Omul de nimic, omul nelegiuit umblă cu neadevărul în gură. Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele întruna și stârnește certuri.
Chuck Colson, colaboratorul președintelui Nixon, a povestit următoarele: În timpul celui de-al doilea Război Mondial, un grup de prizonieri americani a fost pus la muncă grea într-un lagăr. Fiecare prizonier primea zilnic o cazma cu care urma să sape, iar seara trebuia s-o înapoieze. Într-o seară, cei douăzeci de prizonieri erau aliniați în fața gardianului, care număra cazmalele. Acesta a numărat nouăsprezece cazmale, după care s-a întors furios către cei douăzeci de prizonieri, întrebând care dintre ei nu și-a adus cazmaua. Niciunul nu a răspuns. Atunci gardianul și-a luat arma și a spus că va împușca cinci dintre ei, dacă vinovatul nu iese în față.
După un moment de tăcere, un tânăr de nouăsprezece ani a pășit cu capul plecat în față. Gardianul l-a apucat, l-a tras deoparte și l-a împușcat în cap, după care s-a întors să-i avertizeze pe ceilalți să fie mai atenți decât acel soldat. Când au plecat, prizonierii au numărat din nou cazmalele și erau douăzeci. Gardianul greșise la numărătoare. Îngrozitor! Dar acel tânăr își dăduse deja viața pentru prietenii săi. Să reținem din această întâmplare două adevăruri:
Pe de o parte, că răutatea omului nu are limite. De aceea, Biblia spune că omul este mort în păcate și în fărădelegi, fără Hristos, fără speranță și fără Dumnezeu în lume – ce tablou sumbru!
Pe de altă parte, că motivația acelui tânăr face trimitere spre ceea ce s-a întâmplat la cruce cu Mântuitorul.
Din colecția “Sămânța bună”
Meditație terimisă de Lidia Miu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu