POSTAT DE NICK LAURENTIU NICA
Acest articol a fost iniţial un mesaj care l-am predicat în urmă cu 9 ani la o biserică mică, acum nu mai există această biserică… A doua oară am predicat acest mesaj la o biserică unde am aflat ulterior că oamenii l-au luat la bătaie pe unul dintre diaconi pentru că a făcut o gafă în biserică, asta cred că mai mult de 10 ani în urmă. Deci în ambele cazuri au fost probleme. Cineva căuta esenţialul dar prefera formalismul…
În fine, a treia oară îl „predic” online, sper să înţelegeţi mesajul.
Joc de cuvinte
- Finit şi infinit – limitat şi nelimitat
- Adevăr şi minciună – real şi fals (bancnote)
- Viaţă şi moarte – mişcare şi inexistenţă
DEFINIŢII
1.1. Esenţă – în corelaţie cu fenomen, fundamental ESTE totalitatea trăsăturilor, însuşirilor fundamentale, necesare, generale şi relativ stabile ale obiectelor şi proceselor realităţii, constituind natura lor internă, ascunsă, substratul care nu este perceptibil nemijlocit, dar poate fi cunoscut treptat, întrucât se manifestă în şi prin fenomen;
În esenţă = în ceea ce este fundamental, în ultimă analiză;
EXEMPLU: Viaţa, dragostea, moartea, adevărul, etc.
1.2. Formă – în corelaţie cu conţinut, înfăţişare, aspect exterior ESTE structura internă şi externă, relativ stabilă, a unui conţinut dat, modul de existenţă, organizare şi structurare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces.
De formă = pentru a salva aparenţele, formal
EXEMPLU: Corpul omenesc, o carte, un telefon, etc.
PREZENTARE
- Voi numi FORMA – simplul, iar ESENŢA – profundul
- Când accepţi una dintre ele, există tendinţa atingerii unei extremităţi, nu se poate să renunţi la una ca să poţi mai apoi să ajungi la alta; echilibrul dintre ele este important
– când renunţi la esenţă, devii pasiv, inactiv
– când accepţi forma, devii superficial
– când le ai pe amândouă, devii un ÎNTREG
Dintre 2 lucruri mai importante în viaţă, poţi alege pe cel mai bun sau pe cel mai rău; poţi să fii o binecuvântare, sau poţi să fii binecuvântat; poţi să fii un mişel sau un şarlatan; poţi să fi un nimic sau poţi să fii ceva.
Dacă ar exista cale de mijloc (o a treia opţiune), lucrurile s-ar complica – de acolo ia fiinţă confuzia, dezordinea, haosul, răzvrătirea şi în cele din urmă distrugerea. Alege o formă cu esenţă şi alege o esenţă cu formă. Iată un mic exemplu.
Luca 15:11-32 11 El a mai zis: „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mipartea de avere, ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a împărţit averea. 13 Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată. 14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimes pe ogoarele lui să-i păzească porcii. 16 Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni. 17 Şi-a venit în fire, şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! 18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, 19 şi nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.” 20 Şi s-a sculat, şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult. 21 Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” 22 Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare. 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim; 24 căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se veselească. 25 Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. 26 A chemat pe unul din robi, şi a început să-l întrebe ce este. 27 Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.” 28 El s-a întărâtat de mânie, şi nu vroia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară, şi l-a rugat să intre. 29 Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; 30 iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.” 31 ,Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău. 32 Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.” (sublinierile din text îmi aprţin)
Există 2 cuvinte în acest text care delimitează graniţa dintre formă şi esenţă, dintre viaţă şi moarte, dintre păcat şi neprihănire, dintre vedere şi orbire: dă-mi şi fă-mă(English: give me – make me).
Esenţa mesajului:
CONTEXTUL : Oaia rătăcită – 15:1-6; Banul rătăcit – v. 8-10; Fiul risipitor – v. 11-32
VERSETUL CHEIE: Luca 15:10 – „Este mare bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se întoarce la Dumnezeu.”
IDEEA PRINCIPALĂ: Un lucru pierdut, odată găsit, produce bucurie.
SCHIŢA PILDEI:
- Introducerea – v. 11
- Cererea fiului mai tânăr – vs. 12-13
- Risipa fiului tânăr – vs. 14-16
- Venirea în fire şi hotărârea fiului mai tânăr – vs. 17-20
- Drumul spre casă – vs. 20-24
– ce a zis a şi făcut
– tatăl său l-a văzut de departe, i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe gâtul lui şi l-a sărutat mult – v. 20
- pocăinţa fiului – împotriva cerului şi împotriva ta – nevrednicia lui – v. 21
– acţiunea tatălui său
- Fiul cel mare află despre venirea fratelui său – vs. 25-27
- Mânia, invidia şi ura arătată de el faţă de fratele său – vs. 28-30
- Harul arătat de tatăl său – versetul cheie din pasaj (v. 32) – vs. 31-32
PUNCTELE PRINCIPALE:
Povestirea fiului risipitor nu este doar povestirea unui fugar, ci este povestea ta, a mea şi a întregii omeniri. Avem multe de învăţat de la acest fiu risipitor.
1).Noi suntem cu toţi risipitori prin natura noastră. Ne-am întors spatele împotriva lui Dumnezeu, Tatăl nostru şi trebuie să ne întoarcem acasă.
2). Familia şi prietenii – nu banii – sunt cele mai mari comori din viaţă. Când banii fiului risipitor s-au terminat, la fel s-au terminat şi cei care se numeau prieteni ai săi. Când a ajuns acasă falit, în lipsuri şi devastat de viaţă trăită până atunci, el a descoperit cine erau prietenii lui adevăraţi. Nu existe nimic care să înlocuiască familia.
3). Maturitatea te aduce acasă. Risipitorul a plecat ca „fiul cel tânăr” (probabil adolescent), dar s-a reîntors ca un om adevărat. El a trecut de la revendicareadă-mi la umila cerere fă-mă. De la mândrie la umilinţă. De la cocină la cămin. De la iad la rai.
4). Faima poate veni într-o clipă, însă măreţia vine în urma longevităţii. De sigur că a fost popular, dar aceasta numai pentru o clipă. La fel este şi cu experienţa.
5). Timpul nu se măsoară doar prin ani, ci şi prin experienţele interioare. Îmbătrânirea poate avea loc într-o noapte, instantaneu. „Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un împărat bătrân şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat” – Eclesiastul 4:13
6). Influenţa este o comoditate în viaţă care e bine să o folosim, dar o crimă să o vindem.
7). Distanţa nu se măsoară în kilometrii, ci în afecţiune. Două persoane pot avea acelaşi nume, pot trăi în aceeaşi casă, să stea în acelaşi pat şi totuşi să fie la sute de kilometrii depărtare.
8). Oamenii şi naţiunile nu sunt mari prin virtutea bogăţiilor lor, ci prin bogăţia virtuţilor lor.
9). Măreţia unui om nu se găseşte în curajul său fizic, în reputaţia sau poziţia sa de putere, ci în grija sa faţă de alţii. „Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimes pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.” Luca 9:48 – grija ta faţă de alţii este măsura măreţiei tale (parafrazat).
CONCLUZII:
Fiul risipitor şi-a devastat cei mai buni ani ai vieţii lui pentru sine, dar când s-a reîntors acasă nimeni nu l-a dispreţuit. În schimb, el a fost bine venit, primit cu braţe deschise, inimi calde, bucurie adevărată, iertare instantanee şi cu un har fără margini. În toate aceste lucruri el a învăţat una dintre cele mai mari lecţii din viaţă: că dragostea pentru Dumnezeu nu este bazată pe adâncimea păcatului din viaţa cuiva care este iertat, ci prin adâncimea cunoaşterii iertării păcatului. LUCA 7:47
Alege esenţa mesajului şi priveşte la realitatea vieţii. Învaţă să îţi dai seama că de la a revendica ceva (forma) la a deveni ceva (esenţa) este o diferenţă ca de la cer la pământ.
Prinsoare de Laurenţiu Nica – toate drepturile rezervate, scrisă în 31 octombrie 2002
Mă leg de viaţa Ta, prin Tine
Şi tot prin Tine viaţa mea este a Ta,
Destinul meu ţi-l dăruiesc doar Ţie
Ştiind că doar prin Tine am să pot eu exista.
Forma-mi simplistă nu zice mare lucru,
Deşi la asta am privit aicea jos,
Ca mai apoi să-mi pot da seama:
Este esenţa vieţii ceea ce contează
Şi adevărul greu sălăşuit în ea.
Îmi vin în fire şi privesc spre Tine
Destul am pribegit şi risipit,
Prea mult crezut-am că e bine
Mă hotărăsc dar azi ca să mă leg de Tine:
Ia-mi viaţa mea şi fă-o doar a Ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu