Daniel Godja: Povestea unui suflet scos din ghiarele morții

 Doina Bejenaru  04-06-2018 12:40:47

A trecut prin valea umbrei morții. De nenumărate ori a fost scos din ghiarele morții. A văzut mâna lui Dumnezeu la lucru și a simțit din plin protecția Lui asupra vieții sale. Drumul spre mântuire nu a fost ușor, și nici plăcut, dar a gustat din mântuire și azi mărturișeste despre minunile pe care le-a trăit cu Dumnezeu pe acest drum.

„Nu am avut privilegiul să fiu născut într-o familie de credincioși. Părinții mei au plecat în Italia când eu am împlinit vârsta de 10 ani. M-au lăsat în grija bunicii mele, care a fost și este și este până în prezent o femeie credincioasă. La vârsta 15 ani am ajuns în Timișoara la liceu, unde am intrat într-un anturaj al drogurilor. La vârsta de 17 ani am început să fac trafic de droguri și imediat am fost dat în urmărire de Serviciul Român de Informații.

Toți prietenii pe care i-am avut m-au părăsit, ba mai mult s-au „aliat” cu SRI pentru prinderea mea, lucru care nu s-a întâmplat niciodată. La aceiași vârstă de 17 ani, am hotărât să plec în Italia la părinții mei, crezând că acolo voi începe o viață nouă.  Am ajuns acolo și am început să mă droghez din nou și să fac tot felul de lucruri neplăcute.

După 2 luni de zile petrecute acolo, era să fiu omorât de câțiva mafioți sicilieni. Atunci a fost momentul în care am îngenunchiat și am început să mă rog spunând: „Doamne, dacă tu ești Dumnezeul care a creat cerurile și pământul, dacă tot ce spune Biblia (citisem tot Noul Testament și Pentateuhul) despre Tine este adevărat, atunci arată-mi că exiști cu adevărat și scapă-mă, salvează-mi viața și promit că am să te urmez toata viața mea”. Și au mai urmat o mulțime de cereri, ca să-mi ierte păcatele. Dumnezeu m-a salvat și nu am fost omorât, dar eu nu L-am urmat așa cum i-am promis, ci am început din nou să fac ceea ce am făcut și înainte.

La vârsta de 18 ani, m-am întors înapoi în țară și am mers în vizită în comuna Variaș la unchiul meu, Daniel Scurt. M-am gândit că ar fi bine să merg într-o seară la biserică și să-i mulțumesc Domnului că mi-a salvat viața, că nu am făcut pușcărie și așa mai departe, dar nu aveam de gând să-L urmez.

Vineri seara împreună cu unchiul meu și împreună cu familia Lui, am mers la ora de rugăciune de peste săptămână. Am ajuns acolo, m-am așezat într-o bancă unde se găsea și o Biblie. Am început să răsfoiesc prin ea și am ajuns la cartea Daniel.

Mi-am zis: „pe acesta îl cheamă ca pe mine, așa că, am să citesc de aici puțin”. M-am oprit la capitolul 4 si am început să-l citesc, l-am citit în întregime și la sfârșit am spus așa: „Ce statuie? Ce cap? Ce vis? Ce împărat? Ce sunt astea? Ce să-mi vorbească mie Dumnezeu de aici că nu înțeleg nimic? Și baptiștii ăștia predică doar din Noul Testament”. Au trecut 5 minute și a venit fratele care avea să țină ora de rugăciune și a spus așa: „Mie îmi place foarte mult să predic din Vechiul Testament și azi vom deschide Sfintele Scripturi la cartea profetului Daniel și vom da citire capitolul 4 în întregime”.

Atunci am experimentat cea mai mare frică pe care am avut-o vreodată, chiar mai mare decât atunci când eram urmărit de mafioți. Am început să citesc din Biblie și să mă rog în fiecare zi, dar nu primisem încă eliberarea totală de păcate.  După câteva săptămâni, am început din nou să am dubii cu privire la Dumnezeu, dacă există sau nu, dacă chiar există rai și iad cu adevărat.

Am participat la o seara de evanghelizare în Timișoara și acolo predicatorul (în timpul predicii) a început să spună: „Ai dubii și te gândești dacă chiar există Dumnezeu cu adevărat, dacă chiar există rai și iad? Așa lucrează diavolul în mintea ta și vrea să-ți fure sămânța Cuvântului pe care Dumnezeu a semănat-o acolo”. Reacția mea a fost una firească și am început să mă gândesc: „de unde știe chelul ăsta la ce mă gândesc eu?”.

Apoi am înțeles că doar Dumnezeu putea să-mi vorbească și să știe acestea. După o zi, am hotărât împreună cu 2 frați din Biserica Baptistă din Variaș să mergem la o seară de Evanghelizare la Oradea. Pe drum mă gândeam că o să merg acasă și am să îmi pun un film cu Domnul Isus, am să vad cum îi bat romanii piroane în mâini în picioare, cum îi pun o coroană de spini pe cap și am să plâng mult cum a pătimit Domnul Isus pentru noi.

Am ajuns la Oradea și tot în timpul predicii, păstorul spunea undeva pe la jumătatea predicii în felul următor: „Credeți că Dumnezeu dorește ca voi să mergeți acasă  să vă puneți un film cu Domnul Isus, să vedeți cum îi bat romanii piroane în mâini și în picioare, să vedeți cum îi pun o coroană de spini pe cap și să plângeți la un film artistic? Nu! Dumnezeu dorește pocăință adevărată, din toată inima și să renunțați la păcat și la voi înșivă”. Atunci a fost momentul când am devenit o făptură nouă, când am primit eliberarea totală de păcate și am primit o viață nouă printr-o gândire și purtare nouă.

Nu a durat mult și am trecut și prin apa botezului.”

Astăzi Daniel Godja este absolvent și masterand în teologie la Timișoara. Locuiește în Austria și pregătește un proiect măreț pentru România.

Dragă tânăr, dacă treci prin aceleași văi și ai citit această mărturie, te încurajăm să crezi că ai la dispoziție cea mai mare putere din univers. Profită maxim de protecția ei. Tot ce îți trebuie este – credință!

Echipa ȘtiriCreștine.ro vă provoacă să purtați această generație pe mâini de rugăciune. Milioane de tineri ajung să fie robiți din cauza abandonului, rănilor provocate de maturi și singurătății. Haideți să îi protejăm prin rugăciunile noastre, haideți să îi scoatem din ghiarele morții luptând pentru ei în rugăciune.

https://www.stiricrestine.ro/2018/06/04/daniel-godja-povestea-unui-suflet-scos-din-ghiarele-mortii/

INTERVIU cu Daniel Godja | 12 ani de ȘtiriCreștine.ro

 Important, Interviuri, Mărturii

 Doina Bejenaru  29-04-2020 17:00:

L-am cunoscut pe Daniel Godja la Viena în iarna lui 2018. Un copil răscumpărat prin har, care are atât de multe resurse încă de publicat. Cu Daniel poți să stai la povești non-stop, păcat că acum suntem distanțați, iar până acum am fost atât de ocupați. Împărtășește cu atâta pasiune Evanghelia și cu frații lui nu se laudă cu trecutul lui, ci cu vindecarea și răscumpărarea miraculoasă pe care Dumnezeu a făcut-o în viața lui.

Atunci când Dumnezeu îți scoate în cale tineri ca Daniel, știi ferm că generația noastră, cu toate problemele, ei are viitor. Un vizionar care iubește tinerii, își înțelege chemarea, cu o inimă care știe să simtă și să sufere pentru cei nemântuiți așa cum suferă Domnul Isus pentru fiecare fiu risipitor. Daniel este un lider care a înțeles în mod profund iertarea și prețul iertării pentru trecutul lui, și de aceea știe cum să trăiască maxim bucuria răscumpărării, împărtășind-o nestingherit cu cei din jurul lui.

Motto-ul lui este:

Filipeni 1:21.

„Căci pentru mine a trăi este Hristos, și a muri este un câștig”.

Cum ai ajuns parte din echipa StiriCrestine.ro?

Sunt sigur că Dumnezeu m-a chemat să vestesc Evanghelia Sa într-un mod corect Bisericii Lui cât și oamenilor necredincioși. Însă Evanghelia nu se transmite doar prin viu grai, ci și prin scris, drept dovadă este Sfânta Scriptură și multe alte cărți scrise de părinții Bisericii și nu numai. Încă de la început mi-a plăcut să transmit Cuvântul Său și în mediul online prin scrierea anumitor învățături biblice pentru cei credincioși, dar și pentru cei necredincioși. Atunci când am primit invitația de a scrie pentru Știri Creștine.ro, am acceptat cu drag invitația știind că este din partea Domnului care dorește ca Mesajul Său să se extindă tot mai mult și prin ceea ce scriu eu călăuzit de Duhul Său Cel Sfânt.

De ce ai ales să faci parte din echipa StiriCrestine.ro?

Cred că este necesar ca atunci când ne stabilim prioritățile să avem în vedere mai întâi lucrarea spirituală, apoi celelalte aspecte ale vieții noastre. Deși nu lucrez atât de mult în acest domeniu ca și colegii mei pentru care am un deosebit respect pentru implicarea lor intensă, uneori scriu câte un articol pe anumite subiecte care să le fie de un real folos cititorilor.

Ce înseamnă ȘtiriCreștine.ro pentru tine?

Știri Creștine nu este doar un site creștin care ne prezintă informații creștine din toată lumea, este mai mult de atât… pentru că pe acest site se găsesc și articole teologice pe care oamenii le pot citi și astfel să se hrănească din punct de vedere spiritual.

Ce impact a avut asupra ta implicarea în lucrarea ȘtiriCreștine.ro?

Fiind implicat în acest proiect, am început să citesc mai des ceea ce se întâmplă cu Bisericile Persecutate de pe alte Continente, iar asta m-a motivat să petrec mai mult timp în rugăciune pentru aceste cauze.

Ce îți dorești pentru cititorii noștri?

Îmi doresc să aveți parte de informații corecte și o învățătură corectă cu privire la orice articol pe care îl veți citi de pe acest site. Îmi doresc ca pe acest site să găsiți articole de calitate din care puteți să vă informați cu privire la frații voștri și să-i purtați în rugăciune. De asemenea îmi doresc să aveți parte de o învățătură sănătoasă din care vă puteți stabili principii biblice după care să vă trăiți viața.

Nu uitați că modul în care înțelegem Evanghelia va afecta modul în care Evanghelizăm. Modul în care evanghelizăm va afecta modul în care ascultătorii noștri trăiesc Evanghelia. Iar modul cum ei trăiesc evanghelia va afecta societatea în care trăim.

La finalul acestui interviu, vă invit să îi cunoașteți mărturia personală. Se uită la trecut și numește acea etapă din viața lui: „Povestea unui suflet scos din ghiarele morții” iar mai multe articole semnate de Daniel Godja VEDEȚI AICI!

Daniel Godja, 

Lider de tineret la Biserica „Emanuel” Viena

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/29/interviu-cu-daniel-godja-12-ani-de-stiricrestine-ro/?

IRAN: Autoritățile forțează creștinii să își declare public credința dacă vor să obțină carduri de identitate

 Doina Bejenaru  29-04-2020 17:52:05

QOM, IRAN | Photo by Majid Saeedi/Getty Images

În Iran, creștinii convertiți de la islam nu mai pot să își păstreze credința în secret după ce republica islamică a eliminat opțiunea „alte religii” din noul formular pentru eliberarea cărții de identitate națională. Biroul național de recensământ a redus opțiunile disponibile pentru noii solicitanți la cele patru religii recunoscute de Constituția iraniană: Creștinism, Iudaism, Islam și Zoroastrianism.

Aceasta înseamnă că convertiții creștini proveniți din familii musulmane care poate au preferat să nu își facă publică credința pentru a evita ostilitatea sau persecuția din partea familiei, a angajatorilor sau a autorităților trebuie acum să dezvăluie faptul că sunt creștini.

O persoană de contact a Fondului Barnabas a spus că acele cărți de identitate, obligatorii pentru fiecare cetățean cu vârsta de peste 15 ani, sunt un element necesar în viața de zi cu zi în Iran, deoarece se cer pentru a avea acces la servicii guvernamentale de bază sau pentru a efectua tranzacții bancare.

Persoana de contact a afirmat că schimbarea regulilor a fost în conformitate cu strategia guvernului de a hărțui convertiții (și alte grupuri religioase nerecunoscute) și de a-i forța astfel să emigreze. Acea persoană a mai spus: „Convertiții sunt arestați frecvent și apoi eliberați cu condiția să plece din țară – și, în unele cazuri, autoritățile le-au sugerat în mod deschis convertiților să părăsească țara. Deoarece atât de mulți pleacă, ajung lideri ai grupurilor de convertiți persoane cu prea puțină educație teologică și biblică.”

Aduceți înaintea Domnului frații și surorile din Iran și rugați-vă ca ei să fie puternici și curajoși în credința lor. Rugați-vă să fie fără frică, știind că Domnul este cu ei și nu îi va părăsi niciodată (Deuteronom 31:6). Cereți ca aceia care acum și-au dezvăluit pentru prima dată dragostea pentru Isus să descopere faptul că mărturia lor îi atrage și pe alții la El. Rugați-vă ca liderii creștini iranieni să înțeleagă tot mai profund bogăția și înțelepciunea lui Dumnezeu (Coloseni 2:2-3).

Sursa: Fondul Barnabas 

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/29/iran-autoritatile-forteaza-crestinii-sa-isi-declare-public-credinta-daca-vor-sa-obtina-carduri-de-identitate/?

Peste 130.000 de decizii pentru Hristos în timpul unui eveniment de evanghelizare online

 Anunțuri, Evanghelizari, Externe, Personalităţi

 Poteraș Ionuț  29-04-2020 18:45:

Mai mult de 130.000 de oameni din toată lumea au luat decizia de a se încrede în Hristos pentru mântuire, în timpul unui eveniment de evanghelizare virtuală ce a avut loc în Vinerea Mare. Evenimentul a fost organizat de către Pulse, o mişcare de evanghelizare şi a beneficiat de participarea unor nume cunoscute de predicatori şi lideri de închinare din Statele Unite.

Din momentul în care evenimentul s-a încheiat, zeci de mii de oameni au luat cu asalt liniile telefonice, au trimis emailuri și mesaje text către Pulse pentru a le comunica decizia lor de a-l urma pe Domnul Isus Hristos. Nick Hall fondatorul Pulse a spus într-o postare pe Twitter că 132.000 de persoane au „răspuns chemării lui Hristos” după transmisia online din Vinerea Mare când s-au înregistrat peste 100 de milioane de persoane care au urmărit evenimentul.

„Am primit comentarii cu oameni care distribuiau poze cu locul de unde erau –din toată lumea – din Nigeria până în India şi China – familii adunate în sufragerie, în jurul unul televizor sau laptop,” a spus Hall într-o declaraţie. „Uşile bisericilor noastre au fost închise, însă biserica nu s-a închis. Trăim vremea unei Treziri pe timp de Carantină şi cred că lucrurile sunt abia la început.”

Evenimentul transmis în Vinerea Mare, care este în continuare disponibil pentru a fi vizionat, a fost prezentat de Hall care i-a avut ca invitaţi pe cunoscutul apologet creştin Ravi Zacharias, pe autorul şi pastorul Max Lucado, pe Tony Dungy un fost antrenor de fotbal american, pe pastorii Francis Chan şi Samuel Rodriguez. Lauren Daigle, Michael W. Smith şi cuplul format din soţii Cody Carnes şi Kari Jobe au cântat.

„Am lucrat şi cu mulți traducători din ţări în care creştinii sunt persecutaţi şi care şi-au riscat viaţa pentru ca mesajul Evangheliei să ajungă la oamenii din ţara lor,”  a spus Hall.

Serviciul de închinare a putut fi urmărit în aproape 100 de ţări, inclusiv în China, Japonia, Nepal, Thailanda, India, Kenya, Nigeria, Rusia şi Ucraina. A fost tradus în 40 de limbi.

Sursa: Christian Headlines

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/29/peste-130-000-de-decizii-pentru-hristos-in-timpul-unui-eveniment-de-evanghelizare-online/?

R.C. Sproul: Pocăința

ON APRIL 30, 2020 BY GEORGEIN CREDINTA

Ce este adevărata pocăinţă, şi de ce trebuie subliniată în vieţile noastre?

Înainte să definesc adevărata pocăinţă, voi răspunde la a doua întrebare, „De ce este importantă în vieţile noastre?” Motivul pentru care are o importanţă supremă în vieţile noastre, conform Noului Testament, este pentru că ea constituie cerinţa indispensabilă pentru intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu. Subliniez această idee pentru că în cultura noastră e larg răspândită concepţia că Dumnezeu îi iartă pe toţi de toate păcatele lor, indiferent dacă se pocăiesc sau nu. Acest concept pur şi simplu nu vine din Scriptură.

Dacă există vreun lucru pe care oamenii l-au învăţat de la Isus, atunci e faptul că e absolut esenţial pentru cineva care a păcătuit împotriva lui Dumnezeu să părăsească acel păcat şi să se pocăiască. De fapt, atunci când Isus Şi-a început lucrarea publică, primele cuvinte pe care le-a predicat au fost: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Nu există nimic mai urgent şi mai necesar decât pocăinţa, dacă cineva vrea să scape de mânia lui Dumnezeu. Dumnezeu cheamă fiecare fiinţă umană să se pocăiască – nu e vorba de ceva opţional.

Pavel a vorbit de vremurile de neştiinţă, de care Dumnezeu nu ţine seama; dar Dumnezeu porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască. Cine e inclus aici? Întreaga lume. Toţi avem această responsabilitate, dar nu toţi o îndeplinim. Dumnezeu a vorbit serios când a spus-o. El cere pocăinţă.

Poate întrebi, ce e adevărata pocăinţă? Nu ştiu dacă ai auzit vreodată rugăciunea romano-catolică de căinţă, dar cred că e rugăciune excelentă. Efectiv fiecare persoană romano-catolică o ştie pe de rost. Eu nu o ştiu pe de rost, dar am auzit-o de câteva ori şi mi-au rămas câteva fraze în memorie: „O, Dumnezeul meu, regret din toată inima că Te-am supărat… nu numai din cauza pierderii răsplăţii, sau a fricii de pedeapsă, ci pentru că Te-am rănit.”

În teologie noi facem distincţie între ceea ce numim pocăinţa de frica pedepsei şi pocăinţa motivată de dragostea lui Dumnezeu. În primul caz renunţi la păcatul tău sau la vina ta doar pentru a scăpa de pedeapsă. Copilului nu-i pare rău că fură prăjituri până când nu e prins cu mâna în farfurie iar mama vine cu băţul. E ceva suspect în legătură cu acest gen de pocăinţă. E pocăinţa cu scopul de a evita pedeapsa – i-am putea spune o scutire de iad. Adevărata pocăinţă merge mult mai departe decât teama de pedeapsă, ajungând la ceea ce numim zdrobirea inimii. Atunci când inima lui David a fost zdrobită înaintea lui Dumnezeu şi el a zis: „Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită”, el a simţit o părere de rău autentică, o părere de rău conformă cu voia lui Dumnezeu. Adevărata pocăinţă este o conştientizare a faptului că am păcătuit, şi ea ne determină să alegem să renunţăm la păcat.

Te poţi pocăi în momentul morţii şi totuşi să obţii aceeaşi mântuire la fel ca cineva care a fost creştin de mulţi ani?

E o întrebare delicată, dar cred că e fascinantă, o întrebare pe care şi-o pun mulţi oameni. Vorbim aici despre pocăinţa din tranşee, când oamenii strigă la Dumnezeu în momente de disperare sau de criză, sau atunci când amână până pe patul morţii momentul în care să-şi încredinţeze vieţile lui Hristos. Unii spun că nu e logic ca cei ce au fost creştini o viaţă întreagă să fie pe aceeaşi poziţie cu cei ce au făcut ce-au vrut o viaţă întreagă şi au aşteptat până în ultima secundă ca să-şi regleze conturile cu Dumnezeu.

Există o pildă în Noul Testament în care Isus vorbeşte despre unii care acceptă să lucreze pentru o anumită sumă, iar apoi în ultima clipă sunt angajaţi alţii care lucrează doar câteva minute dar primesc aceeaşi plată. Cei din primul grup sunt foarte supăraţi şi spun: „Ce se întâmplă aici? Nu e drept!” Primesc cei din al doilea grup aceeaşi mântuire? Da şi nu. Ei sunt aduşi într-o stare de mântuire; altfel spus, ei scapă de pedeapsa iadului şi intră în Împărăţie dacă într-adevăr pocăinţa rostită cu ultima răsuflare e autentică. Condiţia de bază pentru intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu e să te pocăieşti şi să crezi în Hristos.

Tâlharul de pe cruce a făcut acest lucru în ultimele minute ale vieţii sale, iar Isus l-a asigurat că va fi cu El în paradis. Avem aici Proba A din Noul Testament în care cineva a făcut într-adevăr acest lucru şi căruia Însuşi Domnul nostru i-a promis că va avea parte de Împărăţia lui Dumnezeu. Cu siguranţă e posibil ca o persoană, în ultimele momente ale vieţii, să se pocăiască, să creadă şi să fie îndreptăţit ca să poată primi toate beneficiile unui membru al Împărăţiei cerurilor.

Cu toate acestea, Pavel vorbeşte despre cei ce intră în Împărăţie ca prin urechile acului. Cred că cineva care devine credincios „pe patul de moarte” se încadrează în această categorie. Avem tendinţa să credem că tot ce contează e să ajungem acolo, pentru că există o prăpastie de netrecut între a fi în cer şi a nu fi acolo. Şi totuşi Isus ne spune să lucrăm şi să ne adunăm comori în cer, promiţându-ne că vor exista răsplăţi ce vor fi acordate celor din poporul Său în funcţie de ascultarea şi de faptele lor. Nu ajungi în cer prin faptele tale, dar răsplata ta din cer va fi în funcţie de acele fapte, conform Noului Testament. Eu înţeleg din aceasta că deşi unii pot ajunge în cer ca prin urechile acului, pocăindu-se cu ultima răsuflare, cu toate acestea gradul lor de fericire nu va fi nici pe departe la fel de mare ca al celor ce L-au slujit pe Hristos timp de mulţi, mulţi ani. (sasualexandru.wordpress.com)

https://armoniamagazineusa.com/2020/04/30/r-c-sproul-pocainta/

Meditația Zilei cu Sorin Cigher – Ziua #45: Un altfel de creștin

 Doina Bejenaru  28-04-2020 08:00:31

Calitatea creștinului se vede în vremurile dificile. Uneori trăim prin inerție; suntem obișnuiți cu un anumit comportament, ne-am format un obicei, chiar un ritual, iar atunci când suntem scoși din calapodul nostru, ne fâstâcim și devenim stângaci. Nu ne recunoaștem nici noi, darămite alții… Reconfigurarea este necesară, este posibilă și trebuie să înceapă imediat, fără lamentări sau argumentări.

Creștinul trebuie să fie optimist. Dacă devenim acri și decepționați, ce fel de Tată avem? Este o contradicție între credința și trăirea noastră. Este ușor să fii creștin când totul este la îndemână, să crezi în Dumnezeu când ai de toate, dar nu atunci se testează credința noastră, ci în momentele de criză! Nu ai nevoie de credință câtă vreme ai bani în buzunar și te descurci prin propriile-ți puteri. Criza este necesară, este bună că ne aduce cu picioarele pe pământ. Poate prea mult am stat cocoțați cu capul în nori, fără să avem simțul realității. Multă vreme am crezut că trăim într-o lume paralelă, tratându-i pe ceilalți cu superioritate! Ne-a arătat Domnul că suntem cu toții în aceeași corabie. Zâmbim la fel, plângem ca toți ceilalți, lipsurile bat și la poarta noastră, mor și creștinii, la fel ca păgânii, secerați de virusul blestemat. Poate am uitat că suntem și noi muritori! Am trăit ca și cum aici ar fi totul! Ne-am purtat ca și cum universul ne-ar aparține și am uitat să fim oameni, deși ne-am numit creștini. Am devenit egoiști, aroganți, plini de aere de sfinți. Poate că în jurul nostru sunt oameni care nu își permit să ne abordeze, pentru că ne considerăm superiori. Se simt învinovățiți de noi, deși sunt semenii noștri care suferă. Pentru că am uitat să simțim nevoia reală a lor și i-am abandonat. Ne-am așezat după un nume religos, am crezut că avem renume, dar am devenit reci și împietriți. Când vezi un fanatic religios, dar fără inimă, îți vine să fugi cât te țin picioarele, de rușine!

Da, pandemia ne învață să fim oameni. Sunt oameni disperați în jurul nostru, însă dacă trăim aceeași disperare, pe Cine reprezentăm noi? Nu vă faceți pavăză din frică, ci fiți curajoși! Nu vă temeți! Fiți creștini naturali, fără mască și mănuși improvizate. Semenii au nevoie de zâmbetul nostru, de cuvintele de încurajare, de speranța pe care am primit-o! Dacă le transmitem informațiile apocaliptice înainte de vreme, (oricum nici noi nu le stăpânim), de la cine să mai primească speranță? Nu uitați, creștin înseamnă ca și Hristos… Suntem reprezentanții Lui pe pământ! Dacă nu le ducem un Hristos viu, să nu le ducem unul mort…, că au ei destui morți! Cei mai mulți nu L-au experiementat pe Hristosul înviat!

Așadar, fii cu demnitate! Nu te ascunde, nu trăi o viață duplicitară! Fii tu însuți! Ucenicii au avut nevoie de un șoc pentru a se trezi! Au adormit în grădină și dușmanii au venit să-L prindă pe Hristos! Dacă ațipești, s-ar putea să vină cineva și să-ți fure bucuria și încrederea deplină în Hristosul înviat! Ajunge cu creștinismul de doi bani! E suficient cât te-ai complăcut în starea de căldicel! Acum nu are cine să te observe, nu mai poți poza sfânt în public; în această vreme dificilă, dar potrivită pentru analiză și introspecție, putem deveni mai umani, mai prezenți în realitatea ce ne înconjoară, cu picioarele pe pământ, dar cu inima strâns legată de cer!

După înviere, ucenicii au luat-o din loc. Ori dovedeau că sunt creștini în stare să plătească prețul uceniciei, ori lăsau totul baltă. Nu se putea să fii creștin pe jumătate, formal, cu numele. Vremurile grele indicau și atunci calitatea unui creștin veritabil!

Creștinismul autentic se trăiește! Să luminăm, să fim exemple, să fim o gură de oxigen pentru cei de lângă noi, care n-au nicio treabă cu Domnul; măcar acum să fim treji și să le oferim soluția. Hristos în noi, nădejdea Slavei!

Cigher Sorin,

28 aprilie 2020

Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/28/meditatia-zilei-cu-sorin-cigher-ziua-45-un-altfel-de-crestin/?

Confruntă Fricile: „Teama de Domnul și respectul dat bătrânilor”, de Remus Runcan

 Doina Bejenaru  28-04-2020 08:05:27

Leviticul 19:28-37, Efeseni 6:1-3 

Teama de Dumnezeu se răsfrânge asupra multor domenii al relațiilor noastre interumane. De fapt teama de Domnul ne modelează într-un mod extraordinar toate relațiile noastre: cu alții, cu noi înșine și chiar și cu lucrurile din jurul nostru.

Textul citit ne vorbește despre o formă de respect din ce în ce mai rar întâlnită în zilele noastre: respectul față de persoanele în vârstă. Să te ridici în picioare în fața perilor albi (v.32) pare a fi pentru noi ca și interdicția de a nu-ți tăia rotund colțurile bărbii (v.27).

Într-o generație în care se discută tot mai mult de eutanasie, în care politicienii se plâng de presiunea pe care o pun plătirea pensiilor asupra sistemelor publice de pensii, trebuie să afirmăm cu putere acest principiu de cinstire a persoanelor în vârstă.

Trebuie să începem cu cinstirea părinților așa cum este afirmat în Proverbe 23:22 „Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut şi nu nesocoti pe mamă-ta, când a îmbătrânit!” Ascultarea și respectul dat părinților au drept consecință promisiunea unei vieți lungi și fericite, atât de mult dorită de această generație. Din păcate nu mulți sunt aceea care sunt gata să plătească și prețul respectului față de perii albi.

Rugăciune: Dumnezeule Tată îți mulțumesc pentru cinstea pe care ai dat-o Fiului Tăi Isus și Duhului Sfânt. Ca și semn al respectului pe care îl port Cuvântului și numelui Tău aș vrea să îmi dezvolt respectul pe care îl port persoanelor în vârstă, începând cu părinții mei, cu bătrânii bisericii și continuând cu toate persoanele în etate. Ajută-mă te rog să le prețuiesc mai mult și să găsesc moduri practice de a-mi arăta acest respect într-un mod onorant față de cei care au părul alb. Amin!

Remus Runcan este autorul a trei titluri de carte în limba română: „Se stinge o lume” (2015), „Capcanele Facebook-ului” (2016) și „Povestea lui Face” și două titluri în limba engleză: Virtual Communication (2015) și Facebook Mania (2020). Urmează să publice în curând un titlu de carte care vine să Confrunte Fricile. Puteți achiziționa online în format Kindle sau print, pe Amazon sau din Librăriile creștine Kerigma și Scriptum, cărțile semnate de Remus Runcan pentru creșterea, dezvoltarea și vindecarea dvs.

https://www.stiricrestine.ro/2020/04/28/confrunta-fricile-teama-de-domnul-si-respectul-dat-batranilor-de-remus-runcan/?