În contextul dezbaterilor legate de protejarea căsătoriei în Constituția României, s-a formulat, de nenumărate ori, întrebarea: chiar dacă nu sunteți de acord cu legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex, priviți favorabil parteneriatele civile?
Introducerea parteneriatelor civile face însă parte dintr-o strategie bine pusă la punct a celor care urmăresc redefinirea căsătoriei. Introducerea parteneriatelor civile a precedat redefinirea căsătoriei în aproape toate țările care au redefinit căsătoria. Chiar și a insista asupra unei posibilități de introducere a parteneriatelor civile face parte din strategia de a influența opinia publică prin legitimarea unor asemenea uniuni într-un moment când opinia publică nu ar fi favorabilă.
Strategia
Crearea parteneriatelor sau a uniunilor civile precede în mod inevitabil redefinirea căsătoriei. Nu este o întâmplare că statele au urmat acest traseu. Kees Waaldijk, William N. Eskridge și Yuval Merin au evidențiat această teorie a pașilor mărunți. Aceștia sugerează că fiecare țară care legalizează căsătoria între persoanele de același sex trece prin următoarele trei etape:
- Dezincriminarea practicilor homosexuale
- Introducerea legislației anti-discriminare care să protejeze persoanele homosexuale
- Introducerea parteneriatelor sau a uniunilor civile accelerează legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex
În contextul european, primele două etape sunt aproape irelevante, deoarece țările care fac parte din Consiliul Europei au dezincriminat practicile homosexuale ca efect al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, orice țară care urmărește să devină membru al Uniunii Europene trebuie să introducă legislație anti-discriminatorie, care să protejeze persoanele homosexuale.
Comentatorii argumentează că a treia etapă este importantă, deoarece poate arăta publicului că nu are de ce să se îngrijoreze cu privire la parteneriatele între persoanele de același sex și la posibilele efecte negative. Teoria din spatele acesteia este că „odată ce toate celelalte etape au fost parcurse, acceptarea căsătoriei dintre persoanele de același sex va fi percepută ca un pas mic.”[1]
Referitor la această teorie, Waaldijk arată că:
„Olanda urmează aceleași trenduri precum majoritatea statelor europene. În acest sens, redefinirea căsătoriei si extinderea ei la persoanelor de același sex este un pas firesc.”[2]
Eskridge are o poziție mai nuanțată, prin care admite că aceste schimbări se vor produce doar dacă opinia publică se va schimba. Oricât de banal ar părea, este necesar să repetăm comentariul acestuia că „atitudinile publice pot fi influențate prin schimbări legislative.” [3] Sau, așa cum alt cercetător a notat:
„Pe măsură ce legislația oferă mai multă vizibilitate comunității LGB, societatea începe să o accepte din ce în ce mai mult. Pe măsură ce societatea acceptă mai mult persoanele LGB, cu atât este mai ușor să se treacă la schimbări legislative în favoarea persoanelor homosexuale și la legalizarea căsătoriei persoanelor de același sex.”[4]
Strategia în acțiune: exemple
Această metodă a pașilor mărunți este ilustrată de unul dintre cele mai importante grupuri britanice care sprijină homosexualii: Stonewall. Din 2006 până în 2010, Stonewall a afirmat: comunitatea care se identifică drept LGBT susține, în mică măsură, căsătoria între homosexuali; mulți dintre cei care practică homosexualitatea se opun căsătoriei, considerând partneriatele civile ca fiind suficiente.[5] Politica oficială a Stonewall s-a schimbat însă la finalul lui octombrie 2010, pentru a susține căsătoria între homosexuali. Pentru a-și argumenta poziția, Stonewall a efectuat un sondaj asupra membrilor săi.
În septembrie 2011, coaliția Conservatoare/Liberal Democrată și-a anunțat planul de a redefini căsătoria, prin extinderea ei la cuplurilor de același sex. Pe 17 iulie 2013, documentul ce redefinea căsătoria a primit încuviințarea reginei.
Grupul “Marriage Equality” din Irlanda scrie că:
„Deși parteneriatele civile din Irlanda au marcat un pas important în recunoașterea relațiilor dintre lesbiene, gay, bisexuali și transexuali, înca mai sunt multe de făcut pentru a atinge scopul nostru final: egalitatea pentru cuplurile de acelați sex, pentru familiile și copiii noștri. Am identificat mai mult de 160 de diferențe între parteneriatele civile și căsătoriile civile.”[6]
De asemenea, Slovenia a introdus la sfârșitul lui februarie 2017 căsătoria între persoanele de același sex, după două referendumuri în care votul democratic a susținut căsătoria ca uniune dintre un bărbat și o femeie. Cu toate acestea, adopția nu a fost deschisă persoanelor de același sex. Proclamații activiști LGBT sloveni au afirmat:
„Suntem departe de obiectivul nostru…Dacă recunoști drepturile omului, trebuie să le recunoști global. Noua lege rezolvă anumite probleme, dar nu rezolvă problema de bază că oamenii din țara noastră ar trebui să aibă parte de aceleași drepturi.”[7]
În mod similar, la finalul unei prezentări din 2014 făcute de Global Equality Network din Irlanda, se concluzionează că referendumul din 2015 referitor la căsătorie există „pentru a fi câștigat… bazându-se pe succesul parteneriatelor civile.” Din mai 2015, acest ultim pas a fost realizat prin redefinirea căsătoriei, ca urmare a referendumului național.
Lucrurile sunt similare și în afara Europei. “Australian Marriage Equality” argumentează că:
„Din ce în ce mai multe țări merg mai departe de ceea ce a fost catalogat drept ‘experimentul eșuat al uniunilor civile, prin introducerea egalității în privința căsătoriei.”[8]
Tabel referitor la dinamica introducerii uniunilor civile și a căsătoriilor dintre persoanele de același sex.[9]
| Țară | Introducerea uniunilor civile între persoanele de același sex | Redefinirea căsătoriei | Diferență de ani |
| Argentina | 2002-2009 progresiv, regiune cu regiune | 21 iulie 2010 | 8 |
| Belgia | 2000 – coabitare legale | 30 ianuarie 2003 | 3 |
| Brazilia | 2004 (deși anumite decizii juridice preced acest an) | 16 mai 2013 | 9 |
| Canada | 2001-2003 progresiv, regiune cu regiune | 20 iulie 2005 | 4 |
| Danemarca | 1 octombrie 1989 – prima țară din lume | 15 iunie 2012 | 23 |
| Anglia & Țara Galilor | 2005 | 17 iulie 2013 | 8 |
| Franța | noiembrie 1999 – PACS | 18 mai 2013 | 14 |
| Islanda | 1996 | 17 mai 2010 | 14 |
| Irlanda | 1 ianuarie 2011 | 22 mai 2015 | 4 |
| Luxemburg | 01 noiembrie 2004 | 18 iunie 2014 | 10 |
| Netherlands | 1998 – parteneriat civil | 1 aprilie 2001 | 3 |
| Noua Zeelandă | 25/04/2005 | 17 aprilie 2013 | 8 |
| Norvegia | 1993 – a doua țară din lume | 11 mai 2008 | 15 |
| Portugalia | 11/5/2001 – „uniuni de facto” | 17 mai 2009 | 8 |
| Scoția | 2005 | 4 februarie 2014 | 9 |
| Africa de Sud | 30 noiembrie 2006 | 30 noiembrie 2006 | 0 |
| Spania | 1998-2005 progresiv, regiune cu regiune | 3 iulie 2005 | 5 |
| Suedia | 1995 – a treia țară, după Danemarca și Norvegia | 1 mai 2009 | 14 |
| Uruguay | 01 ianuarie 2008 | 3 mai 2013 | 5 |
| Termen mediu | 8.6 |
Într-adevăr, în toate țările (în afară de Africa de Sud) legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex a fost precedată de o formă de parteneriat sau de uniune civilă. Numărul mediu al anilor dintre introducerea parteneriatului civil și redefinirea căsătoriei a fost de 8.6. Desigur, faptul că fiecare stat care a redefinit căsătoria reglementase deja parteneriatul civil nu demonstrează ca parteneriatul civil duce în mod necesar la redefinirea căsătoriei. Există însă o legătură clară între cele două, așa cum este arătată de strategia documentată mai sus.
De asemenea, având în vedere această strategie, nu este de mirare că în multe din aceste țări uniunile civile au fost introduse ca un „răspuns” la insinuările de discriminare, opinia publică și guvernul crezând că prin aceasta chestiunea va fi rezolvată.
În majoritatea cazurilor, scopul ultim pare a fi redefinirea căsătoriei. Din cauza importanței sale fundamentale, acesta nu poate fi însă evidențiat de la început. O dată ce uniunea civilă este introdusă, următorul pas este de a trasa, prin lege, diferențele dintre căsătorie și uniunea civilă. În acest timp, campaniile media crează un climat inflamatoriu, prin acuze de discriminare. Chiar dacă toate diferențele ar fi eliminate, de la taxe și asigurări sociale la adopții, argumentul care rămâne este următorul: că o uniune civilă oferă mai puțină demnitate și respect cuplurilor de același sex. Acest lucru, spun în cele din urmă susținătorii LGBT, poate fi remediat doar prin egalitatea deplină în căsătorie.
[1] Erez Aloni, Incrementalism, Civil Unions, and the Possibility of Predicting Legal Recognition of Same-Sex Marriage, in Duke Journal of Gender Law & Policy, vol. 18 (2010) http://scholarship.law.duke.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1185&context=djglp
[2] Waaldijk Kees, Small Change: How the Road to Same-Sex Marriage got Paved in the Netherlands, in Legal Recognition of Same-Sex Partnership. A Study of National, European and International Law, 437-464 (2001),https://openaccess.leidenuniv.nl/handle/1887/3609, 49.
[3] William N. Eskridge Jr., Equality Practice: Civil Unions and the Future of Gay Rights, Routledge (2002), 115.
[4] Id., 115.
[5] Peter Tatchell, Up against the Stonewall on Equal Marriage, (Huffington Post), http://www.huffingtonpost.co.uk/peter-g-tatchell/stonewall-equal-marriage_b_4979549.html.
Acest articol arată totuși că strategia nu este uniformă sau universal acceptată.
[6] Marriage v Civil Partnership (Marriage Equality), http://www.marriagequality.ie/getinformed/marriage/faqs.html.
[7] Marja Novak, Slovenia allows same-sex marriage, but not adoption (Reuters) http://www.reuters.com/article/us-slovenia-rights-idUSKBN1630U0
[8] ‘A Failed Experiment’: Why Civil Unions are No Substitute for Marriage Equality (Australian Marriage Equality) http://www.australianmarriageequality.org/wp-content/uploads/2010/12/A-failed-experiment.pdf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu