În ce privește situația familiei Bodnariu, chiar între evanghelici, s-au delimitat două tabere. Prima, care susține familia Bodnariu spiritual și social, prin toate demersurile posibile și normale, și a doua, care propune alte forme de susținere, sau îndeamnă spre a fi mai moderați și echilibrați.
Eu am ales să fac parte din prima, și pe lângă rugăciune am participat la protestul organizat la Timișoara, în 9 ianurarie 2016. Aș fi vrut să particip și la Arad, dar din anumite motive nu s-a putut.
Sincer, îmi pare rău de cei care nu se implică. Îmi pare rău că nu tac, măcar de ar tăcea….
Am avut îndemnul, de când am fost la Timișoara, să scriu câteva rânduri pentru ei. Câteva rânduri pe care le consider clarificări pentru cei în confuzie. Mă adresez evanghelicilor, care nu se implică pozitiv în cazul Bodnariu și al celorlalte familii, care trec prin această dramă.
1). Protestele nu sunt în numele niciunei biserici locale.
Nu sunt asumate de nicio biserică. Ele au fost inițiate de fr. Daniel Bodnariul (fratele lui Marius Bodnariu) și fr. Cristian Ionescu (pastor penticostal din Chicago, USA), așa cum se poate vedea în toate comunicatele referitoare la proteste. Nu este un demers al unei biserici, însă bisericile au solidarizat și este foarte bine. Este bine că, bisericile au solidarizat primele, alături de comunitățile creștine teritoriale și alte organizații creștine. Prin urmare, cei ce susține că bisericile nu trebuie să facă proteste, confundă lucrurile. Nu este protestul unei biserici, ci al unor oameni din familie, care au inițiat și organizat aceste proteste și ne-au chemat să ne alăturăm pentru a-i ajuta. Și, chiar de ar fi protestul unei biserici, tot ar trebui să ne alăturăm.
2). Protestele nu înlocuiesc rugăciunea, postul și alte demersuri spirituale.
Protestele însoțesc și urmează rugăciunii, postului și altor demersuri spirituale. Unii au propus doar să ne rugăm, probabil influențați de acel slogan: ”Rugăciunea rezolvă totul”. Nu, rugăciunea nu rezolvă totul, Dumnezeu rezolvă totul, și, nu numai prin rugăciune. Aș vrea să-i întreb pe cei care propun doar rugăciunea: Voi, faceți și altceva pentru copii voștri, în afară de rugăciune? Ce faceți când copiii sunt bolnavi? Doar vă rugați? Dacă, doar rugăciunea este necesară, de ce mai trebuie să ne adunăm ca biserică? De ce mai și predicăm? De ce să facem evanghelizare de la om la om? De ce mai studiem? De ce mai muncim? Nu-i suficientă rugăciunea, în orice lucru?
Vreau să fie clar, pentru această vreme, în cazul familiei Bodnariu, protestele nu înlocuiesc rugăciunea, ci o susțin, dar, nici rugăciunea nu înlocuiește protestele, ci ar trebuii să le susțină.
3). Protestele sunt pașnice.
Nu sunt proteste scandaloase, de revoltă, ci sunt pașnice. Protestăm pașnic împotriva Barnevernet, este normal să protestăm împotriva unei asemenea organizații, oricâtă legalitate ar avea. Se protestează pașnic, civilizat, normal și creștinesc. Nu suntem de acord cu abuzurile în familie (asupra copiilor), dar nici cu abuzurile asupra familiei de către instituții exterioare familiei.
4). Prostestele sunt de solidaritate.
Suntem solidari cu drama familiei și a familiilor care trec prin așa ceva. Cum am putea să nu fim? Când știm că, ”cel ce suferă are drept la mila aproapelui, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic” (Iov 6:14), și noi știm că, ei n-au părăsit frica de Dumnezeu.
5). Protestele sunt un prilej de mărturisire a Evangheliei și a credinței noastre în valorile Scripturii.
Solidaritatea arătată și mesajele transmise cu aceste ocazii, sunt mesaje de afirmare a Evangheliei și a credinței în principiile Scripturii. Familia este în centrul voii lui Dumnezeu, și legată intrinsec și inseparabil de mesajul Evangheliei. Aceasta transmitem prin aceste proteste, că vrem să ținem sus Cuvântul Vieții.
6). Noi suntem protestanți (Baptiștii) și neoprotestanți (Penticostalii și alți evanghelici).
Să nu uităm că, ideentitatea noastră istorică este legată de proteste. Martin Luther a început Reforma Protestantă, prin cele 95 de teze împotriva Bisericii Catolice. Avea statut legal Biserica? Da. Legea îi permitea să facă abuzurile pe care le făcea, asupra sufletelor oamenilor.
Dacă Martin Luther doar s-ar fi rugat, ce am avea astăzi? Nu știm. Cert este că el s-a rugat, dar apoi a protestat și astăzi avem o teologie sănătoasă a mântuirii, avem redată Biblia în mâna poporului.
Prin urmare, frați creștini evanghelici din România, alăturați-vă în toate demersurile pentru familie și pentru viață după valorile Scripturii!
Și, dacă nu vă alăturați, ar fi bine să tăceți! Nu pierdeți ocazia de a face ceva, sau de a tăcea!
Ilie Bledea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu