„Buna căsătorie a părinților are un efect uriaș asupra capacității copilului de a învăța, asupra reușitei lui în viață, în general.”
– Multstimate d-le P. Fagan, vă mulțumim pentru disponibilitatea de a face acest interviu la o tema pe cât de importanta, pe atât de puțin discutată în societate – educația pentru familie a copiilor și adolescenților. Familia, fiind numită o temelie a societății, știm cât de acute sunt problemele cu care se confruntă această instituție astăzi. Precum spunea filosoful (și matematicianul) Bertrand Russell în cartea sa “În căutarea fericirii”, această stare de bine se bazează pe trei piloni și unul dintre ei este familia. Noi toți am vrea să-i vedem fericiți pe copiii noștri, ajungând și ei să fie înconjurați de copii și nepoți. Deci, tema interviului nostru ar fi: cum să-i educăm pe copiii noștri în așa fel, încât ei să găsească calea spre această fericire? Care sunt greșelile care ar trebuie să le evităm și care este rolul familiei și al școlii în această educație?
Dar pentru început, am fi curioși să aflăm, ce impresii v-a lăsat acea scurtă vizită în Moldova, pe care ați întreprins-o în toamna anului trecut, fiind unul dintre participanții la Congresul Mondial al Familiilor?
– Impresia mea despre Moldova a fost foarte bună. Mi-a plăcut foarte mult pentru că mi-a amintit de Irlanda, unde am crescut în anii ’50-’60: mai liniștită și mai puțin industrializată. Oamenii au mai mult timp unul pentru celălalt în Moldova. (Una dintre cele mai mari dezavantajele ale “progresului” este că avem mai puțin timp pentru relații – afacerile și internetul îl înghit!). Ar fi grozav pentru Moldova dacă și-ar da seama cum ar fi să construiască continuu economia, păstrând în același timp familia și relațiile tradiționale ale comunității. Mi-a plăcut vinul – foarte mult – şi localitățile rurale ale țării. Și desigur, poporul dvs.! M-am simțit un pic ca acasă, în timpul copilăriei mele!
– Tema familiei ocupă un loc important în studiile Institutului dumneavoastră. Aveți o mulțime de cercetări la această temă. Ce ne puteți spune despre relația dintre principiile creștine ale părinților și succesul lor în educația copiilor?
– Există două relații foarte importante între rezultatele educației copiilor și principiile creștine ale părinților, deși ele se aplică părinților tuturor religiilor. Buna căsătorie a părinților are un efect uriaș asupra capacității copilului de a învăța, asupra reușitei lui în viață, în general. O căsătorie deranjată diminuează reușita copilului. O căsătorie ruptă nu are un efect atât de negativ asupra succesului copilului ca una în permanentă tensiune din cauza neînțelegerilor între părinți.
Conform rezultatelor noastre, mersul regulat (săptămânal) la biserică împreună cu familia au rezultate foarte bune școlare, dar și ulterior, pe parcursul vieții. Cei care se închină doar de câteva ori pe an, au rezultate medii, iar cei care nu se închină deloc stau pe poziția cea mai joasă. Acest lucru e valabil și pentru femeile adulte din ultimul an de colegiu. (Nu am examinat datele pentru bărbați).
Aceste rezultate în domeniul educației sunt valabile pentru toate domeniile (pe care le-am măsurat: 152 rezultate diferite): adulții și copiii prospera pe baza iubirii. Și cele două forme mari de iubire sunt iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele nostru. Liturghia de duminică este o formă minimă a iubirii față de Dumnezeu, dar spune multe și despre o persoană: cineva care se închină lui Dumnezeu în fiecare duminică este diferit de cineva care nu–L venerează deloc.
Iubirea de aproapele se manifestă cel mai intens și cel mai critic în relația cu cel mai apropiat om al nostru: soțul, pe care l-am ales ca să-l iubim și să ne fie în viață cea mai importantă ființă dintre toți. În aceasta constă Taina Căsătoriei. Și iată, conform rezultatelor studiilor, bărbații și femeile, care pun căsătoria pe primul loc (chiar mai presus de copiii lor), prospera mai mult și, desigur, copiii lor prosperă și mai mult.
Astfel, cele două mari iubiri – față de Dumnezeu și față de om (față de soț, în primul rând) – sunt cei doi piloni mari ai omului înfloritor, ai familiilor înfloritoare, ai comunităților înfloritoare și ai națiunilor înfloritoare.
Din păcate, omul modern a uitat acest lucru, dar datele științelor sociale sunt foarte evidente, deși mai puțini oameni de știință țin cont de ele. Acesta este unul dintre efectele importante pe care sperăm să le aibă Institutul nostru: ca oamenii să devină mai conștienți de faptul că această dimensiune fundamentală a înfloririi umane (iar când vorbim despre om, subînțelegem atât adulții cât și copiii) se bazează pe cele 2 mari iubiri.
Acest lucru este atât de important, încât fiecare guvern de pe planetă trebuie să se asigure că acest lucru este cercetat la universitățile lor de top, de către oamenii de științe sociale bine dispuși, iar apoi rezultatele să fie făcute publice la nivelul întregii lor națiuni. Este clar că deoarece oamenii au uitat acest lucru, urmările vin de la sine – avem mai multe boli, mai multe infracțiuni, mai multe dependențe, mai multă nefericire.
Nu există vreun factor uman care să nu fie influențat de atitudinea omului față de căsătorie (curățenia morală și fidelitatea conjugală) și cinstirea lui Dumnezeu printr-o practicare regulată a cultului religios tradițional.
Când te gândești la aceste lucruri, constați că este o orbire uimitoare printre liderii noștri de guverne, universități, școli și chiar biserici, că această resursă este neglijată. Științele sociale sunt o bună resursă pentru societate, dar nu pot ilustra modul în care Dumnezeu l-a făcut pe om.
“Părinții trebuie să fie cu un pas înainte și să preia controlul educației sexuale a copiilor lor. Cred că este important ca tatăl să aibă inițiativa de a merge la școală, spunându-le profesorilor că el este cel care va prelua educația sexuală a copiilor săi înapoi în casa lui”.
– Astăzi programele școlare presupun dreptul de a vorbi cu copiii despre probleme de intimitate, care au o influență asupra viitorului copiilor, modului lor de a-și vedea viitoarea familie, atitudinea față de familie. Credeți că este necesar ca școala să intervină în aceste subiecte delicate? Și dacă da, atunci cum ar trebui să o facă? Nu este dreptul și rolul părinților definitiv neglijat?
– Este demn de revăzut și de discutat referitor la această afirmație din partea școlilor, a programelor de educație, a ministerelor educației și a guvernelor locale. Într-adevăr, spun ei că știu cum să vorbească cu copilul, în cel mai bun moment și în cel mai bun mod pentru a le forma ideile lor, inimile lor, imaginația și aspirațiile lor cu privire la toate aspectele sexuale și că ei pot face acest lucru mai bine decât tatăl și mama acelui copil.
Acest lucru este evident fals. În fiecare națiune occidentală dezvoltată – și toate au educație sexuală în școli – rezultatele sunt dezastruoase: a crescut masiv incidența nașterilor în afara căsătoriei. De când a început această formă de învățământ, numărul avorturilor a crescut, nivelurile de boli cu transmitere sexuala (BTS) de asemenea. A scăzut doar numărul de căsătorii, a intervenit o criză în fertilitate pentru toate națiunile Europei. În mod clar ceva este greșit catastrofal.
Părinții sunt cei doi oameni care au adus fiecare copil în existență – prin actul sexual. Copilul le aparține lor, nu statului, nu Consiliului local al Educației, nu profesorului, sau experților în domeniu. Și cu privire la aspectele intime ale sexualității în cadrul familiei lor, ei, părinții, sunt experți. Dragostea lor este cea care va forma copilul în plan sexual mai mult decât orice altceva. Sau lipsa lor de iubire este cea care va deforma copilul în aspect sexual mai mult decât orice altceva.
Mai mult decât atât, este un drept universal al fiecărui părinte să orienteze educația copiilor lor. După dezastrul celui de-al doilea război mondial, națiunile lumii au reanalizat aceste drepturi fundamentale, universale ale omului. Printre acele drepturi care au fost articulate ca universale și fundamentale este dreptul părintelui de a dirija educația copiilor lor. Astfel statul, consiliile școlare locale și profesorii sunt la locul lor pentru a ajuta părinții în educația copiilor lor și nu ca să o înlocuiască.
Și alt subiect la fel, sau mai importantă decât în problema intimă a sexualității, este problema procreării, căsătoriei, nașterii de copii și a găsirii unui partener căruia să doriți să vă dedicați pentru întreaga viață. Ministerele educației nu au nicio competență în acest domeniu. Nici una. Sunt reprezentanții lor, înainte de toate, niște etaloane de virtute în căsătorie, castitate, creșterea copilului, a propriilor lor copii, de fidelitate față de propriii lor soți/soții? Nu, nu sunt. Dar anume asta include în sine Educația sexuală.
În lucrarea “Capitalul”, Marx și Engels arată că familia și religia sunt cele 2 mari obstacole în calea statului socialist internațional. In următorii o suta de ani oamenii de știință marxiști au studiat, au dezbătut, au scris, cercetat, încercând să-și dea seama cum să destabilizeze, să distrugă familia și religia.
Prin 1960, feministele marxiste din Statele Unite și-au dat seama cum să deconstruiască, atât familia și religia simultan: e destul să îndepărtați tatăl (patriarhul) din familie. Cum poți face asta? Prin permisiunea (legalizarea) „sexului sălbatic“. Bărbatul este ușor tentat de natura sexuală. Cu toate acestea, atunci când acceptă ispita, el distruge dragostea dintre el și iubita lui. Acesta este modul în care familia este ruptă.
În timpurile moderne, ea este ruptă chiar înainte de a începe – cu nașteri în afara căsătoriei, sau prin avort. Când băieții adolescenți decid să urmeze plăcerilor sexuale, care devin disponibile prin relații cu diferite femei, ei se întorc în același timp de la Dumnezeu. Nu este posibil să exploatezi femeile și să te închini lui Dumnezeu în același timp.
O astfel de abordare în școală, pentru băieți și fete adolescente, cum să maximizeze plăcerile sexuale, în același timp încercând să evite sarcinile nedorite și bolile cu transmitere sexuală (cele 2 preocupările majore ale educației sexuale), devine un mecanism ce macină treptat familia și adorarea lui Dumnezeu.
Dar acest proces a început să producă totodată și o creștere masivă a suferinței umane: bărbați fără familii (la peste 35 de ani și începutul vârstei de 40 de ani), femei fără soți, copii fără părinți la domiciliu, toate acestea ducând la creșterea sărăciei, celei fizice și a abuzului sexual, creșterea bolilor cu transmitere sexuală, a cazurilor de apelare la alcool și droguri pentru a minimiza durerea provocată de singurătate și depresie. Acest trist tablou poate fi văzut în datele omenirii în ultimii 40 de ani.
– Exact, au trecut câteva decenii de când a început să fie promovat conceptul de revoluție sexuală, și fața societății s-a schimbat vizibil. Dacă la începutul secolului 20 în țara noastră aproape nu erau înregistrate divorțuri, astăzi procentul acestora este unui dezolant. De câțiva ani și în statele din Europa de Est sunt promovate aceste programe de educație sexuală. În Republica Moldova, s-a făcut tentativa de a introduce educația sexuală obligatorie cu 10 ani în urmă și atunci societatea a protestat. De anul acesta este introdusă o disciplină obligatorie, numită “Dezvoltare personală”, ce conține elemente de educație sexuală. Prin aceste programe sunt de fapt promovate metodele contraceptive, iar relațiile sexuale sunt prezentate ca un drept al tinerilor, fiind îndreptățite desfrâul, libertinajul, actele sexuale în afara căsătoriei și alte lucruri. Sunt cunoscute tot mai multe cazuri de proteste, acțiuni ale părinților care încearcă să-și îngrădească pe copiii lor de o astfel de „educație”, în mai multe țări…
– Una dintre argumentele cele mai izbitoare, relevate în cadrul cercetărilor noastre, pe care le-am evocat de mai multe ori, le-am cules din datele anchetelor guvernului federal SUA (sondajul național privind creșterea familiei). Am măsurat în mod repetat relația dintre monogamie (un singur partener sexual pentru toată viața) și probabilitatea de divorț în termen de 5 ani de la căsătorie. Printre cei care au sau au avut doar un singur partener sexual pe tot parcursul vieții lor (soțul/soția lor), 95% dintre bărbați și femei mai erau căsătoriți după o perioadă de 5 ani.
Impactul mai multor partenerilor sexuali este semnificativ diferit atât asupra bărbaților cât și asupra femeilor. În primul rând să ne uităm la femei: media națională în Statele Unite dintre femeile care au avut un alt partener sexual (înainte de căsătorie) arată că doar 62% mai sunt căsătorite încă, la 5 ani de la căsătorie. Aceasta înseamnă o scădere aproximativ de 30% (față de cele 95%). Dacă aveau 2 parteneri sexuali înainte de căsătorie, alții decât soții lor, rata divorțului era de 50%, la 5 ani de la căsătorie. Un număr mai mare de parteneri sexuali nu face o diferență prea mare. Cea mai mare diferență este dacă ele sunt monogame sau nu. Pentru bărbați, acest lucru e diferit: fiecare parteneră sexuală crește probabilitatea divorțului, dar efectul se produce într-un ritm mai lent decât asupra femeilor. În momentul în care un bărbat a avut 5 partenere sexuale (înainte de căsătorie), va experimenta o rată a divorțului de 50%.
Mai mult decât atât, în Statele Unite, diferite studii au constatat că, în medie, 70% din divorțuri sunt inițiate de femei. Având în vedere combinarea efectului non-monogamiei asupra femeilor și probabilitatea ca ele sunt cele care au o probabilitate mai mare de a iniția divorțul, putem vedea acum de ce bărbații doresc în mod tradițional să se căsătorească cu o virgină. Desigur, e valabil și în cazul unei femei, care își va dori din același motiv să se căsătorească cu un bărbat care și-a propus să aparțină doar unei femei.
Aceste idei de bază privind impactul experienței sexuale înainte de căsătorie asupra bărbaților și femeilor trebuie cercetat, iar rezultatele promovate mult mai larg.
În Occident, există o criză în familie, în biserică și în rândul națiunilor. Deși mulți factori contribuie la această criză, toate cele trei instituții (biserica, familia și națiunea) sunt sfâșiate de această criză a sexualității umane. Nici una nu suferă mai mult decât copiii. Cu toate acestea, copiii afectați astfel devin, la rândul lor, ei înșiși agenți de distrugere atunci când devin adulți.
– Dacă rolul părinților în educația copiilor pentru viitoarea viață de familie este atât de important, cred că părinții ar trebui să fie un pic ajutați la acest capitol. Ce sfat le-ați da, ca pedagog și specialist în acest domeniu? Ce argumente să aleagă, pe care să le evite? Pe vremuri era un cod, copiii primeau unele modele nescrise de la părinții lor, sau îi educa societatea în sine… Astăzi lucrurile s-au schimbat un pic și părinții au nevoie, probabil, de un ajutor…
În toate civilizațiile, pe parcursul întregii istorii a omenirii, în toate culturile, printre toate popoarele, au existat întotdeauna tabu-uri puternice, care au ajutat lumea în formarea unor obiceiuri sexuale și modalități de relaționare între bărbați și femei, care au contribuit la conservarea unei unități culturale, de comportare între oameni, în familie. Nu în toate culturile a existat același cod sexual, dar fiecare cultură a avut modul său distinct.
Astăzi, aceste tabu-uri și alte modele culturale de formare sexuală nu mai există, (de exemplu, modelele de întâlnire și de curtare – care tind să fie diferite de la un popor la altul și care conțin înțelepciunea distilată a unei anumite persoane ca modalitate de a conduce pe tineri în căsnicii fericite, care funcționează).
Deci, numai părinții trebuie să se confrunte cu școlile care nu sunt utile pe probleme sexuale, ei nu se mai pot baza de exemplu pe cultură pentru a fi ajutați. Acest lucru duce la o concluzie simplă, dar la care nu este ușor de ajuns: părinții trebuie să fie cu un pas înainte și să preia controlul educației sexuale a copiilor lor. Aș merge chiar mai departe: cred că este important ca tatăl să fie cel care să preia inițiativa de a merge la școală, spunându-le profesorilor că el este cel care va readuce educația sexuală a copiilor săi înapoi în casa lui și că el va forma sexualitatea băiatului său, în timp ce soția sa se va ocupa de formarea sexualității fiicelor lor și că ei vor funcționa ca o echipă.
Cred că este important ca tatăl să preia conducerea, chiar dacă este ceva ce nu s-a mai întâmplat în toată istoria omenirii. Dar, niciodată în istoria omenirii ceva atât de rău nu a fost pus în aplicare: învățături și experiențe menite să sporească relațiile sexuale în afara căsătoriei, care provoacă, pentru comunitate, un dezastru național al culturii familiei. Rolul tatălui, dincolo de orice altceva, este de a fi protectorul soției sale și al copiilor, împotriva atacurilor sau a daunelor din afara familiei. Aici, copiii săi au nevoie de protecția lui.
Aș sugera să meargă la școală și să spună: „este dreptul meu fundamental ca om, ca părinte! Este scris, de altfel, în Declarația ONU a Drepturilor omului și în tratatele sale și care acționează, semnate fiind de națiunea noastră și care stipulează că eu am dreptul să dirijez educația copiilor mei. În timp ce eu salut ajutorul vostru în atât de multe domenii ale educației, cât despre educația sexuală vă rog să lăsați acest lucru pentru mine. Eu și soția mea suntem cei care au adus copiii noștri pe lume prin acțiunile noastre sexuale. Suntem experți sexuali pe copilul nostru. Am de gând să-l învăț pe băiatul meu cum să fie un soț bun la maturitate, un mare iubitor de soția sa și un mare tată pentru copiii săi (viitorii mei nepoți). Nimic nu este mai important pentru mine ca acest lucru. Nu aveți dreptul de a forma sexualitatea copilului meu. Acest drept este al meu și al soției mele în exclusivitate”. Chiar într-un mod mai dur, ași spune: „Țineți-vă mâinile, acțiunile, gândurile și vorbirea departe de sexualitatea fiului meu și a fiicei mele! Noi rezervăm acest lucru pentru noi înșine!“.
Această măsură este una necesară pentru o revoluție parentală. Nu văd nici o altă cale. În caz contrar, îi vom da pe copiii noștri celor care sunt dușmanii fericirii lor în viață.
Știu că sunt mulți profesori buni, foarte mulți adulți dedicați, implicați în educația copiilor, inclusiv în țara dumneavoastră. Cu toate acestea, fără vina lor proprie, cât și prin manipularea din partea celor care au o agendă foarte diferită pentru familie și religie, ei au devenit (sau pot deveni) instrumentele educației sexuale, care încet, dar sigur și constant este în creștere, contribuind la distrugerea căsătoriei și a familiei.
Privită în mod corespunzător, cele mai multe dintre aceste cadre didactice vor fi de acord cu părinții care spun că doar ei au dreptul la educația sexuală a propriilor copii.
Tații vor avea nevoie de sprijinul altor tați ca să rezolve acest lucru în mod onorabil. Ei vor avea nevoie, de asemenea, de sprijinul multor altora. Ei vor avea nevoie de resurse pentru a da fiilor lor formarea sexuală (deși toți părinții buni au deja o idee corectă a ceea ce să spună), dar ar putea apela și la ajutorul și înțelepciunea altora, la ajutorul unor videoclipuri, vizionându-le înainte de a vorbi cu fiii lor referitor la anumite aspecte, ar putea apela la anumite povești care îi inspiră să facă ceea ce trebuie și le dă încredere atunci când au văzut efectul acestora asupra fiilor lor. Aceleași resurse sunt necesare soției sale, pentru formarea fiicei lor. Munca noastră, ca institut, va fi din ce în ce mai axată pe furnizarea acestor resurse pentru părinți.
– Cu toate acestea, după cum spuneam, școala își asumă un rol în toate acestea, În programele școlare, sunt incluse subiecte la această temă. Precum spuneam, prin disciplina nou-introdusă, “Dezvoltare personală”, pe spatele dirigintelui clasei e pusă sarcina de a-i învăța pe copii să se protejeze de boli transmisibile sexual, să le ofere alte informații la această temă. Dacă ați fi fost invitat într-o lecție dedicată „educației pentru sănătate“ din clasa 4-5, adică în fața copiilor de 9-10 ani, ce le-ați spune?
– După cum știți deja, din răspunsul meu la întrebarea anterioară, nu cred că aceasta este calea potrivită pe care să mergem. Doar părinții sunt experți în familie. Formarea și intimitatea sexuală este o chestiune de familie, repet, de familie. Nimeni altcineva nu are acest drept – nici statul, nici școala, nici măcar biserica. Este dreptul părinților.
Acum, părinții pot apela la alte persoane pentru a le ajuta. Aceasta este o problemă cu totul diferită. În acest caz, părinții pot apela la cei în care au încredere pentru a le ajuta să dea formarea sexuală a copiilor lor, dacă există vreun aspect în care simt nevoia de ajutor. Cu toate acestea, ajutorul principal de care părinții au nevoie de îndrumare se referă la momentul când e cazul să introducă noi aspecte ale sexualității și încrederea de a face acest lucru. Această încredere este câștigată, în principal, de la alți părinți care au trecut prin aceste experiențe.
De exemplu, la o vârstă din ce în ce mai fragedă – acum în jurul vârstei de 8 ani în Statele Unite ale Americii – tatăl trebuie să aibă prima discuție cu fiul său despre pornografie. Aceasta nu ar trebui să fie o discuție prea grea (nu așa cum ar trebui să vorbească cu fiul său atunci când el va fi un adolescent, în perioada post-pubertate), dar suficient pentru a-l face să conștientizeze pericolul și să-l învețe cum să acționeze atunci când se confruntă cu el și să-l asigure că el poate veni mereu la tatăl său să vorbească despre ceea ce îl deranjează. Tatăl trebuie să-l învețe cum să respingă acele imagini și să-i spună că el, tatăl său, trebuie să facă același lucru. Aceasta este important pentru părinți, să fie în măsură să se bazeze pe experiența altor părinți care au făcut deja acest lucru.
Imaginați-vă impactul asupra sexualității băiatului al unui tată care l-a învățat tot ce trebuie sa știe despre sexualitate – care a răspuns la fiecare întrebare a fiului său; care și-a învățat fiul despre daunele pornografiei asupra imaginației sale, cu privire la modul în care însăși tatăl se opune și respinge pornografia, modul în care tatăl respinge ispitele sexuale, cum să reziste impulsului de a se masturba – acesta își crește fiii săi ca potențiali viitori iubitori a sexualității viitoarei sale soții (el va avea un control fenomenal asupra capacităților sale sexuale, în timp ce băiatul care se masturbează frecvent va pierde controlul și, astfel, va crește capacitatea lui de a fi mare iubitor al tentațiilor sexuale!).
„Aceste trei dimensiuni – sexualitate, căsătorie și familie sunt o unitate și ar trebui să fie mereu împreună”.
Un băiat, fiind astfel îndrumat de tatăl său, va avea o putere internă fenomenală și va fi mult mai probabil să atingă un ideal ridicat de castitate și puritate a inimii. Acest lucru îi va permite să curteze și să câștige frumoasa femeie pe care o dorește ca tovarășă de viață, atât la vârsta tinereții, cât și la o vârstă mijlocie și la una înaintată. Un astfel de băiat are o mare șansă de a vedea copiii săi căsătoriți fericit (pentru că el îi va îndruma pe băieții săi în același mod și viitoarea lui soție le va îndruma pe fiicele lor pe aceeași cale) și el are o mare șansă de a se bucura nepoții săi, toți membrii intactei familii – frați și surori, mătuși și unchi cu mulți veri, care vor crește în prietenie și sprijin reciproc.
Cu toate acestea, pentru ca un băiat să preia o astfel de instrucțiune de la tatăl său, e nevoie ca tatăl să câștige încrederea fiului său în el. O astfel de încredere este dobândită prin legăturile de afecțiune și încredere reciprocă, care sunt stabilite în primii ani de viață (vârsta de la 1 la 3 ani) și care sunt aprofundate în următorii ani (de la 3 la 8). Până atunci se stabilește o relație de prietenie, care va dura și că tatăl trebuie să știe cum să o facă să dureze și să o crească chiar mai adânc. Aceasta este vocația tatălui – chemarea lui în viață: a da iubire, astfel încât fiii și fiicele sale să poată da, la rândul lor, dragoste și viață copiilor și soților lor.
Ceea ce tocmai am articulat a fost obiectivul comun al tuturor familiilor pentru totdeauna în istoria omenirii. Nu este nimic neobișnuit. Astăzi, chiar și așa articulat, sună ciudat sau dincolo de capacitatea oamenilor de a oferi tinerilor lor. Acest contrast dă o idee despre profunzimea crizei, cu care se confruntă națiunile.
Cu toate acestea, ea se află în mâinile părinților, fiind condusă de tatăl, care trebuie să preia rolul său public de apărător al familiei sale și să ia înapoi în familia lor această formare în sexualitate, căsătorie și familie. Aceste 3 dimensiuni – sexualitate, căsătorie și familie sunt o unitate și ar trebui să fie mereu împreună.
Rolul bisericii trebuie să fie unul de apărător al drepturilor părinților în acest domeniu. Conducătorii școlilor, instituțiilor bisericești ar trebui să fie în prim plan, pentru a ajuta părinții să-și asume acest rol. Dacă ar face acest lucru pentru părinți, are însemna să submineze rolul părinților. Biserica are nevoie de familii puternice. Asta înseamnă că are nevoie de tați puternici, în primul rând.
– Adolescenții, cei cu vârsta de 13-16 de ani, au formate deja anumite convingeri, ei sunt mult mai tentați la anumite încercări. De multe ori, aceștia sunt influențați de mass – media, care promovează un mod de viață libertin. Alți copii, invers, sunt intimidați pentru păstrarea curățeniei lor morale și pentru faptul că nu sunt ca unii dintre colegii lor. Cu ce argumente putem veni în fața unui astfel de auditoriu, că fericirea și sănătatea familiei lor viitoare este în mâinile lor?
Părinții care lasă pentru anii adolescenței formarea sexuală a copiilor lor – să spunem fără menajamente – sunt părinți proști. Formarea sexuală a unui băiat de către tatăl său începe în jurul vârstei de 9 luni. Aproximativ în această perioadă tatăl începe să formeze în mod deliberat o relație cu băiatul său (și cu fiicele sale, de asemenea). El face acest lucru în toate modurile simple, în care îi place copilului să fie luați în grijă de către tată: diferite forme de jocuri pentru copii, în funcție de temperamentul lui.
Pe măsură ce copiii cresc, jocul dintre ei și tatăl lor se schimbă. Tuturor copiilor le place ca părinții să le citească. Diferiți copii se bucură de diferite forme de joc, iar tatăl înțelept se adaptează la nevoia copilului său. Obiectivul acestui timp petrecut împreună este să sporească dragostea și afecțiunea.
Această afecțiune este critică pentru instruirea ulterioară în probleme sexuale. În nici un caz un băiat nu va asculta sfaturile unui tată în probleme sexuale, dacă tatăl nu este aproape sufletește de el. În același timp, tatăl are, de asemenea, o mare grijă de soția lui. Dragostea pe care copiii o văd între tată și mama lor este absolut fundamentală, pentru ca aceștia să înțeleagă și să aspire la o mare dragoste cu viitorul lor partener de viață, soțul lor.
Părinții înțelepți vor face tot posibilul pentru a proteja copiii de mass-media necorespunzătoare de acasă, care le poate oferi o lecție foarte diferită despre căsătorie de sex și de familie de ceea ce își doresc ei. Părinții îi vor învăța, de asemenea, pe copii, cum să se protejeze împotriva unor astfel de mass-media, atunci când părinții nu sunt alături. Dar nici unul dintre acest lucruri nu va avea un sens pentru copii, dacă nu există o mare dragoste între tată și mamă. Dar va avea un mare sens dacă dragostea este văzută ca centrul existenței familiei.
O astfel de iubire conjugală este întemeiată, în mod normal, pe credințe religioase profunde. Pentru familia creștină această iubire este susținută și este posibilă cerând ajutor constant de la Domnul (prin rugăciune), participare la Liturghie și Sacramente (Sfintele Taine).
Criza modernă din familie este în același timp o criză pentru biserică, în cadrul bisericii. Dar această criză va fi rezolvată de către părinți, nu de păstori. Aceștia pot conduce și preda, dar părinții sunt cei chemați să devină experți pe sex, pe căsătorie și pe creșterea copilului.
Munca ta, și cea a tuturor oamenilor de bună credință din Moldova, este de a găsi oamenii care pot începe să aducă aceste schimbări. În trecut, am judecat curajul oamenilor după dorința lor de a intra în luptă pentru a apăra națiunea lor. Astăzi este nevoie de curaj pentru a pași înainte și pentru a insista cu privire la drepturile lor ca părinți, care trebuie să direcționeze formarea sexuală a copiilor lor, în casa lor și să ia înapoi ceea ce alții au jefuit de la ei. Sper să se găsească astfel de oameni. Această modificare este necesară în întreaga lume. Și oamenii de bună credință au nevoie unul de altul și trebuie să împărtășească experiența lor altora… indiferent de rasă, culoare sau religie. Voi fi bucuros să-i pun în contact cu persoane similare din Statele Unite ale Americii.
http://www.culturavietii.ro/2019/05/20/interviu-dragostea-parintilor-este-cea-care-formeaza-viitoarea-fericire-a-copilului-doar-ei-au-dreptul-de-a-l-educa-in-plan-sexual/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu