Ne îndreptăm spre eutanasierea dizabililor?

Miercuri, 24 aprilie 2019, Consiliul de Stat francez [1] a hotărât că decizia medicală de a retrage hidratarea și hrana lui Vincent Lambert [2] nu a fost contrară legii. Încă odată i s-a semnat astfel sentința de condamnare la moarte, prin însetare și înfometare. Deși nu s-a dorit să se admită, în mod clar este vorba despre eutanasie. [3]

Citește și: CEDO: Înfometarea unui om până la moarte este „conformă cu drepturile omului”

Ne îndreptăm spre eutanasierea persoanelor cu dizabilități care nu se află la finalul vieții lor?

Contrar cu ceea ce s-a afirmat ici și colo, Vincent Lambert nu este la finalul vieții și nu are nicio boală gravă, incurabilă sau degenerativă. El se află într-o stare vegetativă după un traumatism cranian. Conform cu părinții și prietenii săi și cu somități din lumea medicală, el respiră singur și nu are asistență cardiacă, se trezește dimineața și adoarme seara. Și-a recuperat reflexul de înghițire, dar hrana și apa, adică nevoi vitale pentru oricare persoană umană, dizabilă sau nu, îi sunt administrate printr-un tub.

În chiar ziua deciziei Consiliului de Stat, media a relevat cazul unei femei care s-a trezit din comă după 27 de ani (Ouest France, 24.04.2019). Și ea fusese victimă a unui accident de mașină și într-o stare vegetativă, conform medicului său. Fiul ei a dorit să-i facă publică situația „pentru a le spune oamenilor să nu-și piardă speranța pentru cei pe care îi iubesc” (…) „nu îi socotiți morți pe cei aflați în asemenea stare.” Femeia a avut parte de îngrijirea adecvată, inclusiv fizioterapie, spre deosebire de Vincent Lambert căruia i se neagă asistența de bază la care ar avea dreptul având în vedere dizabilitatea sau. Este ținut într-o cameră, în pat, la Spitalul Universitar din Reims în ciuda mai multor propuneri de a fi luat în îngrijire de instituții specializate. Această situație de neacceptat a fost denunțată de 70 de medici specialiști în îngrijirea persoanelor aflate în stare vegetativă care au arătat că Vincent Lambert nu face obiectul atenției terapeutice și că el trebuie să fie tratat ca oricare alt dizabil în condiția sa.

Noi adresări către organisme internaționale

Așa încât, după decizia Consiliului de Stat, avocații și părinții lui Vincent Lambert au dus cazul său în arena internațională. Pe de o parte, au înregistrat o plângere în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), pe motive diferite de acelea rezultate din foarte controversata decizie din 5 iunie 2015. Pe bună dreptate, această decizie a fost întâmpinată cu critici extraordinar de vehemente, chiar de către judecătorii CEDO. Câțiva din aceștia au declarat că Curtea nu mai poate pretinde dreptul de a utiliza titlul de „Conștiință a Europei” din moment ce

Vă recomandăm

„E [vorba despre] nici mai mult nici mai puțin decât despre o persoană sever dizabilă, incapabilă să comunice dorințele cu privire la condiția sa și care ar putea, pe baza a câteva prezumții contestabile, să fie privată de două necesități de bază pentru susținerea vieții, mai precis hrană și apă, și mai mult, Convenția este impotentă în fața acestei realități.”

„Concluzia nu este doar înfricoșătoare dar – și regretăm că trebuie să o spunem – este un pas retrograd în gradul de protejare pe care Convenția și Curtea le-au acordat până acum persoanelor vulnerabile.”

Atât pentru dl. Lambert cât și pentru respectul datorat drepturilor omului, e de sperat că instanța nu va repeta raționamentul anterior ci va decide pe baza noilor obiecții ridicate de petiționari.

Pe de altă parte, avocații d-lui Lambert s-au îndreptat către ONU și au adus cauza în atenția Comitetului pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CDPD). Acesta este cu adevărat competent întrucât are între atribuții monitorizarea aplicării Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, la care Franța este parte semnatară. Și există o șansă serioasă ca această acțiune să aibă un rezultat pozitiv.

CDPD este compus din experți, inclusiv persoane dizabile și care au deci o sensibilitate aparte pentru această problemă. Mai mult, este mai puțin marcat de cultura morții” decât CEDO, care influențează interpretarea drepturilor omului în Europa. De exemplu, Comitetul a declarat în octombrie 2017 că „Legile care permit explicit avortul pe temei de handicap violează Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.”

Citește și: Comitetul O.N.U. pentru Persoane cu Dizabilități: Avortul copiilor cu handicap violează dreptul internațional

Absența îngrijirii d-lui Lambert, „detenția” sa la spitalul din Reims și decizia de a-l lăsa să moară de sete violează în mod clar câteva prevederi ale acestei Convenții, în special pe cele privind interzicerea tratamentului inuman și degradant. Mai mult, art. 25 cere Statelor părți să „Furnizeze acele servicii de sănătate necesare persoanelor cu dizabilități specific din cauza dizabilității lor” așadar prohibind „negarea discriminatorie a îngrijirii sănătății sau a serviciilor de sănătate sau hrană și fluide pe baza dizabilității.”

Este exact ceea ce Consiliul de Stat a permis în cazul curent. CDPD cere ca hrana și hidratarea să fie garantate (Concluding observations United Kingdom, October 3rd, 2017). Totodată afirmă că „dreptul la viață este absolut, iar luarea de decizii prin substituție cu privire la încetarea sau retragerea tratamentului de susținere a vieții este inconsistentă cu acest drept” (Consideration of report submitted by Spain, October 19th, 2011).

Într-un alt caz, CDPD a reafirmat ferm că, în conformitate cu art. 26, „Statele părți vor lua toate măsurile necesare pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilități la servicii de sănătate, inclusiv reabilitare” (X. v. Argentina, April 11th, 2014, § 8.9).

În consecință, nu este exclus ca CDPD să găsească o încălcare a Convenției în cazul d-lui Lambert. Între timp, poate solicita foarte rapid și util să fie menținute alimentația și hidratarea ca măsură de protecție. Comitetul monitorizează implementarea Convenției și atunci când Statele părți a acceptat competența acestuia de a examina plângeri individuale – așa ca Franța – au acceptat de asemenea să respecte și să aducă la îndeplinire concluziile.

Cu greu ne putem imagina Franța ignorând mai flagrant angajamentele sale către respectarea drepturilor omului decât în viziunea unui susținător al eutanasierii d-lui Vincent Lambert (Lemonde.fr, 24 aprilie 2019).

ONU și Consiliul Europei au fost create după cel de Al Doilea Război Mondial, atunci când amintirea miilor de dizabili eutanasiați de Germania nazistă era încă proaspătă. Asemenea practici au fost în mod clar condamnate de Procesele de la Nuremberg și de Asociația Medicală Mondială. Sperăm că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Comitetul ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități își vor aminti acestea și că decizia în cauză nu îl amenință doar pe Vincent Lambert, ci sute de alte persoane în aceeași stare din Franța.

Articol publicat în Valeurs actuelles pe 26 aprilie 2019 sub titlul Eutanasierea lui Vincent Lambert – Noi evoluții internaționale dau speranțe.

–

NOTE

[1]. Curtea constituțională din Franța.

[2]. Vincent Lambert, cetăţean francez, a suferit în 2008 un accident rutier şi a rămas cu sechele neurologice, ce nu-i permit nici măcar să mănânce şi să bea apă singur. Cronologia cazului.

[3]. Eutanasia este ilegală în Franța.

http://www.culturavietii.ro/2019/05/08/ne-indreptam-spre-eutanasierea-dizabililor/