Nu am să uit niciodată ziua asta, m-am trezit din somn auzind-o pe mama plângând, am urcat alergând scările și mi-a zis: “Miriam, tata nu mai este”. Nu cred că există cuvinte să explice ce sentimente avem acum dar un lucru e sigur, că tata e acum cu Dumnezeu.
In ultimul an tata a alergat tot mai mult, parcă a simțit că trebuie să vestească tot mai mult Evanghelia, venea acasă și spunea doar atât: sunt obosit, am obosit !
In ultimele luni ne-am adunat mai mult ca altădată in familie, am avut seri de rugăciune, am cântat “vreau lângă Dumnezeu sa fiu mereu” și ne spunea:”Fetelor, tare mă bucur să vă am lângă mine!”
Cu o zi înainte să meargă la spital, Eunice l-a întrebat: “Tata de ce pe Moise Domnul nu l-a mai lăsat sa între in țara sfânta?” și el a zis: “Dacă ar fi intrat și ar fi murit in țara sfântă, ei s-ar fi agățat prea mult de mormântul lui și ar fi făcut un idol, dar Domnul l-a chemat la timp acasă.”
Domnul l-a chemat pe tata acasă la timp și a rânduit lucrurile in așa fel încât să plece așa cum era el, un om simplu. A sfârșit alergarea pe pământ și e in cer cu Dumnezeu. Noi nu eram pregătiți, nu am fi fost niciodată, dar stim că tata era pregătit, a plecat cu o față atât de senină încât știm că ne așteaptă in cer la poarta lui Beniamin, unde ne-a promis că ne vom revedea!
Pe tata așa o să mi-l amintesc mereu, cu Biblia în mână și pe picior de rugăciune!
_____________________________________
Mai jos editorul postului a pus și: Ultima predică la telefon, pt. Radio Vocea Evangheliei, a pastorului Viorel Candrianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu