PARADIS. Paradis este un cuvânt împrumutat din iraniana veche (pairidaeza-) şi înseamnă o grădină împrejmuită cu un zid. Cuvântul gr. paradeisos este folosit pentru prima dată de Xenofon pentru grădinile regilor persieni. LXX traduce gan ‘eden din Geneza 2:8 prin paradeisos.
În Vechiul Testament
Cuvântul paradis (în ebr. pardes) apare în Neemia 2:8; Eclesiastul 2:5; Cântarea Cântărilor 4:13. VSR îl traduce cu „pădurea regelui” în Neemia, „parc” în Eclesiastul şi „livadă” în Cântarea Cântărilor Aşadar, cuvântul nu este folosit nicăieri în VT într-un sens escatologic, căpătând acest sens mai târziu. Se pot discerne următoarele tendinţe. Cuvântul paradis (în aram.paradesa) a fost folosit pentru a denota timpurile străvechi (în germană Urzeit), iar apoi sensul lui s-a lărgit, ajungând să includă speculaţii fantastice cu privire la slava şi fericirea acelor zile. Acest înţeles era legat de aşteptarea unei minunate vremi mesianice în viitor. Slava epocii care va veni va fi identică cu cea din Grădina Eden, din vremurile străvechi. Iudeii au crezut, de asemenea, că paradisul era prezent în vremea lor, dar că era ascuns. Acest paradis ascuns era locul unde erau duse sufletele patriarhilor, a celor aleşi şi a celor drepţi. Paradisul trecut, cel viitor şi cel prezent erau considerate ca fiind identice.
În Noul Testament
Cuvântul paradis (în gr. paradeisos) apare numai de trei ori în NT (Luca 23:43; 2 Corinteni 12:3; Apocalipsa 2:7). Contextul ne arată că sensul predominant al cuvântului este cel pe care termenul l-a dobândit ulterior. În Luca 23:43, cuvântul „paradis” este folosit de Isus referitor la locul unde merg sufletele imediat după moarte, cf. paradisul ascuns din gândirea iudeilor de mai târziu. Aceeaşi idee este prezentă şi în pilda bogatului şi a săracului Lazăr (Luca 16:19-31).
În 2 Corinteni 12:2-4, Pavel a scris la a treia persoană despre experienţa lui de a fi fost răpit în paradis, unde a auzit cuvinte care nu pot fi reproduse (în gr. arrheta rhemata). În cazul acesta, paradisul este „al treilea *cer” împreună cu slava din el, poate acelaşi despre care ni se spune şi în Luca 23. Singurul loc unde cuvântul „paradis” este folosit cu sens escatologic este Apocalipsa 2:7. Cristos face promisiunea că va da paradisul în dar celui ce va birui. Paradisul prezent va ajunge la slava lui deplină la încheierea tuturor lucrurilor. Ideea că în lumea viitoare va exista o grădină a lui Dumnezeu este puternic subliniată în ultimele capitole ale Apocalipsei. Simbolul pomului vieţii, al apei dătătoare de viaţă şi ale celor douăsprezece feluri de roade mărturisesc toate despre slava paradisului care va veni (Apocalipsa 22). F.C.F.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu