MÂNTUIREA SE POATE PIERDE, SAU NU?
Este posibil ca o persoană care s-a născut să fie ne-născută?
Este posibil ca persoana să moară, dar tot a existat la un moment dat.
Este posibil ca cineva care a fost născut din nou, să fie ne-născută din nou?
Da, oricine poate întoarce spatele Lui Dumnezeu și să-L părăsească, dar nu va putea anula faptul că la un moment dat în viața sa, a intrat „în Lumină”, din întuneric.
Credincioșii pot să-L părăsească pe Dumnezeu. Vor mai ajunge în Rai? Sub nici o formă. Isus spune, că cei care-L cunosc și Îl iubesc, Îl urmează (Ioan 14:23).
Tot Isus spune că pe cei care „se leapădă de El", adică pe cei care-L neagă, și El îi va lepăda înaintea Tatălui (Matei 10:33). Credința fără fapte este moartă (Iacov 2:20, Iacov 2:26). Trebuie să ne începem alergarea , să o continuăm și s-o terminăm cu Domnul, ca să ajungem în Rai. Dacă „trăirea” noastră de zi cu zi, nu este în conformitate cu „ceea ce spunem că facem”, Dumnezeu știe, pe El nu-L putem păcăli (Tit 1:16).
După ce o persoană „a văzut Lumina”, poate să plece din Lumină, dar faptul că la un moment dat a „cunoscut Lumina”, indiferent pentru cât timp, rămâne adevărat și acesta nu este un fenomen reversibil.
Iuda și Petru - Au fost mântuiți și au ajuns în Rai?
Urmează două exemple care aduc multă claritate pe această temă. Ambele sunt dinaintea „crucificării”, dar faptele sunt aceleași. Iuda nu a crezut niciodată în Domnul. Isus a spus că Iuda nu a fost niciodată al Lui (Ioan 17:12). Isus i-a ales pe cei doisprezece tineri pe care să-i ia cu El ca ucenici ai Săi. Rabinii acelor vremuri, își alegeau ucenici pe care să-i instruiască, pentru ca la un moment dat să ajungă și ei rabini. Dar Iuda, chiar dacă vorbea ca un ucenic, inima lui nu L-a acceptat niciodată pe Isus ca Domn, adevăr atestat în versetele din Ioan 6:63-64, și Ioan 6:70-71 („Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.” Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.”)
Petru, pe de altă parte, L-a cunoscut pe Domnul (Ioan 6:68-69) și tot a greșit enorm. S-a lepădat de Domnul de trei ori, în aceeași noapte. Isus îl avertizase că așa va face:
Domnul Isus i-a spus lui Simon Petru că s-a rugat pentru el să nu-și piardă și nu ca să nu treacă prin încercare. De fapt, Isus i-a arătat că știa că urma să eșueze, dar nu pentru totdeauna, ci ulterior urma să se întoarcă și atunci „să-i întărească pe frați”. Isus știa că Petru urma să cadă de la credință, negându-L de trei ori. Iată ce spun următoarele versete:
Simon Petru a căzut de pe calea credinței. L-a negat pe Domnul de trei ori, Destul de înfricoșător, nu? Unde ar fi ajuns sufletul ui dacă ar fi murit în acea perioadă? Domnul spune că dacă noi ne lepădăm de El, și El se leapădă de noi înaintea Tatălui Ceresc și a îngerilor din ceruri.
Ce a spus Isus?
Sunt oameni care trec din întuneric la Lumina Lui Isus, dar nu rămân în El. Isus a explicat de ce oamenii Îl părăsesc. Din păcăte, zilnic sunt credincioși care aleg să se întoarcă de la Cristos și să trăiască din nou în păcat. Isus nu spune nicăieri că odată venit la el, omul nu-L mai poate părăsi. Sunt și vor mai fi oameni în iad care au fost odată născuți din nou, dar care apoi L-au părăsit pe Domnul și n-au mai vrut să se întoarcă la El.
În iad sunt cei care au refuzat Evanghelia, precum și cei care au acceptat-o și apoi „au lepădat” Evanghelia.
Dumnezeu nu poate onora pe cineva care renunță la Lumină, în favoarea Întunericului. Aceasta e chiar mai grav, decât să nu vrei să crezi.
Ce spune Biblia despre pocăința sinceră și re-alegerea de a trăi din nou în păcat?
Mulți dintre cei care vin la Domnul, eșuează în a-i rămâne credincioși. Unii se lasă de Domnul, alegând să se întoarcă la vechea lor viață, pe când alții îl neagă pur și simplu. Domnul ne spune, în parabola despre Vița și Mlădițele ei, că aducem rod, doar dacă suntem mlădițe conectate la viță, care rămân în viță, iar dacă alegem să părăsim vița, ne vom usca și vom fi aruncați în foc (Ioan 15:1-6). Să remarcăm că mlădița care ajunge aruncată în foc, a fost din viță. Aceasta înseamnă că acea persoană, a crezut în Isus, suficient ca să fie „mlădiță din viță”. Această pildă, nu este despre cei care n-au crezut niciodată, ci despre cei care au fost născuți din nou, conectați la vița Isus. Unii dintre ei au adus rod, alții nu, sau de la un moment dat au încetat să mai aducă rod, pentru că „L-au părăsit pe Domnul.”
Să re-analizăm pilda Semănătorului
În pilda Semănătorului, toți cei patru au „primit sămânța”. Sămânța este Evanghelia. Nu este o pildă despre cei pierduți, ci despre cei care au fost atinși de adevăr. În toți patru, sămânța a început să lucreze și să crească., dar numai ultimul a ajuns să producă rod. Vă rog să citiți această pildă, cu atenție.
Nici această pildă, nu vorbește despre cei pierduți, ci ne arată ce se întâmplă cu cei care au primit vestea bună a Evangheliei. Toate cele patru categorii, au primit sămânța, în inimile lor.
Cine a primit sămânța Cuvântului, a fost născut din nou, a fost convertit, transformat, schimbat. Dar după momentul convertirii, credinciosul trebuie să trăiască aplicând Scriptura până la sfârșitul vieții sale pe Pământ. Isus spune că sămânța, chiar dacă a fost odată primită, trebuie să crească și să aducă rod. Acesta este planul Lui Dumnezeu pentru noi.
Cei trei reprezintă trei categorii de persoane care au primit cuvântul, dar care n-au păstrat ce au primit pănâ la sfârșit și nu vor ajunge în Rai. Ei au părăsit planul Lui Dumnezeu, după ce au primit sămânța și au văzut Lumina.
Primul, n-a putut păstra sămânța pe care o primise, pentru că era prea prins de păcat.
Al doilea, a vrut să iasă din întuneric, a primit sămânța, a fost fericit să vadă Lumina, dar n-a vrut suficient de mult să continue pe Calea Domnului. La primele necazuri sau persecuții legate de credință, s-a întors în întuneric.
Al treilea, a primit sămânța Evangheliei, dar n-a putut s-o păstreze până la sfârșit, pentru că grijile acestei lumi și înșelăciunea bogățiilor i-au sufocat sămânța.
Al patrulea, a primit sămânța și a păstrat-o până la sfârșit,trăind în ascultare de Domnul.
Isus a spus că trebuie să-L urmăm cu toată inima. Mulți încep să-L urmeze, dar pentru că nu și-au predat toată inima, vor ajunge să fie ca unul dintre primii trei, care dintr-un motiv sau altul L-au părăsit pe Domnul.
Vă rog să citiți cu atenție următoarele versete, care la-nceput făceau referire doar la poporul Lui ales, pe care l-a scăpat de sub stăpânirea lui Faraon:
Ce spune Domnul că face când e părăsit?
Cine va putea intra în Rai prin porțile de mărgăritar?
De ce credeți că Dumnezeul Cel Sfânt, ar accepta să intre în raiul Său perfect, oameni rebeli și păcătoși care L-au primit odată, dar care pe urmă L-au părăsit? Dacă ați fi în locul Lui Dumnezeu, ați accepta oameni care v-au trădat?
Domnul e plin de milă și har, încet la mânie și bogat în bunătate (Psalmii 103:8), dar dacă-L părăsim, plătim prețul și vom avea parte de ceea ce am ales.
Să mai analizăm un verset despre poporul Lui Dumnezeu, care L-a părăsit (Sper că am explicat suficient de clar până acum, că poți fi al Domnului și totuși să ajungi să-L părăsești).
Scopul acestui articol, nu este să inducă frica cuiva că va ajunge să-și piardă mântuirea. Scopul este să arătăm ce mare minciună este această doctrină, care e predicată în multe biserici din zilele noastre. Adevărul este că este posibil să fii mîntuit și apoi să alegi să-L părăsești pe Domnul. Și cei care o fac, dacă nu se pocăiesc și nu se întorc la Isus, vor ajunge în iad. Omul e creat cu voință liberă, e liber să alegă cui vrea să slujească.
Conceptul „odată mântuit - veșnic mântuit”, este dăunător în sine. Dacă o presoană crede că este cu adevărat mântuită și că nimic n-o poate face să-și piardă mântuirea, atunci are doar un sentiment fals de sigurață. Acest mod de a privi mântuirea este foarte periculos, pentru că odată ajuns în iad, omul nu mai poate face nimic pentru a se salva.
Sunt trei factori care pot duce la pierderea mântuirii, conform Scripturii:
- NEIERTAREA, pentru că, dacă nu-i iertăm pe cei care ne-au greșit, atunci nici noi nu suntem iertați.
- NEGAREA DOMNULUI (lepădarea de Domnul), pentru că dacă noi ne lepădăm de el, și El se va lepăda de noi.
- PĂRĂSIREA DOMNULUI, așa cum spune pilda viței și a mlădițelor neroditoare care ajung tăiate și aruncate în foc.
A aduce roadă nu este ceva greu de realizat. De fapt înseamnă că trebuie să fie dovezi că Duhul Sfânt locuiește într-o persoană, ca urmare a faptului că Isus a devenit Domnul acelei persoane. Dragostea, bucuria, pacea, bunătatea, blândețea, facerea de bine, credincioșia, răbdarea, înfrânarea poftelor (toate sunt roada Duhului Sfânt, așa cum apar enumerate în Galateni 5:22). Toate acestea sunt parte din cine este Dumnezeu, iar cei care Îl au pe Isus cu adevărat ca Domn în viețile lor și sunt credincioși Lui, vor trăi pe placul Lui, manifestând aceleași trăsături de caracter. Cei născuți din nou, mai păcătuiesc vreodată? Din păcate da, dar natura păcătoasă nu le mai este șef. Cei născuți din nou, rămân în Isus și Isus rămâne în ei, iar dacă păcătuiesc, se pocăiesc, păstrându-și inima și viața curate și se străduiesc să se schimbe ca să devină tot mai mult asemeni Domnului Lor. Faptele bune pot mântui pe cineva? NU, mântuirea se primește doar prin har. Faptele bune sunt dovada (roada) că Isus este Domn în viața credincioșilor, pentru că nu mai trăiesc pe placul firii lor păcătoase, ci căutând să-I facă pe plac Lui Dumnezeu.
În versetele din Evrei 10:26-27 nu e vorba despre a păcătui accidental; este vorba despre păcatul comis voit, după ce persoana s-a pocăit de păcate și l-a chemat pe Isus să devină Domnul vieții sale, devenind creștin. Ca urmare, persoana știe că îl supără pe Dumnezeu, păcătuind și totuși alege să o facă și încă în mod repetat.
- Și acum, despre păcatul care nu se iartă. Sunt multe păreri despre ce înseamnă asta, dar aici vă prezint părerea autorului: - a muri în dezacord cu Duhul Sfânt după comiterea unui „păcat care duce la moarte”. Duhul Sfânt încearcă să convingă persoana de păcat, dar este refuzat de aceasta. Persoana care moare în acest fel, nu poate fi mântuită.
Concluzie: Este esențial să credem Biblia în integralitatea ei, și nu doar versetele care conduc într-o anumită direcție, care ne convine. Toate versetele sunt importante, oricare ar fi subiectul pe care îl tratează. Doctrina „odată mântuit, veșnic mântuit”, este clar combătută de multe versete. Asta înseamnă că trebuie să trăim sub teroarea că ne pierdem mântuirea? Nu, dar trăind cu un respect serios pentru căile Domnului ne va ajuta să nu ajungem în iad. Nu este suficient doar să începem călătoria credinței împreună cu Domnul, ci trebuie s-o și terminăm împreună cu Isus.
Să continuăm să rămânem în Isus, și Isus va continua să rămână în noi. Să ne trăim viața până la șfârșit cu Isus ca Domn și vom ajunge în Rai. Să rămânem sinceri, să-i iertăm pe cei care ne greșesc, așa cum și Dumnezeu ne iartă pe noi, și putem fi siguri că nimeni nu ne va smulge din mâna Lui, decât noi înșine, dacă alegem păcatul în locul neprihănirii. Dumnezeu a spus că nu ne va lăsa și nu ne va părăsi cu nici un chip. Doar noi putem să-L lăsăm deoparte și să-L părăsim. Domnul vrea să ajungem în Rai și ne pune la dispoziție tot ce avem nevoie ca s-o putem face. Să-l iubim pe Isus cu toată inima pentru că El așa ne iubește.
Este posibil ca persoana să moară, dar tot a existat la un moment dat.
Este posibil ca cineva care a fost născut din nou, să fie ne-născută din nou?
Da, oricine poate întoarce spatele Lui Dumnezeu și să-L părăsească, dar nu va putea anula faptul că la un moment dat în viața sa, a intrat „în Lumină”, din întuneric.
Credincioșii pot să-L părăsească pe Dumnezeu. Vor mai ajunge în Rai? Sub nici o formă. Isus spune, că cei care-L cunosc și Îl iubesc, Îl urmează (Ioan 14:23).
Tot Isus spune că pe cei care „se leapădă de El", adică pe cei care-L neagă, și El îi va lepăda înaintea Tatălui (Matei 10:33). Credința fără fapte este moartă (Iacov 2:20, Iacov 2:26). Trebuie să ne începem alergarea , să o continuăm și s-o terminăm cu Domnul, ca să ajungem în Rai. Dacă „trăirea” noastră de zi cu zi, nu este în conformitate cu „ceea ce spunem că facem”, Dumnezeu știe, pe El nu-L putem păcăli (Tit 1:16).
După ce o persoană „a văzut Lumina”, poate să plece din Lumină, dar faptul că la un moment dat a „cunoscut Lumina”, indiferent pentru cât timp, rămâne adevărat și acesta nu este un fenomen reversibil.
Iuda și Petru - Au fost mântuiți și au ajuns în Rai?
Urmează două exemple care aduc multă claritate pe această temă. Ambele sunt dinaintea „crucificării”, dar faptele sunt aceleași. Iuda nu a crezut niciodată în Domnul. Isus a spus că Iuda nu a fost niciodată al Lui (Ioan 17:12). Isus i-a ales pe cei doisprezece tineri pe care să-i ia cu El ca ucenici ai Săi. Rabinii acelor vremuri, își alegeau ucenici pe care să-i instruiască, pentru ca la un moment dat să ajungă și ei rabini. Dar Iuda, chiar dacă vorbea ca un ucenic, inima lui nu L-a acceptat niciodată pe Isus ca Domn, adevăr atestat în versetele din Ioan 6:63-64, și Ioan 6:70-71 („Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.” Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.”)
Petru, pe de altă parte, L-a cunoscut pe Domnul (Ioan 6:68-69) și tot a greșit enorm. S-a lepădat de Domnul de trei ori, în aceeași noapte. Isus îl avertizase că așa va face:
- Luca 22:31-34 Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.” Şi Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.”
Domnul Isus i-a spus lui Simon Petru că s-a rugat pentru el să nu-și piardă și nu ca să nu treacă prin încercare. De fapt, Isus i-a arătat că știa că urma să eșueze, dar nu pentru totdeauna, ci ulterior urma să se întoarcă și atunci „să-i întărească pe frați”. Isus știa că Petru urma să cadă de la credință, negându-L de trei ori. Iată ce spun următoarele versete:
- Luca 22:54-62 După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe. Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.” Dar Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc.” Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.” Cam după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galileean.” Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul. Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.
Simon Petru a căzut de pe calea credinței. L-a negat pe Domnul de trei ori, Destul de înfricoșător, nu? Unde ar fi ajuns sufletul ui dacă ar fi murit în acea perioadă? Domnul spune că dacă noi ne lepădăm de El, și El se leapădă de noi înaintea Tatălui Ceresc și a îngerilor din ceruri.
Ce a spus Isus?
- Matei 10:32-33 „De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.”
Sunt oameni care trec din întuneric la Lumina Lui Isus, dar nu rămân în El. Isus a explicat de ce oamenii Îl părăsesc. Din păcăte, zilnic sunt credincioși care aleg să se întoarcă de la Cristos și să trăiască din nou în păcat. Isus nu spune nicăieri că odată venit la el, omul nu-L mai poate părăsi. Sunt și vor mai fi oameni în iad care au fost odată născuți din nou, dar care apoi L-au părăsit pe Domnul și n-au mai vrut să se întoarcă la El.
În iad sunt cei care au refuzat Evanghelia, precum și cei care au acceptat-o și apoi „au lepădat” Evanghelia.
Dumnezeu nu poate onora pe cineva care renunță la Lumină, în favoarea Întunericului. Aceasta e chiar mai grav, decât să nu vrei să crezi.
Ce spune Biblia despre pocăința sinceră și re-alegerea de a trăi din nou în păcat?
- Evrei 10:26-27 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
Mulți dintre cei care vin la Domnul, eșuează în a-i rămâne credincioși. Unii se lasă de Domnul, alegând să se întoarcă la vechea lor viață, pe când alții îl neagă pur și simplu. Domnul ne spune, în parabola despre Vița și Mlădițele ei, că aducem rod, doar dacă suntem mlădițe conectate la viță, care rămân în viță, iar dacă alegem să părăsim vița, ne vom usca și vom fi aruncați în foc (Ioan 15:1-6). Să remarcăm că mlădița care ajunge aruncată în foc, a fost din viță. Aceasta înseamnă că acea persoană, a crezut în Isus, suficient ca să fie „mlădiță din viță”. Această pildă, nu este despre cei care n-au crezut niciodată, ci despre cei care au fost născuți din nou, conectați la vița Isus. Unii dintre ei au adus rod, alții nu, sau de la un moment dat au încetat să mai aducă rod, pentru că „L-au părăsit pe Domnul.”
- Tit 1:16 Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.
Să re-analizăm pilda Semănătorului
În pilda Semănătorului, toți cei patru au „primit sămânța”. Sămânța este Evanghelia. Nu este o pildă despre cei pierduți, ci despre cei care au fost atinși de adevăr. În toți patru, sămânța a început să lucreze și să crească., dar numai ultimul a ajuns să producă rod. Vă rog să citiți această pildă, cu atenție.
- Matei 13:18-23 „Ascultaţi dar ce înseamnă pilda semănătorului. Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum.Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie, dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor. Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, şaizeci, altul, treizeci.”
Nici această pildă, nu vorbește despre cei pierduți, ci ne arată ce se întâmplă cu cei care au primit vestea bună a Evangheliei. Toate cele patru categorii, au primit sămânța, în inimile lor.
Cine a primit sămânța Cuvântului, a fost născut din nou, a fost convertit, transformat, schimbat. Dar după momentul convertirii, credinciosul trebuie să trăiască aplicând Scriptura până la sfârșitul vieții sale pe Pământ. Isus spune că sămânța, chiar dacă a fost odată primită, trebuie să crească și să aducă rod. Acesta este planul Lui Dumnezeu pentru noi.
Cei trei reprezintă trei categorii de persoane care au primit cuvântul, dar care n-au păstrat ce au primit pănâ la sfârșit și nu vor ajunge în Rai. Ei au părăsit planul Lui Dumnezeu, după ce au primit sămânța și au văzut Lumina.
Primul, n-a putut păstra sămânța pe care o primise, pentru că era prea prins de păcat.
Al doilea, a vrut să iasă din întuneric, a primit sămânța, a fost fericit să vadă Lumina, dar n-a vrut suficient de mult să continue pe Calea Domnului. La primele necazuri sau persecuții legate de credință, s-a întors în întuneric.
Al treilea, a primit sămânța Evangheliei, dar n-a putut s-o păstreze până la sfârșit, pentru că grijile acestei lumi și înșelăciunea bogățiilor i-au sufocat sămânța.
Al patrulea, a primit sămânța și a păstrat-o până la sfârșit,trăind în ascultare de Domnul.
Isus a spus că trebuie să-L urmăm cu toată inima. Mulți încep să-L urmeze, dar pentru că nu și-au predat toată inima, vor ajunge să fie ca unul dintre primii trei, care dintr-un motiv sau altul L-au părăsit pe Domnul.
Vă rog să citiți cu atenție următoarele versete, care la-nceput făceau referire doar la poporul Lui ales, pe care l-a scăpat de sub stăpânirea lui Faraon:
Ce spune Domnul că face când e părăsit?
- Deuteronom 31:16-18 Domnul a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi şi va călca legământul Meu, pe care l-am încheiat cu el. În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăpădit şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri şi atunci va zice: ‘Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?’ Şi Eu Îmi voi ascunde Faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcându-se spre alţi dumnezei.”
Cine va putea intra în Rai prin porțile de mărgăritar?
De ce credeți că Dumnezeul Cel Sfânt, ar accepta să intre în raiul Său perfect, oameni rebeli și păcătoși care L-au primit odată, dar care pe urmă L-au părăsit? Dacă ați fi în locul Lui Dumnezeu, ați accepta oameni care v-au trădat?
Domnul e plin de milă și har, încet la mânie și bogat în bunătate (Psalmii 103:8), dar dacă-L părăsim, plătim prețul și vom avea parte de ceea ce am ales.
Să mai analizăm un verset despre poporul Lui Dumnezeu, care L-a părăsit (Sper că am explicat suficient de clar până acum, că poți fi al Domnului și totuși să ajungi să-L părăsești).
- Ieremia 23:39-40 Din pricina aceasta, iată, vă voi uita şi vă voi lepăda pe voi şi cetatea pe care v-o dădusem vouă şi părinţilor voştri, vă voi arunca dinaintea Mea şi voi pune peste voi o veşnică ocară şi o veşnică necinste, care nu se va uita.
Scopul acestui articol, nu este să inducă frica cuiva că va ajunge să-și piardă mântuirea. Scopul este să arătăm ce mare minciună este această doctrină, care e predicată în multe biserici din zilele noastre. Adevărul este că este posibil să fii mîntuit și apoi să alegi să-L părăsești pe Domnul. Și cei care o fac, dacă nu se pocăiesc și nu se întorc la Isus, vor ajunge în iad. Omul e creat cu voință liberă, e liber să alegă cui vrea să slujească.
Conceptul „odată mântuit - veșnic mântuit”, este dăunător în sine. Dacă o presoană crede că este cu adevărat mântuită și că nimic n-o poate face să-și piardă mântuirea, atunci are doar un sentiment fals de sigurață. Acest mod de a privi mântuirea este foarte periculos, pentru că odată ajuns în iad, omul nu mai poate face nimic pentru a se salva.
Sunt trei factori care pot duce la pierderea mântuirii, conform Scripturii:
- NEIERTAREA, pentru că, dacă nu-i iertăm pe cei care ne-au greșit, atunci nici noi nu suntem iertați.
- Matei 6:14-15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”
- NEGAREA DOMNULUI (lepădarea de Domnul), pentru că dacă noi ne lepădăm de el, și El se va lepăda de noi.
- Matei 10:33 „dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.”
- PĂRĂSIREA DOMNULUI, așa cum spune pilda viței și a mlădițelor neroditoare care ajung tăiate și aruncate în foc.
- Ioan 5:6 „Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă, apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard.”
A aduce roadă nu este ceva greu de realizat. De fapt înseamnă că trebuie să fie dovezi că Duhul Sfânt locuiește într-o persoană, ca urmare a faptului că Isus a devenit Domnul acelei persoane. Dragostea, bucuria, pacea, bunătatea, blândețea, facerea de bine, credincioșia, răbdarea, înfrânarea poftelor (toate sunt roada Duhului Sfânt, așa cum apar enumerate în Galateni 5:22). Toate acestea sunt parte din cine este Dumnezeu, iar cei care Îl au pe Isus cu adevărat ca Domn în viețile lor și sunt credincioși Lui, vor trăi pe placul Lui, manifestând aceleași trăsături de caracter. Cei născuți din nou, mai păcătuiesc vreodată? Din păcate da, dar natura păcătoasă nu le mai este șef. Cei născuți din nou, rămân în Isus și Isus rămâne în ei, iar dacă păcătuiesc, se pocăiesc, păstrându-și inima și viața curate și se străduiesc să se schimbe ca să devină tot mai mult asemeni Domnului Lor. Faptele bune pot mântui pe cineva? NU, mântuirea se primește doar prin har. Faptele bune sunt dovada (roada) că Isus este Domn în viața credincioșilor, pentru că nu mai trăiesc pe placul firii lor păcătoase, ci căutând să-I facă pe plac Lui Dumnezeu.
- Evrei 10:26-27 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
În versetele din Evrei 10:26-27 nu e vorba despre a păcătui accidental; este vorba despre păcatul comis voit, după ce persoana s-a pocăit de păcate și l-a chemat pe Isus să devină Domnul vieții sale, devenind creștin. Ca urmare, persoana știe că îl supără pe Dumnezeu, păcătuind și totuși alege să o facă și încă în mod repetat.
- Și acum, despre păcatul care nu se iartă. Sunt multe păreri despre ce înseamnă asta, dar aici vă prezint părerea autorului: - a muri în dezacord cu Duhul Sfânt după comiterea unui „păcat care duce la moarte”. Duhul Sfânt încearcă să convingă persoana de păcat, dar este refuzat de aceasta. Persoana care moare în acest fel, nu poate fi mântuită.
Concluzie: Este esențial să credem Biblia în integralitatea ei, și nu doar versetele care conduc într-o anumită direcție, care ne convine. Toate versetele sunt importante, oricare ar fi subiectul pe care îl tratează. Doctrina „odată mântuit, veșnic mântuit”, este clar combătută de multe versete. Asta înseamnă că trebuie să trăim sub teroarea că ne pierdem mântuirea? Nu, dar trăind cu un respect serios pentru căile Domnului ne va ajuta să nu ajungem în iad. Nu este suficient doar să începem călătoria credinței împreună cu Domnul, ci trebuie s-o și terminăm împreună cu Isus.
Să continuăm să rămânem în Isus, și Isus va continua să rămână în noi. Să ne trăim viața până la șfârșit cu Isus ca Domn și vom ajunge în Rai. Să rămânem sinceri, să-i iertăm pe cei care ne greșesc, așa cum și Dumnezeu ne iartă pe noi, și putem fi siguri că nimeni nu ne va smulge din mâna Lui, decât noi înșine, dacă alegem păcatul în locul neprihănirii. Dumnezeu a spus că nu ne va lăsa și nu ne va părăsi cu nici un chip. Doar noi putem să-L lăsăm deoparte și să-L părăsim. Domnul vrea să ajungem în Rai și ne pune la dispoziție tot ce avem nevoie ca s-o putem face. Să-l iubim pe Isus cu toată inima pentru că El așa ne iubește.
Alte versete biblice despre pierderea mântuirii
- Evrei 3:12-19 Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. 13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. 14 Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Cristos dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, 15 câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” 16 Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise? 17 Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? 18 Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? 19 Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.
- Evrei 6:4-6 Căci cei ce au fost luminaţi odată şi au gustat darul ceresc şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
De ce? Pentru că aceștia știu că Isus este Fiul Lui Dumnezeu și a murit pentru păcatele lor și cu toate acestea au ales să-l slujească pe diavolul, știind foarte bine ce fac. Cine i-ar mai putea convinge să se schimbe, dacă deja știu adevărul și l-au respins? Dar dacă decid să se pocăiască și să se întoarcă la Cristos, vor fi mântuiți. Cu toate acestea, să nu ne înșelăm singuri crezând că oricând ne putem pocăi și între timp putem trăi în așa zisele plăceri ale păcatului. O inimă împietrită este o inimă împotrivitoare, insensibilă la chemarea Duhului Sfânt. Nici unul dintre noi nu știe care este ultima sa clipă în acest trup.
- Matei 7:21-23 „Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne , Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci , le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
- Ezechiel 18:24-26 Însă, dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat, de aceea va muri în ele. Voi ziceţi: ‘Calea Domnului nu este dreaptă!’ Ascultaţi dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea şi moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o.
- 2 Petru 2:20-22 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă”.
- 1 Ioan 2:1-6 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (avocat, apărător), pe Isus Cristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem: dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El. Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.
- 2 Timotei 2:11-12 Adevărat este cuvântul acesta: Dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El. Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.
- 1 Ioan 3:6-9 Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El Însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
În limba greacă în care a fost scris textul original, apare expresia „poiōn hamartian” care înseamnă de fapt „practicarea păcatului”, nu doar „a păcătui”. Este vorba de o repetiție deliberată a păcatului, adică cel care face asta, știe că greșeste. Apostolul Ioan, condus de Duhul Sfânt nu spune că creștinul nu mai păcătuiește absolut niciodată, ci că nu mai poate continua stilul de viață păcătos dinaintea nașterii din nou. Când Îl iubim pe Isus, iubim ce iubește El, adică faptele drepte, curate și căutăm să-L imităm pe Domnul nostru, trăind cum a trăit El. Cu toții știm că Isus nu a păcătuit.
- Romani 6:16 „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”
- Iacov 5:19-20 „Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr şi-l întoarce un altul, să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate.”
- Ioan 3:36 (BVA) „Cine crede în Fiul, are viaţa eternă; dar cine nu ascultă de Fiul, nu va vedea viaţa; ci va rămâne sub ameninţarea pedepsei lui Dumnezeu.”
În limba greacă, textul original nu spune „cine nu crede”, ci „cine nu a ascultat, prin rebeliune” de Fiul, adică de Isus, nu va avea trăi veșnic, ci va fi chinuit veșnic.
- Coloseni 1:21-23 Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum 22 prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; 23 negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.”
- 2 Timotei 2:24-26 Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.
- Romani 11:19-24 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” 20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! 21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. 22 Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu. 23 Şi chiar ei, dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi. 24 Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti în măslinul lor?
- Romani 2:3-12 „Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? 5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 7 Şi anume va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea, 8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. 9 Necaz şi strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. 10 Slavă, cinste şi pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. 11 Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. 12 Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, şi toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege.”
- Marcu 11:25-26 „Și, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.”
- Matei 13:18-23 „Ascultaţi dar ce înseamnă pilda semănătorului. 19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. 20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie, 21 dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. 22 Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor. 23 Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, şaizeci, altul, treizeci.”
- 1 Corinteni 11:32 Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.
- Matei 24:12-13 „Și, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.”
- Galateni 5:4 Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Cristos; aţi căzut din har.
- 2 Petru 3:17-18 Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă, ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria, ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei. Amin.
- 1 Corinteni 9:24-27 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! 25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. 26 Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. 27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.
- Filipeni 3:7-14 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Cristos. 8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos 9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Cristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă. 10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; 11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. 12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Cristos Isus. 13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, 14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.
- Evrei 10:26-29 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului?
- Evrei 3:6 Dar Cristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.
- 1 Corinteni 15:1-2 Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
- Ieremia 15:19 De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!
- Apocalipsa 2:5-7 „Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel , voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor , pe care şi Eu le urăsc.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”
- Apocalipsa 2:10-11 „Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte”
- Apocalipsa 2:16-17 „Pocăieşte-te dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.’”
- Apocalipsa 2:25-29 „Numai ţineţi cu tărie ce aveţi până voi veni! Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”
- Apocalipsa 3:4-6 „Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele . Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”
- Apocalipsa 3:11-13 „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim , care are să se coboare din cer, de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.»’ Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”
- Apocalipsa 3:19-22 „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te! Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu