispititoare, păcătoase, de îndoială, condamnare, judecată, ură, teamă, îngrijorare, descurajare, invidie sau răzbunare la adresa altora, pe care ni le șoptește diavolul, dacă reușește să ne facă să credem că sunt gândurile noastre. Dacă nu-i cunoaștem tacticile și nu acordăm atenție gândurilor care ne trec prin minte, avem de suferit. Odată ce o perspoană ajunge depresivă, va avea o luptă mai grea de dat pentru a-și reveni, Este mult mai ușor să prevenim ceva rău, decât să luptăm împotrivă.
Lupta pe care o avem de dat este spirituală și la fel sunt și armele cu care luptăm. Doar prin puterea Duhului Sfânt care locuiește în noi, armele spirituale devin eficiente. Diavolul și demonii lui știu câtă putere avem în Duhul Sfânt, așa cum știu fiecare păcat pe care l-am comis și orice slăbiciune avem și nu vor rata nici o ocazie ca să ne atace și nu vor pleca când ne opunem lor, dacă nu avem autoritatea pe care o dă o trăire curată și sinceră pentru Isus. Pe semenii noștri îi putem păcăli că suntem mai spirituali decât suntem în realitate, dar Domnul și lumea spirituală știu la ce nivel suntem.
Dumnezeu nu-i permite diavolului să ne ispitească peste puterile noastre și pentru fiecare ispită ne-a pregătit și calea de scăpare, ca s-o putem învinge. Poate nu v-ați gândit că dacă Domnul permite să trecem prin încercări grele, aceasta înseamnă că El știe că ne-a echipat cu tot ce avem nevoie ca să le facem față fără să ne pierdem credința.
Orice test al credinței, pe care-l trecem cu atitudinea corectă, ne face mai puternici și mai eficienți în lucrarea Domnului. Diavolul ne șoptește gânduri negative , sau care pun la îndoială adevărul Bibliei, dragostea Domnului pentru noi și identitatea noastră în Cristos. De aceea este atât de important să ne înnoim mintea, ca să putem gândi conform Scripturii. Doar așa putem să identificăm sursa gândurilor și să oprim orice gând de la cel rău. Dacă nu reușim să controlăm ce ne trece prin minte, nu avem nici o șansă în lupta spirituală. Gândul care doar trece prin minte, nu ne poate face rău, dar dacă începem să-l dezvoltăm și rostim ceea ce gândim, devine parte din noi și fortăreața diavolului începe să se înalțe. Cu cât realizăm mai repede în ce capcană am căzut și ne cerem iertare sincer de la Domnul pentru ce am gândit și verbalizat, vom obține mai ușor victoria. Dacă credem minciunile sau îndoielile pe care ni le strecoară dușmanul în minte, ne punem de acord cu el și ne expunem atacurilor lui perfide.
Cunoașterea adevărului Scripturii este esențial pentru fiecare creștin. Nu putem identifica minciuna fără să știm care este adevărul. Din păcate, mulți oameni cred multe minciuni ca fiind adevărul tocmai pentru că nu cunosc adevărul absolut al Bibliei.
Dumnezeu are cele mai bune intenții în ce ne privește și dacă-L căutăm din toată inima, se lasă găsit de noi, ne ascultă și ne răspunde la rugăciuni, tocmai ca să ne dea un viitor binecuvântat și plin de speranță. Dacă știm ce spune Biblia că are Domnul pentru noi și suntem convinși de dragostea Sa și de dorința Lui ca să ajungem cu El în rai pentru totdeauna, vom lupta contra atacurilor celui rău de pe o poziție de învingători, nu de învinși.
Ne trec enorm de multe gânduri prin minte, și știm deja că nu toate sunt ale noastre. Gândurile pot veni din trei surse: noi înșine, Duhul Sfânt sau diavolul. Când nu realizăm că diavolul este sursa gândurilor negative care ne trec prin minte și nu luptăm contra lor, așa cum ne învață Scriptura, ajungem să ascultăm de păcat devenind robii acestuia, așa cum citim în versetele următoare:
Cu alte cuvinte, noi decidem cui vrem să slujim și nu ne putem sluji nouă înșine, așa cum li se pare multora că fac. Nu trebuie să medităm mult la acest verset, ca să confirmăm că așa este. Ne luptăm zilnic cu diferite ispite și dacă am cădea în plasa lor, am avea enorm de suferit. De exemplu, dacă nu ne înfrânăm pofta de ciocolată și mâncăm fără oprire câtă ne dorim, zile la rând, costul va fi mare. Chinul și efortul necesar ca să pierdem greutatea câștigată prin lipsa de auto-control, este infinit mai mare decât „plăcerea” de a mânca ciocolata fără măsură, iar bolile la care ne expunem ne pot aduce multă suferință. Pentru fiecare dintre noi sunt anumite ispite contra cărora trebuie să luptăm mai mult decât alții. Important este să nu ne lăsăm pradă atacurilor și să fim convinși că putem învinge, pentru că Isus a învins totul deja și El locuiește în noi, ca Domn. Nu poftele trebuie să ne conducă pe noi, ci noi trebuie să ne controlăm poftele.
Biblia arată că sunt două împărății: Împărăția Lui Dumnezeu, a Luminii și cea a diavolului sau a întunericului. Suntem ai Lui Isus, doar dacă ascultăm de El și ca urmare ajungem curați pentru că avem neprihănirea Lui. Cine trăiește în păcat, ascultă de sursa păcatului adică de Satan și este robul lui. Chiar dacă pentru noi acest adevăr este foarte evident, pentru omul care este sclav al împărăției întunericului, acest adevăr este ascuns, tocmai pentru că „întunericul i-a orbit ochii” așa cum citim în 1 Ioan 2:11. Din păcate sunt „creștini” care cred minciunile celui rău, trăind în concubinaj, în adulter sau în alte păcate, fără să se simtă vinovați și consideră că sunt urmașii Lui Isus și sunt mântuiți. Au accept minciuna diavolului ca fiind adevăr și au ajuns robii acestuia, iar dacă nu se pocăiesc vor ajunge în iad. Cei care cred că sunt liberi, că sunt proprii lor stăpâni și fac ce vor, se înșală. Isus spune clar că sunt doi stăpâni: dacă nu aparținem Domnului aparținem celui rău. („...Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona”- Matei 6:24b)
Suntem într-o luptă continuă, indiferent dacă recunoaștem acest adevăr sau nu și avem nevoie de puterea pe care doar domnia Lui Isus peste viața fiecăruia dintre noi ne-o poate da. Lui Isus, Tatăl Ceresc i-a dat toată autoritatea în cer și pe Pământ, și El ne-a delegat-o nouă, creștinilor născuți din nou care formăm Biserica Lui (Matei 28:18-20). În articolul „Autoritatea Creștinului” puteți citi detalii pe acest subiect.
„Totdeauna”, nu doar uneori, nici doar atunci când facem totul perfect, Tatăl Ceresc ne poartă în carul Lui de biruință, pentru că Isus este în noi. Aceste versete arată că lumea spirituală poate avea un parfum minunat, plăcut, al vieții, dacă este vorba despre Împărăția Lui Dumnezeu, sau poate fi un miros urât, al morții dacă este vorba de împărăția întunericului. Cei care îl resping pe Isus, nu suportă „parfumul” nostru spiritual și ne evită, pentru că le descopere că sunt morți în păcatele lor și vor ajunge în moartea veșnică dacă nu se pocăiesc și continuă să-L respingă pe Isus. În schimb, de câte ori ne întâlnim cu alți copii ai lui Dumnezeu, simțim că dragostea Lui Isus ne unește, pentru că răspândim aceeași „mireasmă” a vieții Lui Isus, atât aici pe Pământ cât și în veșnicie.
Ca o concluzie a celor de mai sus, am putea spune că orice limbaj vulgar, injurios, defăimător și negativ, produce o mireasmă urât mirositoare în lumea spirituală. Un astfel de „miros” va atrage forțele întunericului și le invită să facă rău celor care-l răspândesc.
Dacă cuvintele pe care le rostim nu sunt curate și plăcute Domnului și credem că nu ne aude nimeni și nu facem rău nimănui, ne facem rău tocmai nouă, pentru că dăm putere diavolului și demonilor lui să ne facă rău. În schimb, dacă avem grijă ca ceea ce gândim și vorbim, indiferent unde suntem sau dacă ne aude cineva sau nu, să fie pe placul Domnului, Lui îi vom da libertatea să ne ajute și vom ieși victorioși din orice încercare.
Dumnezeu ne-a dat tot ce avem nevoie ca să avem victoria contra lui Satan, pe care a câștigat-o Isus la cruce. De noi ține să ne întărim în Domnul și în puterea Lui. Duhul Sfânt a fost puterea Lui Isus cât timp a trăit în trup de om și este și puterea noastră. El este Ajutorul nostru, ceea ce înseamnă că nu ne impune să ne umplem de puterea Lui, dar când îi cerem ajutorul, ni-l oferă și ne dă tăria de care avem nevoie, indiferent de situație. Isus nu a stat nici o clipă separat de Tatăl, a avut în permanență o relație strânsă de comunicare și ascultare cu Dumnezeu Tatăl și la fel trebuie să facem și noi. Prin rugăciune, studierea și meditarea asupra Cuvântului Lui Dumnezeu, prin laudă și închinare ne întărim „omul interior al inimii” și vom putea face față strategiilor diavolului. Domnul ne-a pregătit cea mai potrivită armură care să ne protejeze ca să putem face față „uneltirilor diavolului”. Dar această armură nu ne protejează dacă nu „ne îmbrăcăm” cu ea.
Ce este „toată armătura lui Dumnezeu”? Cuvântul original din limba greacă, tradus de Cornilescu prin „toată armătura” este „panoplia” care înseamnă: „armura completă”, toată colecția (panoplia) de piese de protecție și arme de atac, sau la figurat, toate resursele pe care Dumnezeu le pune la dispoziție credincioșilor ca să lupte cu succes în războiul spiritual; folosind toată armura, credincioșii nu luptă pentru victorie, ci pentru că Domnul a câștigat deja victoria! (conform „HELPS Word-studies”).
De ce avem nevoie de toată armura Domnului? Pentru că ne luptăm în lumea spirituală, unde armele fizice nu au nici un efect. Dușmanul nostru este spiritual și avem nevoie de arme ofensive şi defensive care să fie eficiente în lumea spirituală. Uneori se folosește de alți semeni de-ai noștri ca să ne facă rău, și atunci trebuie să ne folosim autoritatea spirituală, în Numele Lui Isus contra demonului care manipulează acele persoane. Biblia ne arată că și în împărăția întunericului există o anumită ierarhie. Sunt diferite ranguri demonice, care stăpânesc peste teritorii și oameni prin care-și manifestă puterea. În Daniel 10:13, 20, citim despre căpetenia Persiei și cea a Greciei, contra cărora a luptat îngerul Domnului ca să ajungă la Daniel cu răspunsul Lui Dumnezeu la rugăciunile lui pentru Israel. Chiar dacă demonii, indiferent ce rang au, nu pot să-i învingă pe îngerii Domnului, vedem că pot produce întârzieri. În Evrei/Hebrews 1:14 citim că îngerii sunt „duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea”, adică Dumnezeu îi trimite să ne ajute. Ne ajută mult să știm acest adevăr, pe care îl găsim în mai multe locuri din Biblie. Iată doar câteva dintre acestea: Geneza/Gen. 32:1 ; Geneza/Gen. 32:24; Psalmii/Ps. 34:7; Psalmii/Ps. 91:11; Psalmii/Ps. 103:20.
Probabil ați observat că în unele locuri atmosfera este apăsătoare și vă este mult mai greu să vă rugați, să-L lăudați pe Domnul sau să vă concentrați pe citirea Cuvântului. Cu cât sunt mai multe păcate și mai mulți cei care slujesc celui rău într-o zonă, cu atât este mai puternică împărăția diavolului și creștinii trebuie să lupte mai mult ca să trăiască pe placul Domnului. Persia și Grecia erau împărății păgâne pe timpul Lui Daniel și rangul demonului care le conducea spiritual, era de căpetenie. Capitolul 28 din Ezechiel, aduce mai multă claritate pe acest subiect. Aici îi găsim atât pe liderul uman al Tirului cât și pe cel demonic din spatele acestuia. Din felul în care este prezentat „voievodul Tirului” (Ezechiel/Ezek. 28:2-8) înțelegem că este conducătorul uman al țării. Apoi, în Ezechiel/Ezek. 28:12-19, citim despre „împăratul Tirului”, care este diavolul care stăpânea întregul Pământ, inclusiv teritoriul Tirului și care își ducea la îndeplinire planurile malefice prin liderul uman, care-i era supus. Satan este numit de Isus „stăpânitorul acestei lumi”.
Lupta spirituală este foarte reală, dar nu trebuie să ne temem, Isus l-a biruit pe Satan și pe slujitorii lui. Cât timp Isus este Domn în inimile noastre și „ne luptăm lupta cea bună a credinței”, „suntem mai mult decât biruitori prin Acela [Isus] care ne-a iubit” (Romani 8:37)
Cum ne îmbrăcăm cu toată armura Lui Dumnezeu?
Fără să fim echipați cu toate piesele armurii pe care ne-o pune Domnul la dispoziție, ne va fi greu să rămânem credincioși și în zilele normale, iar în cele în care atacurile sunt la foc maxim, e puțin probabil că vom fi la fel de siguri că Domnul e de partea noastră și nu „vom cădea de oboseală”. Dușmanul face totul ca să ne convingă că Dumnezeu nu ne mai iubește, nu-i mai pasă de noi și de aceea ne lasă pradă problemelor. Isus a fost respins, batjocorit și la final torturat, încarcerat, aproape ucis prin biciuire și omorât prin crucificare ca un criminal de rând. Cu toate acestea El nu s-a îndoit nici o clipă de dragostea Tatălui și a știut că și-a dat acordul să vină și să sufere toate acele chinuri groaznice, ca să ne mântuiască, din dragoste pentru noi. Noi toți avem nevoie să ne schimbăm modul de gândire pe care îl aveam înainte de a-L cunoaște pe Isus și să gândim în acord cu ceea ce spune Scriptura, ca să fim cu adevărat convinși cât de mult ne iubește Dumnezeu și să nu măsurăm dragostea care ne-o poartă în funcție de cât de grele sunt situațiile prin care trecem. Scopul Lui Dumnezeu pentru noi este mult mai măreț decât să ne meargă bine și să fim prosperi pe acest Pământ. În această viață ne pregătim pentru viața eternă din cer. Ca să ajungem acolo trebuie să semănăm tot mai mult cu Isus și din păcate, ne schimbăm și suntem modelați prin suferințe și nu atunci când ne merge bine.
Datorită puterii pe care o avem în noi prin Duhul Sfânt, chiar dacă suntem atacați prin orice mijloace, nu ne simțim „puși la colț”. Știm că Domnul ne va scoate „la loc larg”. Chiar dacă pare că orice decizie am lua, nu avem scăpare, nu ne pierdem speranța, pentru că Domnul va lucra pentru noi și ne va da rezolvarea. Chiar dacă suntem prigoniți, Domnul este cu noi, nu ne lasă singuri nici o clipă și „nimeni nu ne poate smulge din mâna Lui”. Nici dacă ajungem trântiți la pământ, nu vom muri decât când decide Domnul că e timpul să ne ia acasă și nici atunci nu vom gusta moartea spirituală (care înseamnă separare de Dumnezeu) ci vom trece în viața veșnică.
Diferența dintre suferințele celor care trăiesc fără Isus și ale noastre, este enormă. Aceștia nu au speranță, de multe ori nu văd nici o ieșire din necaz și sunt la discreția diavolului, care-i conduce, chiar dacă ei nu realizează pe cine urmează. Pe când noi, copiii Lui Dumnezeu, știm că Isus este cu noi în încercare, ne ajută și ne întărește și avem credința că „... toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). Ceea ce înseamnă că ceea ce face dușmanul ca să ne distrugă, Dumnezeu schimbă și folosește spre binele nostru, pe termen lung.
Prin Isus putem distruge și noi planurile și lucrările diavolului care sunt menite să ne facă rău. Armura spirituală are tocmai acest scop, de aceea merită să-i acordăm toată atenția ca să înțelegem ce este și cum putem s-o folosim.
Care sunt piesele armurii pe care ne-a pregătit-o Dumnezeu?
Este esențial să fim tot timpul pregătiți, gata de luptă, tocmai pentru că războiul spiritual nu are pauze. Cunoașterea adevărului Scripturii este cea mai importantă piesă și este singura care ne asigură libertatea de mișcare și ne „susține” arma de atac și apărare, așa cum centura cu care se încingeau soldații romani fixa celelalte piese și avea ca parte componentă și teaca în care-și purtau sabia. Dacă doar auzim adevărul, fără să-l „cunoaștem”, nu este suficient ca să fim liberi, așa cum ne spune Isus în Ioan/John 8:32. Adevărul Scripturii revelat prin Duhul Sfânt devine „viu și lucrător” în inimile noastre, ne convinge, ne învață, ne transformă și devine o armă de temut în lupta spirituală. La acest cuvânt se face referire în Evrei/Hebrews.4:12. Doar adevărul Cuvântului revelat devine parte din noi, ne ajută să identificăm minciunile cu care suntem atacați și prin proclamarea lui avem victoria.
Platoșa neprihănirii este partea armurii care protejează organele vitale, în special inima. În Biblie, „inima” nu reprezintă organul fizic care menține viața fizică, ci se referă la „omul interior”, adică duhul omului, cel care „se naște din nou” prin Duhul Sfânt când persoana se întoarce sincer la Isus. În „inimă” devenim curați, avem neprihănirea Lui Isus, pentru că acolo locuiește Duhul Sfânt și despre aceasta vorbește Pavel în:
Cum ne îmbrăcăm cu platoșa neprihănirii? Noi putem fi neprihăniți, adică fără păcat doar datorită jertfei Lui Isus, care ne iartă toate păcatele pentru care ne cerem sincer iertare. Dacă ne cerem iertare din toată inima pentru fiecare păcat și regretăm că l-am comis, Domnul este credincios și ne iartă. Când dușmanul vine să ne condamne pentru păcatele de care ne-am pocăit, este important să știm că avem „platoșa neprihănirii” Lui Isus și ne opunem acuzelor lui în Numele Domnului. Atacul dușmanului va eșua dacă știm că suntem iertați și chiar dacă păcatele respective sunt reale, Domnul le-a aruncat în marea uitării după ce ne-am cerut sincer iertare pentru acestea, deci le-a uitat.
Toți suntem chemați să spunem altora vestea bună a mântuirii. Răspândirea Evangheliei este cea mai importantă sarcină a fiecărui creștin, nu doar a evangheliștilor, păstorilor sau predicatorilor. Fiecare dintre noi avem contacte cu persoane pe care nu-i poate atinge altcineva și dacă suntem atenți la îndemnurile Duhului Sfânt, putem fi cu adevărat eficienți în Via Domnului. Mărturisirea Lui Isus Cristos, ne face mai atenți la felul în care trăim și la impactul pe care îl are ceea ce facem sau spunem în viețile celorlalți și ne motivează să devenim tot mai mult asemeni Lui Cristos.
Scutul credinței are un rol vital în lupta spirituală. Și pentru soldați, scutul era o piesă esențială, pentru că cu ajutorul lui, opreau loviturile inamicului. Nu degeaba se luptă diavolul cu atâta înverșunare să ne strecoare gânduri de îndoială și neîncredere în dragostea pe care o are Domnul pentru noi și în ceea ce ne promite Cuvântul Lui Dumnezeu. Fără o credință fermă, suntem victime sigure. Nu suntem atacați cu săgeți de jucărie, care să nu provoace daune. Dimpotrivă, Pavel ne spune că prin credință putem opri și stinge inclusiv săgețile cu vârfurile în flăcări care sunt menite să ne distrugă.
Diavolul nu folosește numai „săgeți” care fac referire la ce facem în prezent sau de când suntem creștini. „Săgețile” lui preferate sunt păcatele pe care le-am comis înainte să ne întoarcem la Isus, pentru care ne condamnă cu cruzime. Scutul credinței este menit să stingă toate săgețile, indiferent de ce fel sunt și ne ajută după ce celelalte piese de armură și-au împlinit scopul. Credința care nu este bazată pe cunoașterea adevărului și care nu este mărturisită, nu poate fi una fermă, eficientă. Dacă relația noastră cu Isus are la bază emoțiile noastre, dacă credem în Isus în funcție de cât de mult „simțim” prezența Duhului Sfânt, nu putem rămâne fermi pe calea Domnului. Iacov spune că „cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo” (Iacov 1:6). Biblia este singurul adevăr care nu se schimbă și Dumnezeu nu poate să mintă. Promisiunile Domnului sunt adevărate și ne putem încrede în ele, indiferent ce simțim sau cât de gravă pare situația noastră.
Mai avem nevoie și de protecția minții, a gândurilor, pe care ne-o asigură coiful mântuirii, adică siguranța că atâta timp cât suntem cu totul predați Domnului și vrem să trăim pentru El, nu ne putem pierde mântuirea. De aceea să nu ezităm să ne opunem oricăror minciuni ale dușmanului prin care vrea să ne facă să ne îndoim de dragostea și mântuirea pe care le avem în Isus. Unele dintre cele mai puternice versete prin care putem folosi „coiful mântuirii” în lupta spirituală sunt:
Cuvântul Lui Dumnezeu devine o sabie eficientă în mâinile celui care îl cunoaște și îl aplică. Scriptura este adevărul. Când proclamăm și aplicăm Cuvântul, sub conducerea Duhului Sfânt, ne apărăm și putem învinge atacurile mincinoase și înșelătoare ale dușmanului și chiar ale propriei noastre naturi firești. Proclamarea Cuvântului Lui Dumnezeu are putere și ne întărește credința.
Rugăciunile conduse de Duhul Sfânt, sunt eficiente și pline de putere. Isus i-a încurajat pe ucenici, chiar dacă ei nu înțelegeau ce le spunea atunci, spunându-le că după ce se înălța la cer, Tatăl le va trimite „un alt” Ajutor, adică pe cineva la fel cu El. Le spunea despre Duhul Sfânt, cea de-a treia persoană a trinității, care împreună cu Tatăl și Fiul sunt Dumnezeu. Isus era limitat în timp și spațiu în lucrarea Sa pe Pământ, pentru că fiind într-un trup uman, nu putea fi decât într-un singur loc la un moment dat. Duhul Sfânt, este Dumnezeu omniprezent, nu există nici un loc sau moment unde El nu este prezent. Prin El, Dumnezeu Tatăl și Fiul locuiesc în inimile noastre, adică în duhurile noastre. Isus le-a spus ucenicilor și ne spune și nouă, tuturor celor care îl urmăm că: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26). Pentru că Duhul Sfânt cunoaște toate lucrurile și știe tot ce avem nevoie, dacă-L rugăm să ne ajute să ne rugăm și să ne învețe tot ce trebuie să știm, o va face. Tot ce cerem de la Dumnezeu Tatăl, în Numele Lui Isus, sub ungerea Duhului Sfânt, știm că este după voia Tatălui și vom primi. Dacă ne lăsăm cu adevărat conduși de Duhul Sfânt, nu ne vom ruga pentru ceea ce Domnul nu vrea să ne dea, pentru că știe că nu este spre binele nostru, chiar dacă nouă ni se pare că este. În secțiunea „Articole despre Duhul Sfânt”, găsiți mai multe informații despre Cine este, ce face, darurile Duhului Sfânt, precum și botezul cu Duhul Sfânt.
ȘI acum să vedem câteva dintre acțiunile diavolului împotriva noastră:
- Diavolul este cel care îi face pe cei care nu sunt suficient de atenți la ce li se întâmplă și nu opun rezistență, să piardă „sămânța Cuvântului” și să nu se întoarcă la Isus:
- Diavolul este sursa gândurilor rele și a îndemnurilor la păcat:
- Diavolul este tatăl minciunii și cine minte face voia lui. Când ne enervăm este foarte greu să nu păcătuim. Când nu iertăm și dăm frâu liber enervării și nu căutăm să ne calmăm cât mai repede, cel rău câștigă și are dreptul să ne facă rău.
-Mândria a fost cauza căderii lui Lucifer, care a ajuns să fie Satan. Când ne mândrim cădem în cursa acestuia.
-Diavolul este cel care ne ispitește și nu Dumnezeu.
-Diavolul este sursa vorbirilor de rău și a defăimărilor cu scopul de a ne prinde în cursa deznădejdii, a îndoielii ca să ne facă să renunțăm la Isus.
- Diavolul este cel care ne îndeamnă la ceartă și ne face să criticăm, pentru ca pe urmă să cădem în păcat.
Sunt mult mai multe feluri în care ne atacă diavolul, dar indiferent ce metode folosește scopul este același: să ne distrugă și să ajungem cu el în iad. Dar „Cel ce este în noi este mai mare decât” Satan și prin El suntem „mai mult decât biruitori” așa cum citim în 1 Ioan/1 John 4:4 și Romani/Rom. 8:37.
Creștinul nu poate fi posedat de diavolul, pentru că este posedat de Cristos, dar poate fi „apăsat”, „oprimat” sau „deprimat”. A fi posedat înseamnă a fi stăpânit de obsesii, de ceva sau de cineva” (conform „DEX”). De când Isus Cristos a devenit Domnul vieții noastre, El este Stăpânul nostru și nu putem avea doi stăpâni, așa cum chiar Isus ne spune. Oamenii care nu sunt ai Lui nu pot fi decât ai dușmanului. Creștinii Îl au pe Duhul Sfânt în duhul lor născut din nou și acolo diavolul nu are acces. În schimb, trupul fizic, emoțiile, mintea ne pot fi oprimate sau apăsate de cel rău. Isus Cristos ne poate elibera de orice fel de duh rău care ne oprimă, deprimă, apasă sau influențează, trebuie doar să-L rugăm să o facă și ca sângele Lui să ne curețe de orice efecte și urmări ale prezenței demonice.
Termenul tradus de Cornilescu prin „apăsați” de diavolul este „katadunasteuo” în limba greacă originală, și înseamnă: „apăsat, învins de o putere mai mare, copleșit, doborât, tratat aspru, stăpânit, oprimat”.
Acest fel de influențe demonice pot fi urmarea unor blesteme, a unor păcate comise de strămoși, pentru care nu ne-am cerut iertare, a diferitelor păcate personale, nemărturisite sau repetate în mod conștient. Cauzele pot fi multiple, important este să le identificăm, să ne pocăim sincer și să-L rugăm pe Isus să ne ierte și să ne elibereze. După eliberare este esențial să trăim curat, în ascultare de Domnul și să evităm orice contacte sau locuri unde acele influențe demonice ne-ar putea atrage din nou în plasa lor.
De asemenea, este foarte important să avem grijă la ce ne uităm, ce ascultăm și unde mergem. Ceea ce am văzut și doar pentru câteva secunde, diavolul va folosi ca să ne ispitească sau să ne condamne și ne poate lua ani de zile ca să le ștergem din memorie. Diavolul va folosi tot ce am stocat în memoria noastră de-a lungul vieții, ca să ne ispitească. Atacurile lui nu se opresc nici când dormim, ci ne atacă prin coșmaruri. Orice imagine negativă, toxică pentru creierul nostru, devine memorie dacă o re-aducem în mintea conștientă de mai multe ori, adică ne tot amintim acea imagine. Diavolul știe că dacă ne reamintește suficient de mult ceva ce ne-a influențat negativ, sau o părere proastă despre noi înșine sau despre alții, precum și orice alt gând negativ, acestea vor deveni memorie permanentă, automatizată. Așa cum spălatul pe mâini a devenit un act mecanic, prin repetarea la infinit, la care nu trebuie să ne concentrăm, tot așa orice amintire automată va reveni la orice similitudini cât de mici. Este un atac foarte perfid și eficient, care se auto perpetuează în viețile noastre, fără ca diavolul să mai trebuiască să facă ceva. Dar, glorie Domnului, pentru că ne-a creat capabili să ne modificăm modul de gândire și să ne regenerăm creierul. Orice memorie toxică, negativă, poate fi înlocuită cu cea corectă, benefică, bazată pe adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu, care este adevărul absolut. Duhul Sfânt ne îndeamnă prin apostolul Pavel să „ne transformăm prin înnoirea minții noastre ca să putem deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârșită” (Romani 12:2).
De la comiterea primului păcat, omul a încetat să mai fie condus de duh, așa cum l-a creat Dumnezeu să fie și a ajuns condus de mintea, emoțiile și voința proprie, firească. Înțelepciunea care nu vine de la Dumnezeu, ci vine din mintea firească, este numită în Iacov 3:15, „drăcească”. De aceea nu avem de ce să ne mirăm că pentru a putea trăi conduși de Duhul Sfânt unit cu duhul nostru, așa cum ne vrea Tatăl Ceresc să trăim, cele mai multe lupte spirituale le dăm cu propria noastră fire. Ne sunt familiare versetele din Romani 7.
Lupta dintre natura noastră firească, carnală și Duhul unit cu duhul nostru este continuă. Nivelul nostru spiritual este dictat de cine câștigă această luptă continuă. Cu cât ne hrănim duhul mai mult, prin studierea Bibliei, prin rugăciune, și căutăm să avem o atitudine mulțumitoare și de laudă la adresa Lui Dumnezeu, cu atât mai mult ne vom învinge pornirile și poftele firii păcătoase. De noi depinde să ne crucificăm firea în mod continuu și să ne întărim în duh.
Orice punem înaintea Lui Dumnezeu, devine un idol și ne face să păcătuim, și să alunecăm de pe calea dreaptă a relației cu Isus. Ceea ce căutăm în viață, arată cui slujim și ai cui suntem. Dacă urmărim să avem roada Duhului Sfânt și să împlinim ce ne cere Scriptura, luptăm lupta cea bună a credinței și ne vom sfârși alergarea în brațele Lui Isus. Noi alegem.
Poftele, pasiunile, dorințele, visele pe care le avem și pe care le urmărim ne conduc acțiunile și determină modul nostru de viață. Este o continuă luptă între bine și rău, între ascultare și răzvrătire, între lumină și întuneric și de deciziile pe care le luăm clipă de clipă depinde cine câștigă.
Când facem alegerile corecte, pentru că trăim conduși de Duhul Sfânt, suntem victorioși și liberi în Isus Cristos. Dacă suntem liberi îi vom putea ajuta și pe ceilalți să asculte de Domnul, să cunoască adevărul și să ajungă liberi.
Găsim în Biblie foarte multe versete de încurajare, care ne confirmă din nou și din nou că suntem mai mult decât biruitori prin Isus Cristos. Iată câteva dintre acestea:
Dumnezeu a creat totul perfect. Adam și Eva și-au început existența într-o lume perfectă, fără păcat, boală, durere, suferință și fără lupte spirituale, până când diavolul a venit cu prima ispită.
- Geneza/Genesis 3:1, 6, 13, 15 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?... 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea... 13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom”... 15 „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Minciuna primordială, cu care a început diavolul ispitirea omenirii, este repetată la infinit de-a lungul istoriei și continuă să-i înșele pe cei care o cred. Dacă nu realizăm că Satan este sursa gândurilor îndoielnice și a celor acuzatoare, care ne trec prin minte și le confundăm cu gândurile noastre sau mai grav, cu cele care vin de la Duhul Sfânt, nu avem nici o șansă în războiul spiritual.
- 1 Ioan 2:16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.
Toate ispitele se încadrează cel puțin în una dintre cele 3 categorii sintetizate de apostolul Ioan. Doar după ce Satan i-a inoculat Evei gândul ispititor, aceasta a privit altfel pomul interzis și „a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea”. Cu alte cuvinte, pofta firii pământești a făcut-o să dorească să mănânce din fructul interzis, pofta ochilor, a produs plăcere inimii ei, dorind fructul tot mai mult, iar mândria, numită de Ioan „lăudăroșia vieții”, i-a dat Evei „lovitura de grație”; cum să nu vrea să fie ca Dumnezeu cunoscând binele și răul? Ca urmare, nu a mai contat ce le-a spus Dumnezeu, a întins mâna și a comis păcatul neascultării de Domnul, alegând să asculte de diavolul. Nici Adam nu a fost mai ascultător. Chiar dacă Dumnezeu i-a spus lui direct ce nu avea voie să facă, citim că Adam era lângă Eva și când aceasta i-a dat din fruct, el a mâncat fără să se opună. Pentru că ei au ales neascultarea de Domnul, au pierdut stăpânirea Pământului și Satan a devenit „stăpânitorul acestei lumi”, cum chiar Isus îl numește în trei instanțe din Evanghelia după Ioan (Ioan/John 12:31, Ioan/John 14:30, Ioan/John 16:11).
Diavolul a folosit același tipar când l-a ispitit pe Isus. Isus și-a început cu adevărat lucrarea după ce a fost botezat în apă și cu Duhul Sfânt (Matei 4:1-11). „Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul” (v. 1). Atacul a început după ce Domnul „a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; (și) la urmă a flămânzit” (v. 2). Diavolul a așteptat ca Isus să fie epuizat și flămând, sperând că atunci Îl poate înșela și învinge. S-a folosit de „pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii”.
În prima ispită diavolul s-a adresat „firii pământești” a Lui Isus, după ce i-a pus la îndoială identitatea: „... „Dacă ești Fiul Lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini”(v. 3b)”. Foamea fizică, este un factor puternic pentru oricine, care ne poate întuneca rațiunea, unora mai mult decât altora. Prin felul în care a răspuns ispitelor, Isus ne-a demonstrat că dacă Cuvântul Lui Dumnezeu face cu adevărat parte din noi, acesta ne va ține mintea trează și ne va ajuta să identificăm orice ispită chiar și atunci când din punct de vedere fizic nu am avea nici o șansă. Isus a răspuns atacului citând Scriptura: „„... Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’” (v. 4b).
- Matei 4:5-7 Atunci, diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului, şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră’” „De asemenea, este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”
Pe această ispită am putea s-o încadrăm la „lăudăroșia vieții”. Satan a încercat să-L facă pe Isus să se mândrească, demonstrând că este Fiul lui Dumnezeu și nu poate muri chiar dacă se aruncă jos de pe acoperișul Templului, pentru că „Dumnezeu și-ar trimite îngerii să Îl salveze”, a spus ispititorul citând din Cuvântul lui Dumnezeu. Și aici, Isus ne-a învățat o lecție foarte importantă, demonstrând că este vital să interpretăm corect Biblia, luând versetele în context și în corelare unele cu altele ca să avem adevărul, pentru că versetele nu se contrazic unele pe altele.
- Matei 4:8-9 Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”
În a treia ispită diavolul s-a adresat „poftei ochilor”, sperând să îi dea lui Isus „lovitura de grație”: După ce I-a pus identitatea la îndoială de două ori și nu a funcționat, diavolul a schimbat tactica. Apostolul Luca relatează chiar mai detaliat cuvintele Domnului, decât Matei. În Luca 4:6, citim, „... Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc”. Ceea ce spunea, era din nou pe jumătate adevărat. Adam a primit de la Dumnezeu stăpânirea Pământului, dar când omul a păcătuit, ascultând de Satan, i-a dat acestuia stăpânirea și el însuși a ajuns robul diavolului. De fapt Satan i-a ispitit pe Adam și Eva, tocmai pentru a le fura autoritatea și a-i „ucide” spiritual. Isus nu-l contrazice, ceea ce confirmă că acea parte a frazei era adevărată, în schimb Domnul i se opune la ceea ce era minciună de fapt. Diavolul nu avea nici o secundă de gând să renunțe la stăpânirea pe care o avea, chiar dacă Isus ar fi făcut ce i-a cerut. De fapt era o contradicție în termeni. Când cineva se închină cuiva, recunoaște că îi devine rob și nu că îi ia locul devenind stăpân. Deci rezultatul închinării nu putea fi ceea ce spunea diavolul și anume ca Isus să devină stăpânul lumii. Scopul lui era să-L împiedice pe Isus să îl învingă și să îi ia cu adevărat stăpânirea. Isus a replicat și mai ferm de această dată știind că are autoritatea să-l alunge, și a proclamat din nou Cuvântul Lui Dumnezeu:
- Matei 4:10 „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.’”
- Luca 4:13 După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.
Apostolul Luca a relatat mai multe detalii și la final, de unde aflăm că diavolul și-a epuizat strategiile de bază, și chiar dacă pe moment și-a dat seama că a pierdut, a continuat să caute metode prin care să-L distrugă pe Isus și la fel procedează și cu noi. Dușmanul pândește orice moment în care suntem epuizați fizic și mai ales spiritual. Dacă nu ne hrănim duhul, devenim slabi spiritual și ne pierdem puterea de a lupta. Tocmai de aceea, atunci vine dușmanul cu cele mai neașteptate și puternice lovituri. Dacă vrem „să ne sfârșim cu bine alergarea”, cum spunea Pavel, trebuie să ne hrănim „omul interior al inimii” zilnic, pentru că așa cum a spus Domnul, „...Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.
Isus Cristos a venit în trup, tocmai ca să-l biruiască pe Satan. Isus a plătit prin moartea Sa pentru păcatele omenirii; a înviat din morți și ne-a dat șansa vieții veșnice tuturor celor care dorim să Îl urmăm și să trăim pe placul Lui.
- 2 Corinteni 10:3-5 Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Cristos.
Distrugem orice speculații prin care dușmanul încearcă să preia controlul minților noastre. Diavolul pune gânduri în mintea noastră, care să ne facă să păcătuim. Ceea ce este ispititor pentru o persoană, poate să nu ademenească deloc pe altcineva. Dușmanul știe ce ne atrage și cu ce ne poate înșela. Noi suntem cei care trebuie să ne împotrivim lui, „tari în credință”, indiferent de câte ori revine sau în ce ambalaj își împachetează înșelăciunea. Dacă nu ne cunoaștem slăbiciunile și nu ne înarmăm cu versetele care ne dau biruința în acele domenii, devenim victime sigure. Biblia are învățăturile potrivite pentru orice probleme avem și prin însușirea adevărului Scripturii devenim mai puternici și mai greu de ispitit.
- Iacov 1:12-15 Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.
Ispita are efect asupra noastră, doar dacă ni se pare atractivă, dacă este ceva ce ne dorim sau după care tânjim. Nu spun că a mânca ciocolată este păcat, dar poate deveni o problemă atunci când ajungem să o consumăm necontrolat. Orice pune stăpânire pe noi este păcat, Cineva care urăște ciocolata, poate avea în fața sa cutii întregi cu cele mai fine și mai apetisante praline și să nu vrea să se atingă de ele. În schimb, pentru un iubitor de ciocolată, și cea mai puțin aromată ciocolată este greu de refuzat. Noi trebuie să ne identificăm slăbiciunile și să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să le învingem. Dacă medităm asupra versetelor referitoare la problema pe care o avem și ne rugăm pe baza acestora, până când Duhul Sfânt le face vii și lucrătoare în inimile noastre, ne vom putea învinge slăbiciunile și vom face față tot mai ușor atacurilor celui rău. Dacă nu ne cunoaștem slăbiciunile, diavolul va continua să se folosească de acestea ca să ne facă că păcătuim.
- 1 Corinteni 6:12 Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.
Oare acest verset spune că orice ne este permis? Da și nu. De fapt, orice poate să ne facă dependenți, să ne controleze și să ne înrobească, nu ne este permis. Dumnezeu ne-a creat cu voință liberă și putem alege să păcătuim. Dar dacă păcătuim cu bună știință, în mod voit, suntem robii celui de care ascultăm. Și știm că diavolul este cel care ne ispitește să păcătuim.
Este foarte important să știm cât mai multe despre dușmanul nostru și despre cei din tabăra lui. Isus nu s-a ferit să facă comentarii pertinente la adresa lui Satan și a slujitorilor lui. Termenii biblici folosiți pentru aceștia sunt distincți și clari atât în limba greacă originală cât și în traducerile din limba română.
Cuvântul original în limba greacă tradus de Cornilescu prin „drac” sau „demon” de traducătorii Bibliei Varianta Actualizată (BVA), este „daimón” și înseamnă „duh rău, demon, drac” , conform „Strong's Concordance”.
Cuvântul din limba greacă originală, tradus prin „diavol” de toți traducătorii Bibliei, este „diabolos” și înseamnă „acuzator fals, defăimător, denigrator, cel care critică pe nedrept ca să rănească și condamnă pentru a distruge o relație”, conform „Strong's Concordance” și „HELPS Word-studies”. Acesta este un termen distinct, unic, care se referă doar la Satan, nu și la slujitorii lui.
Isus face referiri clare la adresa diavolului și a slujitorilor lui. Domnul ne arată adevărata lor natură, modul lor de operare și pericolul pe care îl reprezintă. Satan știe că este condamnat să-și petreacă eternitatea în iazul de foc, în cele mai mari chinuri, ca pedeapsă pentru răzvrătirea împotriva Lui Dumnezeu. Și pentru că știe că pedeapsa lui este ireversibilă, caută să ia cu el în iad, pe toți cei pe care-i poate înșela. Natura lui este rea și nu poate dori binele nimănui. În Apocalipsa/Revelation 12:12, partea a doua, citim că „...diavolul s-a coborât la voi (cei care locuiți pe Pământ și mare) cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.” De aceea face totul pentru a-i înșela pe cât mai mulți oameni și a-i transforma în slujitorii lui.
Demonii ne pun gânduri în minte ca să ne convingă să păcătuim, iar dacă nu reușesc ne amintesc păcatele din trecut sau se folosesc de dependențele și slăbiciunile noastre ca să ne constrângă să păcătuim; ne întinează – ne șoptesc gânduri murdare, iar dacă le acceptăm ca fiind ale noastre și poftim ceea ce acestea reprezintă, păcătuim și ne pierdem sfințenia; ne înrobesc – ne ademenesc cu ceea ce ne place și dacă nu ne înfrânăm, ajungem dependenți de anumite plăceri sau lucruri care nu sunt păcate decât dacă „pun stăpânire” pe noi așa cum scrie Pavel „... toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” (1 Corinteni 6:12b); ne chinuie; ne condamnă; ne fură pacea și liniștea; ne dau boli și handicapuri; ne incită la ură, răutate și răzbunare, etc.
- Romani 6:16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
- Ioan 8:44 „Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”
- Ioan 10:10 „Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească.”
- Apocalipsa 12:9-12 Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Cristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte. De aceea bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”
Din versetele de mai sus, aflăm că diavolul este ucigaș, hoț, tatăl minciunii, înșelător, pârâșul sau acuzatorul fraților și se apropie de oameni doar ca „să fure, să junghie și să prăpădească”, așa cum spune Domnul Isus.
- 1 Petru 5:8 Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.
Prin apostolul Petru suntem avertizați că dușmanul nostru, este atent la tot ce facem, ca să folosească împotriva noastră, de aceea este important să fim în permanență vigilenți, treji spiritual, ca să nu devenim prada lui. Cel mai important „câmp de luptă” este mintea, de aceea trebuie să acordăm atenție fiecărui gând și să-l facem „rob ascultării de Cristos”, așa cum am văzut și în versetele din 2 Corinteni 10:3-5.
- Matei 16:23 Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano, tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”
Oare cum s-a simțit Petru când Isus i-a adresat cuvintele de mai sus? Doar cu puțin timp înainte, Domnul l-a lăudat în fața celorlalți că doar Duhul Sfânt îi putea descoperi că El este Fiul Lui Dumnezeu, iar acum, nu doar că Domnul i-a spus că este o piatră de poticnire, dar i-a spus: „Înapoia Mea, Satano”. De fapt fiecare dintre noi putem fi în poziția lui Petru, când verbalizăm gândurile pe care ni le pune diavolul în minte. Aceste gânduri sunt în așa fel tâlcuite de dușman ca să pară că sunt ale noastre și că ne servesc interesele. De fapt, el se folosește de gânduri care sunt în acord cu firea umană, tocmai ca să pară credibile. Ce spune Isus despre gândurile cărora le-a dat glas Petru? Isus spune că sunt „gânduri de ale oamenilor”.
- Iacov 3:13-18 Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci, acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.
Un aspect important și frecvent al luptei spirituale, implică sentimentele și emoțiile negative cărora le permitem să ne umple inimile. Ne costă scump dacă nu ne eliberăm inimile de ură, răutate și de duhul de ceartă cât mai repede! Cuvintele pe care le rostim sunt rezultatul emoțiilor pe care le lăsăm să crească în inimile noastre și a gândurilor pe care le dezvoltăm în mintea noastră, ca urmare a acestor emoții. Nu vi s-a întâmplat să vă necăjiți din cauza unei persoane sau situații, „s-o întoarceți pe toate fețele” pentru ca mai târziu, Duhul Sfânt să vă convingă că nu e bine ce faceți și chiar dacă ați decis că n-o să spuneți nimic nimănui despre ce v-a necăjit și v-a făcut să păcătuiți la nivelul minții, să ajungeți să „turnați” toate acele gânduri, și ceva pe deasupra, în discuția cu prima persoană care este gata să vă asculte sau mai grav, chiar persoanei care v-a supărat? Și ce greu se repară efectele unui astfel de comportament, condus de cel rău și nu de Duhul Sfânt. Iacov ne învață diferența dintre înțelepciunea firească, pe care o numește și „drăcească” și cea care vine de sus, pe care o primim prin Duhul Sfânt și doar prin cea din urmă putem produce roada neprihănirii, cu condiția să fim „cei ce fac pace”.
- Evrei 12:15 Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.
Amărăciunea produsă de ceea sau cei care ne supără, ne ofensează sau ne deranjează poate degenera și produce mult rău în relațiile interumane, dacă nu este rezolvată la timp. Ce ar trebui să facem? Obișnuim să spunem: „mi s-a umplut paharul!” Ne creăm singuri mari probleme dacă așteptăm să ne rezolvăm sentimentele de amărăciune la adresa unei persoane sau situații, până când simțim că am acumulat prea multe ca să le mai facem față. Atunci suntem periculos de aproape de „a exploda” și tot ce a produs acea „rădăcină rea” să „îi întineze” pe mulți din jur. Suntem tentați să spunem tuturor ceea ce ne chinuie și mai ales ceea ce ne-au făcut alții; de asemenea, avem în natura umană tendința de a prelua sentimentele negative ale interlocutorului nostru referitor la o altă persoană, fără ca noi înșine să fi avut ceva de suferit din partea acelei persoane. În acest fel, sentimentele murdare, de origine „drăcească”, care ne-au întinat pe noi, ajung să-i murdărească și pe cei care ne ascultă și le acceptă în loc să caute să ne ajute să îndreptăm lucrurile și să restabilim pacea. Astfel, influența demonică ajunge să facă mult rău în trupul Lui Cristos, în familii sau comunități, cum arată și Iacov 3:16 „Căci, acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele”.
De aceea, de la primele reacții de frustrare, supărare, ofensă sau enervare, trebuie să venim înaintea Domnului în rugăciune și să-L rugăm să ne calmeze, să ne ajute să vedem lucrurile clar și să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne amintească sau să ne conducă la versetele care aduc lumină asupra problemei noastre. Dacă „ne golim paharul” amărăciunii înaintea Domnului și doar a Lui, spunându-i Lui tot, El ne ajută să ne calmăm și vom vedea situația cu alți ochi. Bătălia este pe jumătate câștigată, în clipa în care ne „auto-controlăm” și nu dăm frâu liber impulsului de moment. Dacă nu știm că avem roada stăpânirii de sine, prin Duhul Sfânt care locuiește în noi și că de noi depinde să-i permitem să se manifeste, vom aluneca din nou în vechile obiceiuri dinainte de a fi născuți din nou și vom pierde lupta. Nimeni nu poate aplica instantaneu tot ceea ce ne învață Biblia, dar pe măsură ce dorim să creștem în ascultarea de Domnul și-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne învețe și să ne conducă, perseverăm și devenim tot mai calmi, mai buni și cuvintele noastre vor ajunge să aducă binecuvântare în loc de blestem atât pentru noi cât și pentru cei din jur.
Căminele noastre pot deveni „colțuri de rai”, așa cum vrea Domnul să fie, pe măsură ce ne eliberăm de vechile obiceiuri și metode de a gestiona situațiile tensionate și Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să ne conducă în tot ceea ce gândim, simțim, spunem sau facem.
- Romani 12:18 Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
Cu alte cuvinte, nu suntem responsabili de atitudinea certăreață a altora, dar este spre binele nostru să „potolim toate furtunile”, pe care le putem potoli, având o atitudine calmă când ceilalți sunt nervoși, puși pe ceartă. Dacă-L rugăm, Duhul Sfânt ne va da cuvintele potrivite pentru a „stinge focul”.
- Iacov 3:5-6 ... limba este un mic mădular şi se făleşte cu lucruri mari. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este acela dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.
Iacov folosește o explicație plastică a efectelor cuvintelor noastre, dar foarte explicită. Este foarte adevărat că dacă nu acordăm atenție sursei a ceea ce lăsăm să crească în inimile noastre și care mai apoi ne umple mintea și la final declarăm cu propriile guri, vom avea mult de suferit.
- Iacov 3:10-11 Din aceeaşi gură ies şi binecuvântarea, şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce, şi apă amară?
Ceea ce vorbim, este un bun indicator a ceea ce avem în inimile noastre. Când constatăm că devenim foarte critici, că avem ceva de comentat referitor la tot ce vedem sau întâlnim, că nu ne mai convine nimic, cauza poate fi una singură: rezervorul inimii noastre s-a golit de Duhul Sfânt și am ajuns să fim conduși din nou de natura noastră firească, unde diavolul are acces fără probleme. Dacă ne facem timp să venim înaintea Domnului să-L rugăm să ne arate cu ce „ne-am întinat” duhul, ce rădăcini de amărăciune ne-au otrăvit „izvorul inimii”, pentru ce trebuie să ne cerem iertare și să îndreptăm, vom putea să ne eliberăm și să ne „curățim inimile” ca să putem intra din nou în prezența Domnului, prin laudă, închinare, meditare asupra Cuvântului Lui Dumnezeu și Duhul Sfânt ne va reumple. Astfel vom „smulge” rădăcina răului și vom putea fi din nou iubitori, curați și plăcuți Domnului.
Depresia este boala secolului și este rezultatul lipsei de speranță. În Isus avem cea mai minunată și mai reală speranță și siguranță pentru tot ce am putea avea mai bun vreodată! Depresia este efectul gândurilor ispititoare, păcătoase, de îndoială, condamnare, judecată, ură, teamă, îngrijorare, descurajare, invidie sau răzbunare la adresa altora, pe care ni le șoptește diavolul, dacă reușește să ne facă să credem că sunt gândurile noastre. Dacă nu-i cunoaștem tacticile și nu acordăm atenție gândurilor care ne trec prin minte, avem de suferit. Odată ce o perspoană ajunge depresivă, va avea o luptă mai grea de dat pentru a-și reveni, Este mult mai ușor să prevenim ceva rău, decât să luptăm împotrivă.
Lupta pe care o avem de dat este spirituală și la fel sunt și armele cu care luptăm. Doar prin puterea Duhului Sfânt care locuiește în noi, armele spirituale devin eficiente. Diavolul și demonii lui știu câtă putere avem în Duhul Sfânt, așa cum știu fiecare păcat pe care l-am comis și orice slăbiciune avem și nu vor rata nici o ocazie ca să ne atace și nu vor pleca când ne opunem lor, dacă nu avem autoritatea pe care o dă o trăire curată și sinceră pentru Isus. Pe semenii noștri îi putem păcăli că suntem mai spirituali decât suntem în realitate, dar Domnul și lumea spirituală știu la ce nivel suntem.
- 1 Corinteni 10:13 Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.
Dumnezeu nu-i permite diavolului să ne ispitească peste puterile noastre și pentru fiecare ispită ne-a pregătit și calea de scăpare, ca s-o putem învinge. Poate nu v-ați gândit că dacă Domnul permite să trecem prin încercări grele, aceasta înseamnă că El știe că ne-a echipat cu tot ce avem nevoie ca să le facem față fără să ne pierdem credința.
Orice test al credinței, pe care-l trecem cu atitudinea corectă, ne face mai puternici și mai eficienți în lucrarea Domnului. Diavolul ne șoptește gânduri negative , sau care pun la îndoială adevărul Bibliei, dragostea Domnului pentru noi și identitatea noastră în Cristos. De aceea este atât de important să ne înnoim mintea, ca să putem gândi conform Scripturii. Doar așa putem să identificăm sursa gândurilor și să oprim orice gând de la cel rău. Dacă nu reușim să controlăm ce ne trece prin minte, nu avem nici o șansă în lupta spirituală. Gândul care doar trece prin minte, nu ne poate face rău, dar dacă începem să-l dezvoltăm și rostim ceea ce gândim, devine parte din noi și fortăreața diavolului începe să se înalțe. Cu cât realizăm mai repede în ce capcană am căzut și ne cerem iertare sincer de la Domnul pentru ce am gândit și verbalizat, vom obține mai ușor victoria. Dacă credem minciunile sau îndoielile pe care ni le strecoară dușmanul în minte, ne punem de acord cu el și ne expunem atacurilor lui perfide.
Cunoașterea adevărului Scripturii este esențial pentru fiecare creștin. Nu putem identifica minciuna fără să știm care este adevărul. Din păcate, mulți oameni cred multe minciuni ca fiind adevărul tocmai pentru că nu cunosc adevărul absolut al Bibliei.
- Ieremia 29:11-13 „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi,” zice Domnul, „gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”
Dumnezeu are cele mai bune intenții în ce ne privește și dacă-L căutăm din toată inima, se lasă găsit de noi, ne ascultă și ne răspunde la rugăciuni, tocmai ca să ne dea un viitor binecuvântat și plin de speranță. Dacă știm ce spune Biblia că are Domnul pentru noi și suntem convinși de dragostea Sa și de dorința Lui ca să ajungem cu El în rai pentru totdeauna, vom lupta contra atacurilor celui rău de pe o poziție de învingători, nu de învinși.
Ne trec enorm de multe gânduri prin minte, și știm deja că nu toate sunt ale noastre. Gândurile pot veni din trei surse: noi înșine, Duhul Sfânt sau diavolul. Când nu realizăm că diavolul este sursa gândurilor negative care ne trec prin minte și nu luptăm contra lor, așa cum ne învață Scriptura, ajungem să ascultăm de păcat devenind robii acestuia, așa cum citim în versetele următoare:
- Romani 6:16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
Cu alte cuvinte, noi decidem cui vrem să slujim și nu ne putem sluji nouă înșine, așa cum li se pare multora că fac. Nu trebuie să medităm mult la acest verset, ca să confirmăm că așa este. Ne luptăm zilnic cu diferite ispite și dacă am cădea în plasa lor, am avea enorm de suferit. De exemplu, dacă nu ne înfrânăm pofta de ciocolată și mâncăm fără oprire câtă ne dorim, zile la rând, costul va fi mare. Chinul și efortul necesar ca să pierdem greutatea câștigată prin lipsa de auto-control, este infinit mai mare decât „plăcerea” de a mânca ciocolata fără măsură, iar bolile la care ne expunem ne pot aduce multă suferință. Pentru fiecare dintre noi sunt anumite ispite contra cărora trebuie să luptăm mai mult decât alții. Important este să nu ne lăsăm pradă atacurilor și să fim convinși că putem învinge, pentru că Isus a învins totul deja și El locuiește în noi, ca Domn. Nu poftele trebuie să ne conducă pe noi, ci noi trebuie să ne controlăm poftele.
- Filipeni 3:18-19 Căci v-am spus de multe ori şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Cristos. Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.
- Coloseni 1:10-13 pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu, întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare cu bucurie, mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului ş ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui,
Biblia arată că sunt două împărății: Împărăția Lui Dumnezeu, a Luminii și cea a diavolului sau a întunericului. Suntem ai Lui Isus, doar dacă ascultăm de El și ca urmare ajungem curați pentru că avem neprihănirea Lui. Cine trăiește în păcat, ascultă de sursa păcatului adică de Satan și este robul lui. Chiar dacă pentru noi acest adevăr este foarte evident, pentru omul care este sclav al împărăției întunericului, acest adevăr este ascuns, tocmai pentru că „întunericul i-a orbit ochii” așa cum citim în 1 Ioan 2:11. Din păcate sunt „creștini” care cred minciunile celui rău, trăind în concubinaj, în adulter sau în alte păcate, fără să se simtă vinovați și consideră că sunt urmașii Lui Isus și sunt mântuiți. Au accept minciuna diavolului ca fiind adevăr și au ajuns robii acestuia, iar dacă nu se pocăiesc vor ajunge în iad. Cei care cred că sunt liberi, că sunt proprii lor stăpâni și fac ce vor, se înșală. Isus spune clar că sunt doi stăpâni: dacă nu aparținem Domnului aparținem celui rău. („...Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona”- Matei 6:24b)
Suntem într-o luptă continuă, indiferent dacă recunoaștem acest adevăr sau nu și avem nevoie de puterea pe care doar domnia Lui Isus peste viața fiecăruia dintre noi ne-o poate da. Lui Isus, Tatăl Ceresc i-a dat toată autoritatea în cer și pe Pământ, și El ne-a delegat-o nouă, creștinilor născuți din nou care formăm Biserica Lui (Matei 28:18-20). În articolul „Autoritatea Creștinului” puteți citi detalii pe acest subiect.
- 2 Corinteni 2:14-16 (VDCC - între parantezele pătrate sunt traduceri din Biblia Amplificată) Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Cristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Cristos [care va fi recunoscută și de unii și de alții] printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte [un miros letal, ofensator]; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă [un parfum dătător de viață, viu și proaspăt].
„Totdeauna”, nu doar uneori, nici doar atunci când facem totul perfect, Tatăl Ceresc ne poartă în carul Lui de biruință, pentru că Isus este în noi. Aceste versete arată că lumea spirituală poate avea un parfum minunat, plăcut, al vieții, dacă este vorba despre Împărăția Lui Dumnezeu, sau poate fi un miros urât, al morții dacă este vorba de împărăția întunericului. Cei care îl resping pe Isus, nu suportă „parfumul” nostru spiritual și ne evită, pentru că le descopere că sunt morți în păcatele lor și vor ajunge în moartea veșnică dacă nu se pocăiesc și continuă să-L respingă pe Isus. În schimb, de câte ori ne întâlnim cu alți copii ai lui Dumnezeu, simțim că dragostea Lui Isus ne unește, pentru că răspândim aceeași „mireasmă” a vieții Lui Isus, atât aici pe Pământ cât și în veșnicie.
Ca o concluzie a celor de mai sus, am putea spune că orice limbaj vulgar, injurios, defăimător și negativ, produce o mireasmă urât mirositoare în lumea spirituală. Un astfel de „miros” va atrage forțele întunericului și le invită să facă rău celor care-l răspândesc.
Dacă cuvintele pe care le rostim nu sunt curate și plăcute Domnului și credem că nu ne aude nimeni și nu facem rău nimănui, ne facem rău tocmai nouă, pentru că dăm putere diavolului și demonilor lui să ne facă rău. În schimb, dacă avem grijă ca ceea ce gândim și vorbim, indiferent unde suntem sau dacă ne aude cineva sau nu, să fie pe placul Domnului, Lui îi vom da libertatea să ne ajute și vom ieși victorioși din orice încercare.
- Efeseni 6:10-11 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.
Dumnezeu ne-a dat tot ce avem nevoie ca să avem victoria contra lui Satan, pe care a câștigat-o Isus la cruce. De noi ține să ne întărim în Domnul și în puterea Lui. Duhul Sfânt a fost puterea Lui Isus cât timp a trăit în trup de om și este și puterea noastră. El este Ajutorul nostru, ceea ce înseamnă că nu ne impune să ne umplem de puterea Lui, dar când îi cerem ajutorul, ni-l oferă și ne dă tăria de care avem nevoie, indiferent de situație. Isus nu a stat nici o clipă separat de Tatăl, a avut în permanență o relație strânsă de comunicare și ascultare cu Dumnezeu Tatăl și la fel trebuie să facem și noi. Prin rugăciune, studierea și meditarea asupra Cuvântului Lui Dumnezeu, prin laudă și închinare ne întărim „omul interior al inimii” și vom putea face față strategiilor diavolului. Domnul ne-a pregătit cea mai potrivită armură care să ne protejeze ca să putem face față „uneltirilor diavolului”. Dar această armură nu ne protejează dacă nu „ne îmbrăcăm” cu ea.
Ce este „toată armătura lui Dumnezeu”? Cuvântul original din limba greacă, tradus de Cornilescu prin „toată armătura” este „panoplia” care înseamnă: „armura completă”, toată colecția (panoplia) de piese de protecție și arme de atac, sau la figurat, toate resursele pe care Dumnezeu le pune la dispoziție credincioșilor ca să lupte cu succes în războiul spiritual; folosind toată armura, credincioșii nu luptă pentru victorie, ci pentru că Domnul a câștigat deja victoria! (conform „HELPS Word-studies”).
- Efeseni 6:12-13 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi rezista în ziua cea rea şi, după ce aţi făcut totul, să rămâneţi în picioare.
De ce avem nevoie de toată armura Domnului? Pentru că ne luptăm în lumea spirituală, unde armele fizice nu au nici un efect. Dușmanul nostru este spiritual și avem nevoie de arme ofensive şi defensive care să fie eficiente în lumea spirituală. Uneori se folosește de alți semeni de-ai noștri ca să ne facă rău, și atunci trebuie să ne folosim autoritatea spirituală, în Numele Lui Isus contra demonului care manipulează acele persoane. Biblia ne arată că și în împărăția întunericului există o anumită ierarhie. Sunt diferite ranguri demonice, care stăpânesc peste teritorii și oameni prin care-și manifestă puterea. În Daniel 10:13, 20, citim despre căpetenia Persiei și cea a Greciei, contra cărora a luptat îngerul Domnului ca să ajungă la Daniel cu răspunsul Lui Dumnezeu la rugăciunile lui pentru Israel. Chiar dacă demonii, indiferent ce rang au, nu pot să-i învingă pe îngerii Domnului, vedem că pot produce întârzieri. În Evrei/Hebrews 1:14 citim că îngerii sunt „duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea”, adică Dumnezeu îi trimite să ne ajute. Ne ajută mult să știm acest adevăr, pe care îl găsim în mai multe locuri din Biblie. Iată doar câteva dintre acestea: Geneza/Gen. 32:1 ; Geneza/Gen. 32:24; Psalmii/Ps. 34:7; Psalmii/Ps. 91:11; Psalmii/Ps. 103:20.
Probabil ați observat că în unele locuri atmosfera este apăsătoare și vă este mult mai greu să vă rugați, să-L lăudați pe Domnul sau să vă concentrați pe citirea Cuvântului. Cu cât sunt mai multe păcate și mai mulți cei care slujesc celui rău într-o zonă, cu atât este mai puternică împărăția diavolului și creștinii trebuie să lupte mai mult ca să trăiască pe placul Domnului. Persia și Grecia erau împărății păgâne pe timpul Lui Daniel și rangul demonului care le conducea spiritual, era de căpetenie. Capitolul 28 din Ezechiel, aduce mai multă claritate pe acest subiect. Aici îi găsim atât pe liderul uman al Tirului cât și pe cel demonic din spatele acestuia. Din felul în care este prezentat „voievodul Tirului” (Ezechiel/Ezek. 28:2-8) înțelegem că este conducătorul uman al țării. Apoi, în Ezechiel/Ezek. 28:12-19, citim despre „împăratul Tirului”, care este diavolul care stăpânea întregul Pământ, inclusiv teritoriul Tirului și care își ducea la îndeplinire planurile malefice prin liderul uman, care-i era supus. Satan este numit de Isus „stăpânitorul acestei lumi”.
Lupta spirituală este foarte reală, dar nu trebuie să ne temem, Isus l-a biruit pe Satan și pe slujitorii lui. Cât timp Isus este Domn în inimile noastre și „ne luptăm lupta cea bună a credinței”, „suntem mai mult decât biruitori prin Acela [Isus] care ne-a iubit” (Romani 8:37)
Cum ne îmbrăcăm cu toată armura Lui Dumnezeu?
- Efeseni 6:13 De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.
Fără să fim echipați cu toate piesele armurii pe care ne-o pune Domnul la dispoziție, ne va fi greu să rămânem credincioși și în zilele normale, iar în cele în care atacurile sunt la foc maxim, e puțin probabil că vom fi la fel de siguri că Domnul e de partea noastră și nu „vom cădea de oboseală”. Dușmanul face totul ca să ne convingă că Dumnezeu nu ne mai iubește, nu-i mai pasă de noi și de aceea ne lasă pradă problemelor. Isus a fost respins, batjocorit și la final torturat, încarcerat, aproape ucis prin biciuire și omorât prin crucificare ca un criminal de rând. Cu toate acestea El nu s-a îndoit nici o clipă de dragostea Tatălui și a știut că și-a dat acordul să vină și să sufere toate acele chinuri groaznice, ca să ne mântuiască, din dragoste pentru noi. Noi toți avem nevoie să ne schimbăm modul de gândire pe care îl aveam înainte de a-L cunoaște pe Isus și să gândim în acord cu ceea ce spune Scriptura, ca să fim cu adevărat convinși cât de mult ne iubește Dumnezeu și să nu măsurăm dragostea care ne-o poartă în funcție de cât de grele sunt situațiile prin care trecem. Scopul Lui Dumnezeu pentru noi este mult mai măreț decât să ne meargă bine și să fim prosperi pe acest Pământ. În această viață ne pregătim pentru viața eternă din cer. Ca să ajungem acolo trebuie să semănăm tot mai mult cu Isus și din păcate, ne schimbăm și suntem modelați prin suferințe și nu atunci când ne merge bine.
- 2 Corinteni 4:7-9 Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.
Datorită puterii pe care o avem în noi prin Duhul Sfânt, chiar dacă suntem atacați prin orice mijloace, nu ne simțim „puși la colț”. Știm că Domnul ne va scoate „la loc larg”. Chiar dacă pare că orice decizie am lua, nu avem scăpare, nu ne pierdem speranța, pentru că Domnul va lucra pentru noi și ne va da rezolvarea. Chiar dacă suntem prigoniți, Domnul este cu noi, nu ne lasă singuri nici o clipă și „nimeni nu ne poate smulge din mâna Lui”. Nici dacă ajungem trântiți la pământ, nu vom muri decât când decide Domnul că e timpul să ne ia acasă și nici atunci nu vom gusta moartea spirituală (care înseamnă separare de Dumnezeu) ci vom trece în viața veșnică.
Diferența dintre suferințele celor care trăiesc fără Isus și ale noastre, este enormă. Aceștia nu au speranță, de multe ori nu văd nici o ieșire din necaz și sunt la discreția diavolului, care-i conduce, chiar dacă ei nu realizează pe cine urmează. Pe când noi, copiii Lui Dumnezeu, știm că Isus este cu noi în încercare, ne ajută și ne întărește și avem credința că „... toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). Ceea ce înseamnă că ceea ce face dușmanul ca să ne distrugă, Dumnezeu schimbă și folosește spre binele nostru, pe termen lung.
- 1 Ioan 3:8 Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
Prin Isus putem distruge și noi planurile și lucrările diavolului care sunt menite să ne facă rău. Armura spirituală are tocmai acest scop, de aceea merită să-i acordăm toată atenția ca să înțelegem ce este și cum putem s-o folosim.
Care sunt piesele armurii pe care ne-a pregătit-o Dumnezeu?
- Efeseni 6:14 Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii.
Este esențial să fim tot timpul pregătiți, gata de luptă, tocmai pentru că războiul spiritual nu are pauze. Cunoașterea adevărului Scripturii este cea mai importantă piesă și este singura care ne asigură libertatea de mișcare și ne „susține” arma de atac și apărare, așa cum centura cu care se încingeau soldații romani fixa celelalte piese și avea ca parte componentă și teaca în care-și purtau sabia. Dacă doar auzim adevărul, fără să-l „cunoaștem”, nu este suficient ca să fim liberi, așa cum ne spune Isus în Ioan/John 8:32. Adevărul Scripturii revelat prin Duhul Sfânt devine „viu și lucrător” în inimile noastre, ne convinge, ne învață, ne transformă și devine o armă de temut în lupta spirituală. La acest cuvânt se face referire în Evrei/Hebrews.4:12. Doar adevărul Cuvântului revelat devine parte din noi, ne ajută să identificăm minciunile cu care suntem atacați și prin proclamarea lui avem victoria.
Platoșa neprihănirii este partea armurii care protejează organele vitale, în special inima. În Biblie, „inima” nu reprezintă organul fizic care menține viața fizică, ci se referă la „omul interior”, adică duhul omului, cel care „se naște din nou” prin Duhul Sfânt când persoana se întoarce sincer la Isus. În „inimă” devenim curați, avem neprihănirea Lui Isus, pentru că acolo locuiește Duhul Sfânt și despre aceasta vorbește Pavel în:
- 2 Corinteni 5:17 Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.
Cum ne îmbrăcăm cu platoșa neprihănirii? Noi putem fi neprihăniți, adică fără păcat doar datorită jertfei Lui Isus, care ne iartă toate păcatele pentru care ne cerem sincer iertare. Dacă ne cerem iertare din toată inima pentru fiecare păcat și regretăm că l-am comis, Domnul este credincios și ne iartă. Când dușmanul vine să ne condamne pentru păcatele de care ne-am pocăit, este important să știm că avem „platoșa neprihănirii” Lui Isus și ne opunem acuzelor lui în Numele Domnului. Atacul dușmanului va eșua dacă știm că suntem iertați și chiar dacă păcatele respective sunt reale, Domnul le-a aruncat în marea uitării după ce ne-am cerut sincer iertare pentru acestea, deci le-a uitat.
- Efeseni 6:15 având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.
Toți suntem chemați să spunem altora vestea bună a mântuirii. Răspândirea Evangheliei este cea mai importantă sarcină a fiecărui creștin, nu doar a evangheliștilor, păstorilor sau predicatorilor. Fiecare dintre noi avem contacte cu persoane pe care nu-i poate atinge altcineva și dacă suntem atenți la îndemnurile Duhului Sfânt, putem fi cu adevărat eficienți în Via Domnului. Mărturisirea Lui Isus Cristos, ne face mai atenți la felul în care trăim și la impactul pe care îl are ceea ce facem sau spunem în viețile celorlalți și ne motivează să devenim tot mai mult asemeni Lui Cristos.
- Efeseni 6:16 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
Scutul credinței are un rol vital în lupta spirituală. Și pentru soldați, scutul era o piesă esențială, pentru că cu ajutorul lui, opreau loviturile inamicului. Nu degeaba se luptă diavolul cu atâta înverșunare să ne strecoare gânduri de îndoială și neîncredere în dragostea pe care o are Domnul pentru noi și în ceea ce ne promite Cuvântul Lui Dumnezeu. Fără o credință fermă, suntem victime sigure. Nu suntem atacați cu săgeți de jucărie, care să nu provoace daune. Dimpotrivă, Pavel ne spune că prin credință putem opri și stinge inclusiv săgețile cu vârfurile în flăcări care sunt menite să ne distrugă.
Diavolul nu folosește numai „săgeți” care fac referire la ce facem în prezent sau de când suntem creștini. „Săgețile” lui preferate sunt păcatele pe care le-am comis înainte să ne întoarcem la Isus, pentru care ne condamnă cu cruzime. Scutul credinței este menit să stingă toate săgețile, indiferent de ce fel sunt și ne ajută după ce celelalte piese de armură și-au împlinit scopul. Credința care nu este bazată pe cunoașterea adevărului și care nu este mărturisită, nu poate fi una fermă, eficientă. Dacă relația noastră cu Isus are la bază emoțiile noastre, dacă credem în Isus în funcție de cât de mult „simțim” prezența Duhului Sfânt, nu putem rămâne fermi pe calea Domnului. Iacov spune că „cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo” (Iacov 1:6). Biblia este singurul adevăr care nu se schimbă și Dumnezeu nu poate să mintă. Promisiunile Domnului sunt adevărate și ne putem încrede în ele, indiferent ce simțim sau cât de gravă pare situația noastră.
- Efeseni 6:17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
Mai avem nevoie și de protecția minții, a gândurilor, pe care ne-o asigură coiful mântuirii, adică siguranța că atâta timp cât suntem cu totul predați Domnului și vrem să trăim pentru El, nu ne putem pierde mântuirea. De aceea să nu ezităm să ne opunem oricăror minciuni ale dușmanului prin care vrea să ne facă să ne îndoim de dragostea și mântuirea pe care le avem în Isus. Unele dintre cele mai puternice versete prin care putem folosi „coiful mântuirii” în lupta spirituală sunt:
- Ioan 10:27-29 „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.”
Cuvântul Lui Dumnezeu devine o sabie eficientă în mâinile celui care îl cunoaște și îl aplică. Scriptura este adevărul. Când proclamăm și aplicăm Cuvântul, sub conducerea Duhului Sfânt, ne apărăm și putem învinge atacurile mincinoase și înșelătoare ale dușmanului și chiar ale propriei noastre naturi firești. Proclamarea Cuvântului Lui Dumnezeu are putere și ne întărește credința.
- Efeseni 6:18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.
Rugăciunile conduse de Duhul Sfânt, sunt eficiente și pline de putere. Isus i-a încurajat pe ucenici, chiar dacă ei nu înțelegeau ce le spunea atunci, spunându-le că după ce se înălța la cer, Tatăl le va trimite „un alt” Ajutor, adică pe cineva la fel cu El. Le spunea despre Duhul Sfânt, cea de-a treia persoană a trinității, care împreună cu Tatăl și Fiul sunt Dumnezeu. Isus era limitat în timp și spațiu în lucrarea Sa pe Pământ, pentru că fiind într-un trup uman, nu putea fi decât într-un singur loc la un moment dat. Duhul Sfânt, este Dumnezeu omniprezent, nu există nici un loc sau moment unde El nu este prezent. Prin El, Dumnezeu Tatăl și Fiul locuiesc în inimile noastre, adică în duhurile noastre. Isus le-a spus ucenicilor și ne spune și nouă, tuturor celor care îl urmăm că: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26). Pentru că Duhul Sfânt cunoaște toate lucrurile și știe tot ce avem nevoie, dacă-L rugăm să ne ajute să ne rugăm și să ne învețe tot ce trebuie să știm, o va face. Tot ce cerem de la Dumnezeu Tatăl, în Numele Lui Isus, sub ungerea Duhului Sfânt, știm că este după voia Tatălui și vom primi. Dacă ne lăsăm cu adevărat conduși de Duhul Sfânt, nu ne vom ruga pentru ceea ce Domnul nu vrea să ne dea, pentru că știe că nu este spre binele nostru, chiar dacă nouă ni se pare că este. În secțiunea „Articole despre Duhul Sfânt”, găsiți mai multe informații despre Cine este, ce face, darurile Duhului Sfânt, precum și botezul cu Duhul Sfânt.
ȘI acum să vedem câteva dintre acțiunile diavolului împotriva noastră:
- Diavolul este cel care îi face pe cei care nu sunt suficient de atenți la ce li se întâmplă și nu opun rezistență, să piardă „sămânța Cuvântului” și să nu se întoarcă la Isus:
- Luca 8:12 „Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.”
- Diavolul este sursa gândurilor rele și a îndemnurilor la păcat:
- Ioan 13:2 În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,
- Diavolul este tatăl minciunii și cine minte face voia lui. Când ne enervăm este foarte greu să nu păcătuim. Când nu iertăm și dăm frâu liber enervării și nu căutăm să ne calmăm cât mai repede, cel rău câștigă și are dreptul să ne facă rău.
- Ioan 8:44 „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”
- Corinteni 2:10-11 Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Cristos, ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.
- Efeseni 4:25-27 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului.
-Mândria a fost cauza căderii lui Lucifer, care a ajuns să fie Satan. Când ne mândrim cădem în cursa acestuia.
- 1 Timotei 3:6-7 Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului.
-Diavolul este cel care ne ispitește și nu Dumnezeu.
- Iacov 1:13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
- Luca 4:1-2 Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile.
-Diavolul este sursa vorbirilor de rău și a defăimărilor cu scopul de a ne prinde în cursa deznădejdii, a îndoielii ca să ne facă să renunțăm la Isus.
- 1 Timotei 3:7 Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului.
- Diavolul este cel care ne îndeamnă la ceartă și ne face să criticăm, pentru ca pe urmă să cădem în păcat.
- Iacov 3:16 Căci, acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.
Sunt mult mai multe feluri în care ne atacă diavolul, dar indiferent ce metode folosește scopul este același: să ne distrugă și să ajungem cu el în iad. Dar „Cel ce este în noi este mai mare decât” Satan și prin El suntem „mai mult decât biruitori” așa cum citim în 1 Ioan/1 John 4:4 și Romani/Rom. 8:37.
Creștinul nu poate fi posedat de diavolul, pentru că este posedat de Cristos, dar poate fi „apăsat”, „oprimat” sau „deprimat”. A fi posedat înseamnă a fi stăpânit de obsesii, de ceva sau de cineva” (conform „DEX”). De când Isus Cristos a devenit Domnul vieții noastre, El este Stăpânul nostru și nu putem avea doi stăpâni, așa cum chiar Isus ne spune. Oamenii care nu sunt ai Lui nu pot fi decât ai dușmanului. Creștinii Îl au pe Duhul Sfânt în duhul lor născut din nou și acolo diavolul nu are acces. În schimb, trupul fizic, emoțiile, mintea ne pot fi oprimate sau apăsate de cel rău. Isus Cristos ne poate elibera de orice fel de duh rău care ne oprimă, deprimă, apasă sau influențează, trebuie doar să-L rugăm să o facă și ca sângele Lui să ne curețe de orice efecte și urmări ale prezenței demonice.
Termenul tradus de Cornilescu prin „apăsați” de diavolul este „katadunasteuo” în limba greacă originală, și înseamnă: „apăsat, învins de o putere mai mare, copleșit, doborât, tratat aspru, stăpânit, oprimat”.
- Faptele apostolilor 10:38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.
- Luca 4:18 (Între paranteze, traducere din Biblia Amplificată) „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi [care sunt asupriți, răniți, zdobiți și frânți de orice adversitate sau nenorocire], şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
Acest fel de influențe demonice pot fi urmarea unor blesteme, a unor păcate comise de strămoși, pentru care nu ne-am cerut iertare, a diferitelor păcate personale, nemărturisite sau repetate în mod conștient. Cauzele pot fi multiple, important este să le identificăm, să ne pocăim sincer și să-L rugăm pe Isus să ne ierte și să ne elibereze. După eliberare este esențial să trăim curat, în ascultare de Domnul și să evităm orice contacte sau locuri unde acele influențe demonice ne-ar putea atrage din nou în plasa lor.
De asemenea, este foarte important să avem grijă la ce ne uităm, ce ascultăm și unde mergem. Ceea ce am văzut și doar pentru câteva secunde, diavolul va folosi ca să ne ispitească sau să ne condamne și ne poate lua ani de zile ca să le ștergem din memorie. Diavolul va folosi tot ce am stocat în memoria noastră de-a lungul vieții, ca să ne ispitească. Atacurile lui nu se opresc nici când dormim, ci ne atacă prin coșmaruri. Orice imagine negativă, toxică pentru creierul nostru, devine memorie dacă o re-aducem în mintea conștientă de mai multe ori, adică ne tot amintim acea imagine. Diavolul știe că dacă ne reamintește suficient de mult ceva ce ne-a influențat negativ, sau o părere proastă despre noi înșine sau despre alții, precum și orice alt gând negativ, acestea vor deveni memorie permanentă, automatizată. Așa cum spălatul pe mâini a devenit un act mecanic, prin repetarea la infinit, la care nu trebuie să ne concentrăm, tot așa orice amintire automată va reveni la orice similitudini cât de mici. Este un atac foarte perfid și eficient, care se auto perpetuează în viețile noastre, fără ca diavolul să mai trebuiască să facă ceva. Dar, glorie Domnului, pentru că ne-a creat capabili să ne modificăm modul de gândire și să ne regenerăm creierul. Orice memorie toxică, negativă, poate fi înlocuită cu cea corectă, benefică, bazată pe adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu, care este adevărul absolut. Duhul Sfânt ne îndeamnă prin apostolul Pavel să „ne transformăm prin înnoirea minții noastre ca să putem deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârșită” (Romani 12:2).
De la comiterea primului păcat, omul a încetat să mai fie condus de duh, așa cum l-a creat Dumnezeu să fie și a ajuns condus de mintea, emoțiile și voința proprie, firească. Înțelepciunea care nu vine de la Dumnezeu, ci vine din mintea firească, este numită în Iacov 3:15, „drăcească”. De aceea nu avem de ce să ne mirăm că pentru a putea trăi conduși de Duhul Sfânt unit cu duhul nostru, așa cum ne vrea Tatăl Ceresc să trăim, cele mai multe lupte spirituale le dăm cu propria noastră fire. Ne sunt familiare versetele din Romani 7.
- Romani 7:22-23 Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
Lupta dintre natura noastră firească, carnală și Duhul unit cu duhul nostru este continuă. Nivelul nostru spiritual este dictat de cine câștigă această luptă continuă. Cu cât ne hrănim duhul mai mult, prin studierea Bibliei, prin rugăciune, și căutăm să avem o atitudine mulțumitoare și de laudă la adresa Lui Dumnezeu, cu atât mai mult ne vom învinge pornirile și poftele firii păcătoase. De noi depinde să ne crucificăm firea în mod continuu și să ne întărim în duh.
- 1 Corinteni 9:25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
- 1 Timotei 6:10-12 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.
Orice punem înaintea Lui Dumnezeu, devine un idol și ne face să păcătuim, și să alunecăm de pe calea dreaptă a relației cu Isus. Ceea ce căutăm în viață, arată cui slujim și ai cui suntem. Dacă urmărim să avem roada Duhului Sfânt și să împlinim ce ne cere Scriptura, luptăm lupta cea bună a credinței și ne vom sfârși alergarea în brațele Lui Isus. Noi alegem.
- Evrei/Hebrews 12:4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului.
- Iacov 4:1 De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?
Poftele, pasiunile, dorințele, visele pe care le avem și pe care le urmărim ne conduc acțiunile și determină modul nostru de viață. Este o continuă luptă între bine și rău, între ascultare și răzvrătire, între lumină și întuneric și de deciziile pe care le luăm clipă de clipă depinde cine câștigă.
Când facem alegerile corecte, pentru că trăim conduși de Duhul Sfânt, suntem victorioși și liberi în Isus Cristos. Dacă suntem liberi îi vom putea ajuta și pe ceilalți să asculte de Domnul, să cunoască adevărul și să ajungă liberi.
Găsim în Biblie foarte multe versete de încurajare, care ne confirmă din nou și din nou că suntem mai mult decât biruitori prin Isus Cristos. Iată câteva dintre acestea:
- Coloseni 1:11-14 (NTLR) fiind întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria Lui slăvită, ca să fiţi pregătiţi să înduraţi totul cu răbdare, mulţumindu-I cu bucurie Tatălui, care ne-a îndreptăţit să avem parte de moştenirea sfinţilor în Împărăţia luminii. El ne-a scăpat de sub autoritatea întunericului şi ne-a adus în Împărăţia Fiului Său iubit, în Care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor.
- Romani 6:8-14 Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, 9 întrucât ştim că Cristosul înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. 10 Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. 11 Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru. 12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. 13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. 14 Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.
- Isaia 59:19 Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus şi de slava Lui cei de la răsăritul soarelui. Când va năvăli vrăjmaşul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.
- Romani 8:31-39 Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Cristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru.
- Romani 16:20 Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi! Amin.
- 2 Tesaloniceni 3:3 Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.
- 1 Ioan 2:13 -14 Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl. V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău.
M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
2 Timotei 4:7-8
ARTICOLE CORELATE
„Iată, v-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi, peste scorpioni şi peste toată puterea duşmanului, şi nimic nu vă va răni!”
Versete Biblice despre autoritatea creștinului în Numele Lui Isus Cristos
Versete biblice despre lupta spirituală a creștinului cu vechea natură decăzută și cu împărăția întunericului, pentru studiu și analiză
ALTE ARTICOLE DESPRE DEDICARE ȘI MATURITATE SPIRITUALĂ:
„Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”
Faptele Apostolilor 1:8
Versete biblice despre importanța, necesitatea și beneficiile botezului cu Duhul Sfânt pentru studiu și analiză.
Grația divină, bunătatea plină de milă și îndurare a Lui Dumnezeu.
Versete Biblice despre atributele harului Lui Dumnezeu pentru studiu și analiză.
Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării în opoziție cu puterea distrugătoare a neiertării.
Ce ne învață Biblia despre rugăciune și comunicarea cu Dumnezeu.
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
Ce spun Biblia și știința despre capacitatea creierului de înnoire și regenerare.
Ce a fost valabil pentru Avraam, este și pentru noi: „Credința i-a fost socotită ca neprihănire”.
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.
Recunoașterea metodelor de operare ale diavolului ne ajută să nu cădem în capcanele acestuia și să nu-i dăm prilej să ne facă rău.
Ce vrea să spună acest proverb de origine greacă, folosit de Domnul Isus când i sa arătat lui Saul din Tars? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
Puterea răbdării și a păstrării calmului pentru a trăi biruitori și a ne păsra mîntuirea.
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu și este o sursă esențială de „hrană” pentru sufletul creștinului și conține instrucțiunile indispensabile pentru trăirea creștină.
Dumnezeu ne-a dăruit Harul prin Isus Cristos, ca să ne elibereze de sub stăpânirea păcatului.
Un studiu mai aprofundat pe tema Cinei Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu