Dacă
ne gândim bine la fiecare conducător care este ales într-o țară, într-o
companie, într-o organizație oarecare, sau poate chiar într-o grupare
religioasă, acesta este ales pentru că...
O să vedem în acest articol motivele pentru care este ales
cineva într-o poziție de conducere. Pentru că avem mulți oameni în
jurul nostru care au ajuns unde au ajuns și abia după mulți ani ne dăm seama că ei nu erau buni
pentru acel post, acel job, acele responsabilități. Unii ajung să-și
umple buzunarele lor, ale rudelor lor; alții se umplu de faimă, de mândrie, de exasperarea aceea de a avea
atenția tuturor îndreptată asupra lor. Puțini dintre noi știm de fapt
ce este în interiorul lor. Puțini dintre noi poate știm și mediul și
motivațiile acestor persoane. Numai după ce ajungem să fim
răniți și să descoperim lucruri neplăcute despre acea persoană ne dăm seamă
că... stă degeaba pe acel post, că ”epoleții” săi sunt o
formalitate banală și că totul este de fapt o bătaie de joc. Un teatru de doi
bani.
Am ajuns să fim bătaia de joc a
celor din jur datorită unor oameni care sunt liderii noștri. Unii sunt, alții se dau a fi, alții doresc a fi. Niște
conducători înCORONAți cu tot felul de viruși în ei, și care doar la un moment
dat vor detona ceea ce au în ei, doar la un moment dat se va da
la iveală adevăratele lor motivații, caracterul și întunericul din ei.
Nu e destul acum că ne ferim de persoanele cu măști pe față, că ne gândim că
poate au vreo afecțiune - când de fapt poate ei se feresc
să nu ia microbi de la ceilalți din jur - și apoi să aflăm că
ei nu aveau nimic, dar ne-au creat o stare de repulsie, de a
sta la o oarecare distanță de ei... pentru că purtau o mască la nas și gură,
pentru că acum e la actualitatea zilei, mai ales cu isteria asta bolnavă a
coronavirusului.
Și totuși, avem în jur și oameni care nu
au măști pe fața lor, dar au viruși în ei. Și mai sunt și
conducătorii noștri, în diferite zone de responsabilitate. Dar nu i-a întrebat
nimeni pe ei de starea lor de sănătate, de educația lor, de trecutul lor, de
familiile lor, de experiența lor... de ce mai vreți voi.
Pentru că unii conducători au
ajuns într-o postură de top aleși de cunoscuții lor. Și-au
adunat în jurul lor o grămadă - mai mică sau mai mare -
de persoane care cred în țelul și în scopurile propuse de acea persoană, cineva
a pus pe o foaie și un text care va deveni cândva un statut... și uite așa
și-au făcut unii ”partida” lor. În astfel de cercuri ei toți
sunt protejați. Este un fel de ”zona lor de comfort”
din care nu îi scoate nimeni și nimic. Fiecare vede de binele lui și cel de sus
vede de binele lui în primul rând, apoi a celor din grupul lui. De restul... nu
prea mai contează, pentru că are de ”lucit” o amărâtă de
coroană invizibilă ce o poartă pe cap, și simt ei că au o responsabilitate de a
schimba lumea din jur cu ideile și planurile lor. Ei nici ciorapii împuțiți
care îi poartă nu sunt în stare să și spele, ce să mai zicem de schimbarea lor?!
Da, dar mai sunt și alții care
s-au numit pe sine conducători! Nu au vrut să mai treacă de
filtre, de testări, de examinări, de deciziile altora care poate le erau spini
în coaste. S-au urcat ei sus pe un pedestal și acum conduc! Nu au nici habar de
viață, cu ce se ”mănâncă” deciziile
care le iau ei pentru alții din jur... și stau acolo în vârf să dea
directive. Nu știu cum se face că unii au început să-i îndrăgească.
Și trece timpul și adună adepți, adună simpatizanți și când au fonduri
suficiente dau un spectacol, adună pe alți naivi să le spună de planurile și
scopurile lor... și încet, încet societate se extinde cu oameni care habar nu
au ce înseamnă să conduci prin exemplu, să ai o inimă plină de compasiune față
de cei din jur, să fi pentru alții ceea ce ai vrea tu ca ei să fie pentru
tine... și restul de care mai puteți adăuga voi.
Și apoi dăm de lideri infecți! Nu
știu cum au ajuns ei acolo. Probabil că la început au jucat teatru. Cu ei, cu
alții, cu mai mulți alții și, în timp, de la oameni prefăcuți, simpli,
motivaționali, onești, au ajuns maniaci, manipulatori, creduli, încrezuți,
încăpățânați, exasperați, conducând pe cei din aria lor de influență cu un
handicap ascuns... care acum nu se vede, dar în timp va ieși la lumină. Se află
apoi din alte zone că are o boală ascunsă, că cei care au intrat în contact cu
el au fost de mult infectați, dar nu au simptome, au devenit și ei purtători ai
aceluiași virus ascuns care sălășuiește în nemăsurata lor capacitate de a dori
și a tânji să fie ei importanți pentru că așa le-ar șade lor bine.
Unii au în caracterul și în
personalitatea lor atribute de conducători. Am văzut cu toți
astfel de oameni; unii dintre ei ajung unde le este menit să ajungă, alții își
ratează destinul și sunt oprimați, se dau la fund și devin epave de care nu mai
știe nimeni nimic. Și totuși, cineva le-a spus acestora că au capacitatea și au
înzestrarea de a fi lideri autentici, dar nu au ajuns niciodată pe treapta aia
unde trebuiau să fie. Probabil că în modestia lor nici nu au putut visa
vreodată că în istoria omenirii se va scrie vreodată de ei ca lideri exemplari,
oameni care au făcut ceva acolo în societate, nu mult, nu prea însemnat, dar au
mișcat ceva, au pus un cui unde trebuia, au astupat o gaură undeva, au spălat
un picior al cuiva nevoiaș, au dat și ei un ban pentru o cauză nobilă. Nu au
fost foarte însemnați, dar au lăsat în istorie însemne mici de care nu scrie
nimeni nimic, dar își aduce aminte câte unu, poate doi de ei. Și uite așa trece
timpul și căutăm pe alții ca ei... și nu găsim.
Cei care sunt conducători în zona unde ei sunt puși să conducă și să facă
treabă nu s-au născut cu aceste atribuții și nici nu au căpătat de la strămoșii
lor o aură sau vreo putere prin care să fie niște oameni de bază în societate. Au trecut și ei prin viață.
Au avut și ei examene de dat, boli de suferit, morți de îngropat, lacrimi de
șters, zâmbete mai multe sau mai puține în viață. Au găsit de bine că trebuie
să se implice în societate și să facă partea lor. S-au găsit că sunt puși în
posturi și responsabilități pe care le-au trecut cu brio. Au dat de necazuri și
au știut cum să le transforme în bucurii. Au schimbat plânsul unora în veselie,
au ridicat pe cei căzuți... și poate ei erau mai jos și mai demoralizați decât
îi vedeau ceilalți din jur.
Poate unii din ei au făcut un pas în sus, dar poate prea sus. I-am observat cum
și-au pus număr la mașină cu ”zeu” la coadă, de parcă ar vrea să spună societății
și ”fraierilor” din jur,
că uite la ce ”nivel” au ajuns ei.
Probabil că dacă se dădea voie la 4 litere în numărul de la mașina lor, eu și
alții l-am fi schimbat în ”zmeu”... să vadă că
s-au urcat pe niște aripi de vânt a căror stăpâni nu sunt, nu știu de unde vine
sau unde se îndreaptă. Sau îi vezi poate în mașină cum stau cu mâna pe volan și
cu cealaltă pe Facebook, mesaje, emailuri, directive. Își fac rating în
trafic și fac rating și în online! Transmit online un gând motivațional, ce să
facă și ei.... Le plânge mila lor după like-urile care nu le dau ăștia care
sunt mai jos ca el în rang!
Degeaba este un
cuvânt prea mare pentru unii ca ei. Degeaba este de
fapt un fel de palmă pe care o merită pentru strădania lor de a ajunge să se
uite în oglindă dimineață de dimineață și să nu observe cât de patetici și de
îngâmfați au ajuns. Lideri înCORONAți degeaba! De
astfel de specimene nu avem nevoie că ne infectăm și pe noi, infectează și pe
alții... și ne strică toate în jur. Spăla-ia-r societatea și destinul de felul
lor mârșav de a fi! Să îi ajute cineva să dea cu capul de praguri, să le tragă
careva măștile de pe față și să-i aducă la realitate! Societatea noastră nu are nevoie de lideri cu funcție, ci de
persoane care sunt oameni, care au inimă, care simt cu cei care nu mai pot
simții, care plâng atunci când doare, care te ajută să zâmbești atunci când
ești în necazul cel mai mare, și care nu profită de funcția care o are, fie că
a fost numit, încoronat, ales sau pus de sine acolo. Nu uitați
că aceste cuvinte sunt scrise și rostite acum cu scop. Luați-le de bine. Faceți
ce știți că TREBUIE făcut. Ia un șut din partea mea și mergi înainte! Nu mai da
pe alții în jos încercând să ajungi tu mai sus, înaintea lor!
