11-05-2020 08:24:14
Te-ai
gândit vreodată cum ar arăta lumea dacă nu am putea rosti salutul „Cristos a
înviat!”? Nu te chinui să ţi-o imaginezi, pentru că nu ar exista.
Dumnezeu
păstrează oamenii în viaţă doar pentru că prin învierea Domnului Isus Cristos
mai au şansă la schimbare şi la mutarea din Împărăţia întunericului în
Împărăţia Luminii. Deci, „Cristos a înviat!” şi bine v-am regăsit la timpul
pentru o nouă meditaţie despre Împărăţia lui Dumnezeu.
Dacă aţi avut dorinţa şi posibilitatea să
citiţi meditaţia anterioară, poate vă amintiţi că am vorbit despre siguranţă,
despre certitudine VEZI
LINK AICI. Cum
nu ştiu dacă v-am ajutat suficient, am decis să continui ideea, abordând
subiectul dintr-un alt unghi: Cine poate fi sigur că nu va vedea Împărăţia
Cerurilor? Sau cine o va vedea de departe, dar nu va avea parte de ea, nu va fi
înăuntru? Spre fericirea noastră şi nefericirea celor ce nu cred, nici aici nu
este foarte complicat, deoarece Scriptura ne oferă învăţătură clară. Voi începe
cu afirmaţia apostolului Pavel: „Ce spun eu, fraţilor,
este că nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că
putrezirea nu poate moşteni neputrezirea” (1 Corinteni 15:50). Prin afirmaţia aceasta,
Pavel spune că oamenii care rămân doar „carne şi sânge”, oamenii care nu se
nasc din apă şi din Duh, nu pot ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu. Afirmaţia
este şi logică şi documentată. Spun logică, deoarece nu înţeleg cum ar putea
ajunge într-o Împărăţie pur spirituală o persoană ce aparţine lumii materiale. Am
spus documentată, deoarece Domnul Isus Cristos a afirmat cu claritate: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte
din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi „Adevărat, adevărat îţi
spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în
Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan
3:5). Afirmaţia Mântuitorului şi cea a lui Pavel arată că văd Împărăţia doar
cei transformaţi de Duhul Sfânt. Apoi, în mai multe rânduri, Pavel spune că
Împărăţia este a celor sfinţi, nu a celor care rămân în păcat. Enumerând păcate
precum „pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi
alte lucruri asemănătoare cu acestea”, Pavel spune că „cei ce
fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (Galateni 5:21). Chiar dacă lista
păcatelor este diferită, Pavel scrie celor din Efes: „Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun
lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în
Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu” (Efeseni 5:5). Asumându-mi riscul de a face
cu mine ce a făcut Felix cu Pavel, vreau să vă spun că nici corintenii nu au
scăpat de listele lui Pavel. În prima scrisoare, apostolul scrie: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui
Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii
la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei
lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia
lui Dumnezeu” (1
Corinteni 6:9-10). Lângă listele acestea cu păcatele care sigur ne fură dreptul
la Împărăţie, vă reamintesc un alt adevăr: „El ne-a
izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului
dragostei Lui” (Coloseni
1:13). Aceasta înseamnă că în Împărăţie sunt doar cei care au fost mutaţi de
sub autoritatea păcatului sub autoritatea lui Cristos.
Dacă vreţi
să fim şi mai practici, atunci trebuie să spunem răspicat că în Împărăţia
cerurilor nu pot intra cei care nu se smeresc. Tot Mântuitorul, care ne doreşte
în Împărăţie şi a demonstrat aceasta plătind cu viaţa, ne spune: „Adevărat
vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun
chip nu va intra în ea.” Şi, în final, pot fi siguri că nu vor
avea parte de Împărăţie toţi cei care se încred în orice altceva sau altcineva
decât în Domnul Isus Cristos. În contextul discuţiei cu tânărul bogat,
Mântuitorul spune: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au
avuţii! Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să
intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 18:24-25).
Dragii mei, Împărăţia există, este frumoasă şi
încă mai are câteva locuri libere. Dacă suntem în ea, ar trebui să avem o
singură frământare: cum să trăim pe placul Împăratului. Sigur, aceasta nu are
de-a face doar cu slujirea celor din Împărăţie, ci şi cu slujirea celor din
afara ei. Dacă pe cei dinăuntru trebuie să îi ajutăm la sfinţire şi slujire, pe
cei din afară trebuie să îi ajutăm la salvare, la mântuire.
Dacă nu
eşti în numărul celor din Împărăţie, fă ce trebuie, ce ţi se spune, ca să intri
în ea. Să nu te pomeneşti că vor
intra alţii înaintea ta, sau, mai trist, în locul tău. Mântuitorul îi avertiza
pe oamenii buni, ca tine, că privilegiile pot fi irosite. Ne place sau nu, în
Împărăţie vor ajunge şi cei despre care credem că nu au vreo şansă: „Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la
apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor” (Matei 8:11, Matei 21:31). Vorbind
despre atitudinea greşită a fiului în relaţia cu tatăl care l-a trimis în vie,
Domnul spunea: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg
înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 21:43).
Dragilor,
nu voi înceta să afirm că noi, românii, suntem privilegiaţi. Am auzit
Cuvântul, am crescut în familii bune, cunoaştem multe. Să avem grijă să nu rămânem pe dinafară, deoarece
iadul va fi la fel de trist şi suferinţa la fel de lungă!
Viorel Iuga
Președintele Uniunii Baptiste din România
Președintele Alianței Evanghelice din România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu