16-03-2020 09:31:34
„Ce a fost
va mai fi, si ce s-a facut se va mai face; nu este nimic nou sub soare”. (Eclesiastul 1:9)
Deși nu-i nimic nou
pe acest pământ, mărturisesc că pentru mine, ce s-a întâmplat ieri este nou. Cele
mai multe străzi au fost pustii. Oameni, tot mai rar prin centrele orașelor. Nu
a fost înghesuială mare nici la biserici, unde s-a ținut în aer liber. Au fost
puțini și au păstrat distanța, conform recomandărilor transmise. Foarte multe
biserici și-au întrerupt activitatea pentru a preveni răspândirea virusului. Unii
care au participat au avut un cuvânt de dojană pentru cei care nu au deschis
bisericile și care au preferat să stea acasă. Ceva nou pentru mine! Bineînțeles
că fiecare a stat cu familia ori s-au adunat mai mulți într-o casă, însă nimeni
nu ne poate opri în a avea părtășie frățească. Ne-am rugat, am cântat, am citit
împreună, lucru frumos și de dorit. Virusul ne-a adunat din alergăturile
zilnice. Ne-a adus înapoi acasă, în sânul familiei, acolo unde ne este locul,
cel mai important de pe pământ. În familie te întorci, din familie pleci ca să
poți reveni, în familie primești cele mai frumoase împliniri și binecuvântări,
în familie găsești și cele mai mari lovituri. Totul se petrece la nivelul
familial.
Credem că nucleul
de bază rămâne familia. Am experimentat din nou, azi, că apropiată îți rămâne, în final,
doar familia. Familia este cu tine atunci când îți sărbătorești ziua de
naștere, când te duci la spital, când te bucuri, când plângi, când ai mult sau
ai puțin. Familia este și la bine și la rău lângă
tine! Chiar dacă nu ne-am îmbrăcat frumos pentru biserică, am rămas în hainele
de casă, familia ne-a acceptat și așa. Am putut să ne rugăm, am putut să
cântăm, am putut citi și fără costum, fără cravată, fără retușuri exterioare. În
hainele cu care obișnuiți să vă petreceți cel mai mult timp, ați avut parte și
de serviciul de închinare. A fost rău? Nu! Cred că Domnul privește inima,
atitudinea, relația, implicarea, părtășia pe care trebuie să le dezvoltăm tot
mai mult.
Chiar dacă a fost
un alt tip de închinare, ne-am închinat. Chiar dacă nu am folosit instrumente, am
cântat. Chiar dacă am citit din Biblie fără să fi avut amvonul, am citit și
Domnul ne-a vorbit. Se pare că trăim momente noi, însă Hristos rămâne același,
ieri, azi și în veci! Puneți-L la încercare și din odăița voastră! Profitați de
aceste binecuvântate clipe trăite în părtășie cu cei dragi, iar Domnul să
readucă ziua părtășiei cu întreaga comunitate și în clădirea bisericii.
Sorin Cigher – Sibiu
16 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu