Valoarea unui copil in ochii lui Dumnezeu
Una din framantarile mele din todeauna a fost sa inteleg pasajul din Scriptura Isaia 49:15, si anume:
“Poate o femeie sa-si uite copilul pe care-l alapteaza, si sa n-aiba mila de rodul pantecului ei?
E o intrebare pe care si-a pus-o si David in vremea lui. Ne-o punem si noi astazi si raspunsul este unul clar: Da se poate.
Vrem sa descoperim ce e dincolo de ce vede ochiul nostru, dar nu mai vedem jalea din jurul nostru, nu mai vedem si nu mai auzim plansul copilului abandonat. El plange pentru ca a pierdut bratele mamei. A pierdut acele brate care ar trebui sa-l protejeze, a pierdut inima de mama ce nu poate fi inlocuita cu nimic. Nu mai sunt brate sa-l poarte. Avem o lume plina de femei dar fara mame.
Strazile marilor metropole sunt populate de catre copii abandonati, copii care nu mai au loc in casa. Tot ce le-a mai ramas este strada, canalul sau locurile in care cad prada celor mai mari urgii. Cu toate acestea valoarea lor in ochi lui Dumnezeu ramane acceasi pentru todeauna.
Atunci cand nimanui nu-i mai pasa, Dumnezeu intervine in mod miraculos gasind inimi care sa-i iubeasca, brate care sa-i poarte, camine si locuinte pe care noi le numim orfelinate. Aici, ei ajung sa-si regaseasca scopul vietii si astfel sa devina oameni.
Cu multi ani in urma, un politist din Londra a gasit pe un pod un copilas infasat in scutece saracacioase si plangand de foame si de frig. El l-a luat in brate si l-a dus la un orfelinat, ca sa fie ingrijit. Copilului i s-a dat numele de Thomas Bridges: Thomas pentru ca a fost gasit în seara zilei de „sfantul Thomas“ si Bridges pentru ca a fost gasit pe un pod (bridge in limba engleza – pod).
Copilul s-a bucurat de ingrijire si a crescut impreuna cu ceilalti colegi ai lui. Intr-o zi, la caminul lor s-a oprit un misionar. El a vorbit copiilor despre dragostea Tatalui ceresc pentru toti oamenii: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viaţa vesnica“ (Ioan 3.16). La predica misionarului, Thomas s-a hotarat pentru Mantuitorul. Anii au trecut, si Thomas a terminat scoala în orfelinat. Dorinta lui cea mai mare a fost sa devina misionar. O misiune a primit cererea sa si dupa un timp a fost trimis intr-o lucrare misionara, unde a desfasurat o activitate frumoasa, vestind dragostea lui Dumnezeu care ingrijeste de fiecare om in parte, daruindu-i o familie asa cum a facut si cu el.
Misiunea Genesis are inima larg deschisa inspre asemenea copii care pot fi gasiti in orfelinate precum cel din Arad, Orfelinatul “DEBORA” in care dragostea e la ea acasa. Un loc unde sunt brate care sa-i mangaie, ochi care sa planga pentru ei, inimi care deschid pentru ei.
Aceste camine, orfelinate pot fi gasite peste tot: India, Africa, Romania etc. Va chema sa fiti impreuna lucratori cu noi la cresterean unor asemenea copii.
Dumnezeu nu lasa niciodata nerasplatita aceasta munca!
Va prezentam o scrisoare de multumire catre misiunea Genesis de la orfelinatul “Debora”:
O zi și o vizită specială
Dacă ar fi să definesc implicarea fratelui Ilie Uțu Tomuța – directorul Misiunii Genesis, în Fundația Humanitară Debora, ar suna cam așa: dăruire și perseverență.
Deși copilașii din fundație sunt foarte bine ingrijiti, personalul iși dă silința să fie cât mai bine pentru ei, îi indrăgesc, îi ajută cât pot, dar nu pot oferi unuia mai multă dragoste în detrimentul celorlalți, pentru că ar crea și mai mari probleme sentimentale. Ei au nevoie de foarte multă dragoste și afectivitate.
De aceea sunt foarte bucuroși atunci când sunt vizitați de diferite persoane, se crează foarte repede o legătură între copii și cei care îi vizitează. În felul acesta nu se simt marginalizați și prind o încredere mai mare pentru a lupta cu trauma care se află în sufletul lor (a copilului abantonat).
Vizita fratelui Uțu Tomuța a avut un impact foarte mare asupra copiilor din orfelinat. S-a creat o legătură foarte repede între fratele Uțu și copii. A început o discuție liberă și frumoasă, despre modul în care ei se simt în orfelinat, despre cât de mult Dumnezeu îi iubește. Fratele Uțu îi îndemna de a avea mai departe încredere căci Dumnezeu le va purta de grijă și nu îi va părăsi niciodată.
În continuarea discuției făcută sub călăuzirea lui Dumnezeu, fratele Uțu a dorit să le împărtășească despre viața altor copii ca și ei, dar cu o situație mai grea, despre copiii din Madagascar. Le-a arătat poze și filmări cu copiii de acolo. Copiii au fost foarte receptivi și impresionați de modul lor de viață, de viața deosebit de grea prin care trec acești copii. De atunci copiii împreună cu personalul din casele de copii ale fundației s-au hotărât ca la fiecare rugăciune să îi amintească în rugăciunile lor pe acești copii și să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru modul în care le poartă de grijă, considerându-se niște copii binecuvântați de Dumnezeu.
Timpul petrecut al copiilor în compania fratelui Uțu s-a desfășurat în mod plăcut, au făcut poze împreună, dar a trecut foarte repede. Copiii se roagă mereu pentru fratele Uțu și pentru Misiunea Genesis, dorind ca revederea să se repete.
Binecuvântarea lui Dumnezeu să rămâna peste Fundația Humanitară Debora și peste Misiunea Genesis.
Nuți Cristea
Director Fundația Humanitară Debora
Una din framantarile mele din todeauna a fost sa inteleg pasajul din Scriptura Isaia 49:15, si anume:
“Poate o femeie sa-si uite copilul pe care-l alapteaza, si sa n-aiba mila de rodul pantecului ei?
E o intrebare pe care si-a pus-o si David in vremea lui. Ne-o punem si noi astazi si raspunsul este unul clar: Da se poate.
Vrem sa descoperim ce e dincolo de ce vede ochiul nostru, dar nu mai vedem jalea din jurul nostru, nu mai vedem si nu mai auzim plansul copilului abandonat. El plange pentru ca a pierdut bratele mamei. A pierdut acele brate care ar trebui sa-l protejeze, a pierdut inima de mama ce nu poate fi inlocuita cu nimic. Nu mai sunt brate sa-l poarte. Avem o lume plina de femei dar fara mame.
Strazile marilor metropole sunt populate de catre copii abandonati, copii care nu mai au loc in casa. Tot ce le-a mai ramas este strada, canalul sau locurile in care cad prada celor mai mari urgii. Cu toate acestea valoarea lor in ochi lui Dumnezeu ramane acceasi pentru todeauna.
Atunci cand nimanui nu-i mai pasa, Dumnezeu intervine in mod miraculos gasind inimi care sa-i iubeasca, brate care sa-i poarte, camine si locuinte pe care noi le numim orfelinate. Aici, ei ajung sa-si regaseasca scopul vietii si astfel sa devina oameni.
Cu multi ani in urma, un politist din Londra a gasit pe un pod un copilas infasat in scutece saracacioase si plangand de foame si de frig. El l-a luat in brate si l-a dus la un orfelinat, ca sa fie ingrijit. Copilului i s-a dat numele de Thomas Bridges: Thomas pentru ca a fost gasit în seara zilei de „sfantul Thomas“ si Bridges pentru ca a fost gasit pe un pod (bridge in limba engleza – pod).
Copilul s-a bucurat de ingrijire si a crescut impreuna cu ceilalti colegi ai lui. Intr-o zi, la caminul lor s-a oprit un misionar. El a vorbit copiilor despre dragostea Tatalui ceresc pentru toti oamenii: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viaţa vesnica“ (Ioan 3.16). La predica misionarului, Thomas s-a hotarat pentru Mantuitorul. Anii au trecut, si Thomas a terminat scoala în orfelinat. Dorinta lui cea mai mare a fost sa devina misionar. O misiune a primit cererea sa si dupa un timp a fost trimis intr-o lucrare misionara, unde a desfasurat o activitate frumoasa, vestind dragostea lui Dumnezeu care ingrijeste de fiecare om in parte, daruindu-i o familie asa cum a facut si cu el.
Misiunea Genesis are inima larg deschisa inspre asemenea copii care pot fi gasiti in orfelinate precum cel din Arad, Orfelinatul “DEBORA” in care dragostea e la ea acasa. Un loc unde sunt brate care sa-i mangaie, ochi care sa planga pentru ei, inimi care deschid pentru ei.
Aceste camine, orfelinate pot fi gasite peste tot: India, Africa, Romania etc. Va chema sa fiti impreuna lucratori cu noi la cresterean unor asemenea copii.
Dumnezeu nu lasa niciodata nerasplatita aceasta munca!
Va prezentam o scrisoare de multumire catre misiunea Genesis de la orfelinatul “Debora”:
O zi și o vizită specială
Dacă ar fi să definesc implicarea fratelui Ilie Uțu Tomuța – directorul Misiunii Genesis, în Fundația Humanitară Debora, ar suna cam așa: dăruire și perseverență.
Deși copilașii din fundație sunt foarte bine ingrijiti, personalul iși dă silința să fie cât mai bine pentru ei, îi indrăgesc, îi ajută cât pot, dar nu pot oferi unuia mai multă dragoste în detrimentul celorlalți, pentru că ar crea și mai mari probleme sentimentale. Ei au nevoie de foarte multă dragoste și afectivitate.
De aceea sunt foarte bucuroși atunci când sunt vizitați de diferite persoane, se crează foarte repede o legătură între copii și cei care îi vizitează. În felul acesta nu se simt marginalizați și prind o încredere mai mare pentru a lupta cu trauma care se află în sufletul lor (a copilului abantonat).
Vizita fratelui Uțu Tomuța a avut un impact foarte mare asupra copiilor din orfelinat. S-a creat o legătură foarte repede între fratele Uțu și copii. A început o discuție liberă și frumoasă, despre modul în care ei se simt în orfelinat, despre cât de mult Dumnezeu îi iubește. Fratele Uțu îi îndemna de a avea mai departe încredere căci Dumnezeu le va purta de grijă și nu îi va părăsi niciodată.
În continuarea discuției făcută sub călăuzirea lui Dumnezeu, fratele Uțu a dorit să le împărtășească despre viața altor copii ca și ei, dar cu o situație mai grea, despre copiii din Madagascar. Le-a arătat poze și filmări cu copiii de acolo. Copiii au fost foarte receptivi și impresionați de modul lor de viață, de viața deosebit de grea prin care trec acești copii. De atunci copiii împreună cu personalul din casele de copii ale fundației s-au hotărât ca la fiecare rugăciune să îi amintească în rugăciunile lor pe acești copii și să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru modul în care le poartă de grijă, considerându-se niște copii binecuvântați de Dumnezeu.
Timpul petrecut al copiilor în compania fratelui Uțu s-a desfășurat în mod plăcut, au făcut poze împreună, dar a trecut foarte repede. Copiii se roagă mereu pentru fratele Uțu și pentru Misiunea Genesis, dorind ca revederea să se repete.
Binecuvântarea lui Dumnezeu să rămâna peste Fundația Humanitară Debora și peste Misiunea Genesis.
Nuți Cristea
Director Fundația Humanitară Debora
Related
https://www.misiuneagenesis.org/2017/03/valoarea-unui-copil-in-ochii-lui-dumnezeu/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu