Tendința creștinilor de a migra de la o biserică la alta, de la un predicator la altul, de la o grupare la alta, de regulă au ca rădăcină comună imaturitatea creștinilor și lipsa lor de discernământ spiritual.
Pe de altă parte, o mare problemă este și faptul că unii dintre pastorii vedetă nu de puține ori îi atrag prin tot felul de erezii sau manifestări complet nebiblice.
De aceea mai jos prezentăm câteva din cauzele acestei imaturități, în care fiecare dintre noi avem vina noastră (slujitori, lucrători, ucenici), membrii bisericilor locale:
1. Necunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu
Fără Scriptură nu poate exista maturitate, nu poate exista discernământ, deosebirea falsului de Adevăr. De aceea astăzi mulți aleargă dintr-o parte în alta după anumiți vorbitori, stau gură cască și înghit ce le este dat fără să poată distinge că-i poate ucide.
De zeci de ani creștinul a fost obișnuit să vină duminica, să asculte ce îi este dat de la amvon și mulțumit cu asta să aștepte următoarea duminică de părtășie.
Numai că maturitatea spirituală, nu se face ascultând predici o dată pe săptămână, ci hrănindu-te zilnic din Cuvânt, cercetând și trăind acest Cuvânt. Relația personală zilnică cu Domnul trebuie să fie un mod de viață al creștinului, care musai trebuie să includă Cuvântul lui Dumnezeu. Această Scriptură este de fapt Sabia Duhului și face parte din armătura noastră, prin Ea suntem călăuziți de Duhul Sfânt în viața de zi cu zi.
Trebuie să înțelegem că membralitatea și viața creștină, nu înseamnă să mergi la Biserică și să asculți două predici o dată pe săptămână, ci o trăire cu Domnul în fiecare zi.
2. Lipsa nașterii din nou la mulți care se botează
Dorința multor Biserici de-a avea cât mai mulți membri, dorința multor păstori de a se afirma cu acest lucru, duce de multe ori cu a trece cu vederea nașterea din nou.
Parcă faima bisericilor astăzi se duce cu cât bisericile au mai multe botezuri, numărul membrilor crește și puterea financiară devine vizibilă. Retribuția financiară a păstorilor, în foarte multe cazuri, poate deveni un motiv serios pentru a crește numărul de membri fără ca nașterea din nou să mai aibă o prea mare importanță. De aceea calitatea vieții creștine a bisericii a scăzut vizibil, caracterul creștin și maturitatea se văd tot mai puțin, iar când ai parte de membri care n-au nașterea din nou, cu siguranță și lipsa de discernământ se accentuează, nu o să ai parte de oameni care trec totul prin filtrul Scripturii, ci care vor accepta orice învățătură și orice stil de viață, asta face ca tot mai mult divorțul să-și facă loc în biserici și să devină încet, încet un stil de viață.
3. Neîmplinirea poruncii de-a face ucenici
Porunca aceasta ar trebui să primeze ca și mod de lucru al Bisericii, având în vedere că este dorința și porunca Domnului. A face ucenici înseamnă să lucrezi la maturizarea oamenilor până când și aceia sunt capabili la rândul lor să învețe pe alții și să fie de folos altora. Înseamnă ca din punct de vedere a rugăciunii, învățăturii, trăirii, luptei spirituale etc, cineva să fie lângă tine și să te ajute, să te îndrume, sa-ți fie de ajutor călăuzit de Duhul Sfânt în ucenicizare.
În general se face puțină caticheză, pe urmă bucuria botezului, iar după aceea Dumnezeu cu mila. De fapt cineva ar trebui să ia în serios această poruncă de care depinde maturizarea noastră și discernământul fiecăruia. Bineînțeles că pentru unii poate deveni inconfortabil ca ucenicul să devină într-o zi cel care poate discerne și merge pe propriile picioare, însă aceasta este chemarea care ne-a dat-o Domnul. Oamenii care devin maturi nu trebuie văzuți ca un pericol, ci ca o binecuvântare, ei vor lucra la maturizarea și ucenicizarea altora, la misiune, la ducerea Evangheliei altora și împlinirea Planului de mântuire al lui Dumnezeu cu viața lor. Un om matur spiritual își știe locul, o să fie disciplinat și o să aibă un impact spiritual asupra altora din Biserică.
Astăzi ne mirăm cum ajung mii și zeci de mii de oameni ca să alerge după un curent fals sau învățător fals. Și asta e vina noastră, deoarece am căzut la capitolul facerii de ucenici. Probabil vedem ca o emancipare lucrul acesta și fiecare face ce vrea și cum îl taie capul, trăiește cum vrea și de dragul dragostei totul e bine și frumos, asta nu înseamnă că ne-am împlinit menirea, înseamnă doar că am ajuns să avem imaginea de cluburi, mai repede ca imaginea unor biserici vii.
4. Înmulțirea fărădelegii în viața credincioșilor
Aceasta este una din marile tragedii ale bisericilor, pe care bineînțeles că nu le recunoaștem și încercăm să ne eschivăm de câte ori e vorba de acest subiect.
Chiar dacă nepocăiții ne atacă de multe ori și spun uneori că am ajuns mai răi ca ei, pentru noi rămân doar vorbe în vânt și o punem pe seama necredinței și a întunericului în care ei trăiesc, ca o scuză a împotrivirii la auzirea Evangheliei.
Probabil nu ne gândim că prin exemplul rău din viața noastră (în care am împrumutat chipul lumii acesteia), noi de fapt am devenit pricini de poticnire. Bârfa, minciuna, goana după avere, divorțurile, imoralitatea, hoția etc, tot acest stil de viață amestecat cu stilul lumii, ne-a adus la o stare deplorabilă, pe care e posibil nici n-o mai sesizăm ca atare.
Se propagă o dragoste de suprafață, în care toleranța își are locul de cinste, însă în spatele acestei așa zisă dragoste tolerantă, de fapt e doar spoială, partide, interese, concurență, interese proprii, afaceri, egoism etc. și aproape nimic Hristos. El în noi, creștere spirituală, asemănare cu Domnul, sfințenie, pregătire pentru întâlnirea cu Domnul, veghere etc., relație personală cu Hristos Capul Bisericii, sfințenie, toate acestea în loc să fie o prioritate, ele devin facultative sau pe paliere nesemnificative.
Oare putem crede că Dumnezeu și-ar fi coborât standardul Său de sfințenie (sau cu privire la noi) datorită faptului că noi ne-am emancipat, datorită faptului că prosperitatea ne-a umplut hambarele, datorită faptului că am ajuns să cunoaștem multe? De fapt am ajuns până acolo încât nu ne mai ajunge nimeni la nas, un spirit de vedetism, umpluți de un duh al lumii, egoist, socialist, globalist, tolerant și arogant.
Deci, nu ar trebui să ne mire foarte tare (dar trebuie să ne alarmeze) că mulți credincioși sunt atrași și dau buzna la anumite biserici și pastori cu magnet (fals), caracterizați prin erezii, fascinați ei înșiși și auditoriul lor de curente eretice, teologii născocite de visările lor (Iuda 8) și învățături demonice, e dovada imaturității, a lipsei de discernământ (și de vină suntem cu toți). Ne-am lăsat duși de nas de șiretenia Satanei, ne-am lăsat târâți în înșelare și întunecime, împietriți de lume lumificare, de chipul ei, ne-am lăsat mințiți și manipulați de tot felul de duhuri înșelătoare și ne-am făcut idoli din unii slujitori ai bisericilor, asta deoarece am pierdut din vedere pe Mântuitorul Hristos Isus, Păstorul cel bun al turmei Sale.
Adu-ți, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieste-te și întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești. (Apoc.2:5)
Doamne ajută-ne, primește pocăința și întoarcerea noastră sinceră la Tine. Amin!
Simion Ioanăș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu