Editorul unei publicații în care apăruseră nu demult câteva greșeli, se hotărî să dea o explicație în paginile ziarului prin următorul mesaj: „Dacă ați găsit în ultimele noastre numere anumite greșeli să știți că le-am pus acolo pentru cititorii care întotdeauna le caută. Ne dăm silința astfel să avem în paginile noastre câte ceva pentru fiecare.”
Cam așa ceva o să găsiți și în rubrica: „Din viață de zi cu zi…” DE TOATE PENTRU TOȚI. O să fac un popas în care să împărtășesc cu cititorii întâmplări reale cu bun gust, care să descrețească frunțile unora sau să le încrețească pe ale altora.
E păcat să râzi? Am văzut nu odată oameni care plâng de bucurie, dar niciodată care să radă de necaz sau durere. Înțeleptul Solomon spune în cartea Proverbelor că: „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” (Proverbe 17:22) Eu am găsit în Biblia mea ceva care mă încurajează să râd. „Dumnezeu râde.” (Psalmul 2:4) Dacă El râde, noi de ce oare nu am râde?
Feodor Dostoievski spunea: „Daca vrei să pătrunzi adânc în sufletul unui om că să-l cunoști, nu-i analiza tăcerile, felul de a vorbi, tristețea sau măsura în care este mișcat de idei înălțătoare; vei obține un rezultat mult mai rapid și mai precis dacă vei căuta să observi cum râde. Dacă râde cu toată inima este un om bun.”
Nu ne gândim să râdem de alții, ci să râdem cu alții. Iată câteva întâmplări reale din viață de zi cu zi, întâmplări care te pot face să-ți descrețești fruntea și să zâmbești sau chiar să râzi.
Păstorul mi-a dat un ghiont (O discuție între mine și un pastor)
Eram la o conferință pastorală. Cineva a cântat un cântec superb la care audiența a aplaudat. Pastorul care stătea lângă mine mi-a tras un ghiont șoptindu-mi la urechea cu care auzeam foarte bine: „Frate Uțu, la noi la biserică nu se bate din palme.” Inspirația de moment mi-a fost de ajutor să-i răspund: „Dragul meu, unii bat din palme, alții bat din gură.”
Când Domnul te cheamă să mergi ACASĂ, nu zi nu
Urma să avem o ședință de comitet. Fratele George Galiș, pastorul bisericii ne-a anunțat că un frate din biserică are o problemă de familie și ar vrea să o împărtășească cu noi. Era pe lista priorităților care trebuia rezolvată în acea seară. „Fraților, am o problemă în familie. Soția mea este bolnavă, Domnul o cheamă acasă și ea nu vrea să plece. Mă puteți ajuta?” În asemenea situații nu știi pe cine să ajuți. Numai un om înțelept ca Solomon putea să vina cu vreo idee. Totuși, după modul meu de gândire ar fi putut fi o soluție. „Fratele (soțul surorii) să se roage, iar noi să spunem Amin.”
Psalmul 23
Acest Psalm este unul din cei mai citiți psalmi. Este un Psalm îndrăgit și de copii. Era un obicei bun pe vremuri când copiii spuneau în biserică un verset din Biblie care era numit „Cuvântul de aur” pentru ziua respectivă. Iată cum a fost citit de un copil versetul 5 din Psalmul 23: „Tu îmi întinzi masa în față potrivnicilor mei; îmi ungi capul de lemn…” Sârmanul copil, el avea dreptate… că unii chiar au capul de lemn.
Soți care nu știu să-și apere soțiile
Era pe vremea când în țara noastră se stătea la coadă pentru fiece. (Chiar dacă erai pocăit, nu aveai voie să te bagi în față.) Un bărbat că să poată beneficia de porție dublă și-a luat soția cu el la magazin. Coada era lungă și șansele de a obține ceva erau puține. Femeia, sub pretextul că a auzit „o voce” s-a băgat în față. Un „domn” i-a zis: „Doamnă, vă rugăm să treceți la coadă…” Doamna rușinată s-a conformat, dar nu de tot. După câteva minute a încercat pentru a două oară. De data asta un „tovarăș” s-a înfuriat și nu i-a mai zis „doamnă”, ci cu o voce de bariton a strigăt: „Măi deșteapto treci la coadă…?” Soțul doamnei a sărit imediat să ia apărarea soției zicând: „Tovarășe, te rog, să nu o faci pe nevasta mea deșteaptă!”
Morala: Când te porți ca un creștin, nu trebuie nimeni să-ți ia apărarea.
Dacă nu știi vorbi taci, nu te fă de râs
Îmi amintesc de o întâmplare cu un fost membru de partid, care nu prea le avea cu a ține discursuri. I s-a cerut totuși să țină unul. Iată cum și-a început discursul: „Stimați tovarăși, eu știu că voi toți spuneți despre mine că sunt un prost…” Sală a început să radă în hohote, iar el încerca să se justifice zicând: „Nu râdeți, că așa este.” De așa oameni, avem voie să râdem acum, că atunci ar fi fost vai de noi.
Cearta nu e bună nici chiar între pastori
Unul dintre cei doi pastori care se certau spuse dintr-o dată cu glas împăciuitor: „Haide, dragă, mai bine să cădem de acord că nu suntem de acord. La urma urmei, fiecare dintre noi facem lucrarea Domnului. Tu în felul tău, eu în felul Lui.”
Gelozia nu e bună între soți
Soțul către soție: „Ai văzut-o dragă pe tânăra aceea care ne zâmbește?”
Soția: „Nu-i nimic dragă, și pe mine m-a bufnit râsul când te-am văzut prima oară.”
Până și pescuitul e devină că unii nu vin la biserică
Doi pescari între ei:
– Azi dimineață am dat cu banu’ să văd dacă mă duc la biserică sau vin la pescuit.
– Și văd că ți-a ieșit să vii cu noi la pescuit.
– Da, însă a trebuit să dau de 7 ori.
Dacă bătrânii râd de tine, ceva nu e ok
Unii oameni se păstrează încă tineri la șaptezeci de ani pentru că știu să râdă sănătos de aceia care au îmbătrânit deja la douăzeci de ani.
Două vești: Una rea, alta bună
Ce-a rea: „Nu poți lua banii cu tine când pleci în veșnicie.”
Vestea bună. „Îi poți trimite prin Misiunea Genesis.”
REV. ILIE U. TOMUȚA
DIRECTOR GENESIS MISSION
Uțu Tomuța este căsătorit cu Mariana și au doi copii. Coordonează Misiunea Genesis și Revista Genesis. Scrie jurnalul online „Din viața de zi cu zi” în care publică săptămânal texte scurte pentru suflet și minte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu