Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.
DOMNUL ESTE APROAPE
La începutul unui an, în inima noastră sunt stârnite simțăminte speciale: speranță, un nou început, așteptări și entuziasm. Câteodată, aceste simțăminte sunt temperate de ceea ce a avut loc în anul precedent. Pot apărea îngrijorări cu privire la ceea ce ne așteaptă și chiar teama de necunoscut. Oricum ar sta lucrurile, cu toții avem tendința de a da o atenție specială începutului și sfârșitului unui an.
Creștinul însă are ceva mult mai important decât începutul unui an calendaristic. Pentru el, lucrurile vechi au trecut și toate s-au făcut noi. Credinciosul este „în Hristos” și astfel el este o nouă creație. Apostolul Pavel nu vorbește aici despre starea noastră experimentală (fiindcă, în experiența noastră, nu simțim că toate lucrurile sunt noi, lucrurile vechi părând uneori mai puternice). El vorbește mai degrabă despre noua noastră poziție în creația cea nouă, prin moartea și învierea lui Hristos. Adam a fost capul vechii creații, însă ultimul Adam este Capul noii creații, iar noi suntem uniți cu El. Nu este vorba de ceea ce simțim, ci de ceea ce suntem. Noi așteptăm ziua când vom fi efectiv în gloria noii creații, având trupuri de înviere, și când lucrurile cele vechi vor fi trecut în mod practic.
La începutul acestui an, provocarea noastră este de a trăi în așa fel încât să arătăm că suntem „în Hristos” și că suntem cu adevărat o nouă creație, ceea ce nu este ușor, căci curentul acestei lumi este împotriva noastră, iar carnea este încă în noi. Însă El are putere deopotrivă să ne mântuiască și să ne păzească (Evrei 7.25; Iuda 24). A Lui să fie gloria și măreția!
B. Reynolds
****
SĂMÂNȚA BUNĂ
Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.
Psalmul 23.1
Priviți înainte!
În pragul unui an ne luăm puțin răgaz pentru a ne lăsa gândurile să hoinărească în viitor. Desigur, nu știm ce va veni asupra noastră. Cu toate acestea, ne întrebăm ce ne va aduce noul an.
Pe furiș se strecoară teama, pentru că, pretutindeni, nesiguranța și confuzia cresc nestăvilite. Domnul însă ne întâmpină și pe noi cu aceleași cuvinte pe care le-a adresat odinioară ucenicilor Săi pe marea învolburată: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!” (Matei 14.27). Nu suntem nevoiți să mergem singuri în noul an. Fiul lui Dumnezeu, care are toată puterea, merge cu noi și ne susține.
Poate sperăm că Domnul Își va împlini în acest an promisiunea și va veni să ne răpească. Odată cu venirea Sa, așteptarea celor credincioși se va împlini: vom fi veșnic la Domnul nostru și Îl vom vedea în slavă! Dacă ne mai lasă puțin pe pământ, înseamnă că are anumite activități pentru noi. În locul în care ne-a așezat trebuie să trăim pentru El și să mărturisim despre El. Pentru aceasta, El ne dăruiește în fiecare zi curaj, putere și bucurie.
Un lucru este sigur: Celor care Îi aparțin Domnului Isus nu le va lipsi nimic în noul an. Avându-L pe Păstorul cel bun, El le va purta de grijă, astfel încât ei să fie întăriți în credință și ocrotiți. Nu este acesta un motiv să privim cu încredere în viitor?
Celor care nu-I aparțin încă Domnului Isus le adresăm invitația de a-L primi pe Isus ca Domn și Mântuitor al lor atât timp cât se mai spune „Astăzi”.
****
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CERE-I LUI DUMNEZEU UN VIS (1) – ANUL NOU – Fundația SEER
„Iosif și-a adus aminte de visele pe care le visase…” (Geneza 42:9)
Visul pe care i l-a dat Dumnezeu lui Iosif l-a sprijinit în timpul experiențelor sale (care pe mulți dintre noi ne-ar fi zdrobit): a avut de suferit de pe urma propriei sale familii, a fost ispitit de mai multe ori de soția șefului său, iar apoi aruncat în închisoare timp de treisprezece ani pentru o faptă pe care nu o comisese. Cu toate acestea, când se simțea cel mai deznădăjduit, Dumnezeu a fost cu el și a pregătit fiecare pas pe care l-a făcut pentru a-și putea duce la îndeplinire chemarea și misiunea de izbăvitor al poporului său.
Psalmistul vorbește de calea neobișnuită pe care l-a condus Dumnezeu pe Iosif: „Le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în lanțuri, l-au pus în fiare, până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, și până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:17-19). Faptul că ești femeie sau bărbat nu-L limitează pe Dumnezeu, iar vârsta nu este o problemă pentru El. Poate că societatea aduce sub lumina reflectoarelor tinerețea și marginalizează bătrânețea, dar anotimpul vieții tale nu-L îngrădește pe Dumnezeu. Însă pentru a avea încredere că Dumnezeu îți va împlini visul, trebuie ca acesta să fie născut din Duhul Sfânt: „cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu” (Romani 8:8). Visul tău nu se poate naște din nevoile neîmplinite ale eului tău, sau din dorința egoistă de a avea același nivel de succes ca altcineva, sau din nevoia ta de a dovedi ceva cuiva (cum ar fi: partenerului – actual sau fost, familiei tale, șefului sau prietenilor).
Verifică sursa visului tău, deoarece atunci când Dumnezeu este sursa ta, El îți va pune la dispoziție toate resursele necesare pentru a-l împlini. Ai un vis? Nu? Roagă-L pe Dumnezeu să-ți dăruiască unul pentru anul acesta!
***
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
2019 de Jean Koechlin
Judecatori 1:1-15
Există o mare diferenţă între cartea Iosua şi cea a Judecătorilor. Cea dintâi îl înfăţişează pe Israel luând victorios în stăpânire ţara Canaan. Cea de-a doua ne va oferi o descriere a poporului locuind în moştenirea lui. Deşi la prima vedere cartea Judecători pare să abordeze acelaşi subiect, chiar de la începutul ei există semne sigure care indică faptul că nu ne mai aflăm în zilele lui Iosua: chiar dacă Iuda acţionează cu zel împotriva canaaniţilor, el pare să conteze mai puţin pe Domnul decât pe fratele său Simeon. Apoi împăratul vrăjmaş, lăsat în viaţă, este tratat într-un mod barbar.
Pagina glorioasă este întoarsă; vom asista la declin.
Aceasta este ceea ce s-a produs şi în Adunarea răspunzătoare. Puterea şi, în mare măsură, binecuvântarea colectivă au dispărut astăzi. Însă Dumnezeu nu S-a schimbat. Puterea Lui se găseşte întotdeauna la dispoziţia credinţei individuale. Otniel, luând în stăpânire Debirul, ne stă ca exemplu. Binecuvântarea este de asemenea la îndemâna noastră (1 Petru 3.9 sf.). Este suficient să o cerem, aşa cum a făcut Acsa (v. 15). Ea vine prin Duhul lui Dumnezeu care, asemenea „pâraielor de apă” promise în Deuteronom 8.7, ne împrospătează sufletele prin Cuvântul lui Dumnezeu. Să cerem această binecuvântare Tatălui nostru, la începutul acestui an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu