Una din controversele contemporane este legată de unitatea Bisericii care „se săvârșește“ prin împărtășirea în același loc „din aceeași pâine“:
„Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine“ (1 Corinteni 10:16-18).
Afirmația apostolului Pavel pare că fixează pe veci procedura împărtășaniei unui grup local dintr-o singură pâine și UN SINGUR PAHAR. Acestea, pentru unii, sunt simbolurile absolut necesare pentru o Cină biblică. „Așa fost și așa trebuie să fie!“, zic ei.
Eu zic că așa n-a fost așa și nici nu trebuie să fie așa. În adunările din Faptele Apostolilor puteau fi sute și chiar mii de credincioși. La unii le-a apărut Christos când erau adunați peste cinci sute…
Un pahar, un singur pahar, n-ar fi putut niciodată conține atâta vin cât să bea fiecare dintre aceștia! Și nu, nu a existat niciodată o pâine din care să poată lua câteva sute de persoane! Realitatea este că, mai ales la bisericile mari, Cina se toarnă dintr-o sticlă în mai multe pahare și se folosesc, nu una, ci mai multe pâini. Providențial, la înmulțirile pâinilor pomenite în Noul Testament, au fost de fiecare dată mai multe pâni, nu una singură.
În plus, când a scris aceste versete, apstolul Pavel nu se afla la Corint, ci la Efes!!! Totuși el nu scrie „Paharul pe care-l bem (noi) … pâinea pe care (noi) o frângem …“, nu „paharul pe care-l beți(voi) … pâinea pe care o frângeți (voi)“. Folosirea pluralului de părtășie subliniază realitatea acesteia dincolo de limitările firești de timp și spațiu!
Ați văzut vreodată cum arată un Seder evreiesc de Paște? Menit să se desfășoare în cadrul restrâns al familiei, după tiparul stabilit în Egipt (cartea Exodului), un Seder are câteva pahare (nu unul!) din care se bea pe rând și PÂINEA, care este micuța și subțirica pască (matza) de câțiva zeci de centimetri pătrați. Nu tu colac! Nu tu pâine dospită!
Atunci cum trebuie să-l pricepem pe apostolul Pavel, evreu dintre cei mai stricți evrei, dintre farisei?
Duhovncește bineînțeles! Nu literal, cum încearcă mintea omului firesc. Aceeași confuzie și greșeală au făcut-o oamenii din capitolul șase al Evangheliei lui Ioan. Domnul le-a vorbit atunci despre adevărata Pâine care se pogoară din cer, iar ei se gândeau la mana străveche. El le-a spus că, pentru viața veșnică, trebuie ca cineva să mănânce trupul Său și să bea sângele Său. Ei l-au învinuit de canibalism păgân și mulți au l-au părăsit și n-au mai vrut să-i fie ucenici.
Cred convins că, la Cină, noi nu mâncăm din aceeași pâine pentru că frângem colacul sau obiectul alimentar în sine, ci pentru că, oriunde și oricâți am fi sau oricâți colaci și oricâte pahare ar fi, la Cină mâncăm toți din același Christos, din aceeași Pâine care s-a pogorât din cer ca să dea oamenilor viața. Asta nu înseamnă trans-substanțiere, ci a lua ceva „în chip spiritual“.
Întradevăr, în dezbaterile lui cu cei din Galatia, apostolul face deosebire între „chipul oamenilor“ și „acestea trebuiesc luate într-alt înțeles“ (Galateni 3:15 și 4:24). Când este vorba despre finețea interpretărilor nu trebuie să fim grosieri ca cei care nu văd dincolo de sensul literal, ci „duhovnicești“ ca cei ce urcă la palierul adevărurilor spirituale, pe care l-au folosit adesea apostolii.
„Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, …“ (1 Corinteni 4:6)„Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” şi „Egipt”, unde a fost răstignit şi Domnul lor.“ (Apocalipsa 11:8).
Cam așa au arătat celebrul pahar și celebra „pâine“ din care s-au împărtășit primii creștini:
Să nu uitâm că luptele pricinuite de doctrina Cinei au frânt, în 1054, părtășia dintre cele două ramuri ale bisericii catolice (mondiale) atunci când s-au afurisit reciproc pentru data la care trebuie sărbătorite Paștele și natura pâini (dospită/nedospită).
Iată cum arată deosebirile exterioare, în „felul oamenilor“ între o Cină ortodoxă, una catolică și una a … martorilor lui Iehova.
Communion elements represented by bread and wine over a red background
Ghiciți voi care este fiecare dintre ele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu