de Nichifor Marcu
Treceam prin fața ușii unui birt. M-am uitat să văd dacă un prieten de-al meu se afla acolo. Și, într-adevăr, la o masă, cu un pahar în față, stătea unul pe care-l cunoșteam și de care mă ocupam. Am intrat înăuntru, i-am apucat paharul și l-am aruncat afară. Paharul, desigur, s-a spart, iar birtașul a venit cu pretenția să-i plătesc pierderea.
– N-am bani să-ți plătesc paharul spart, i-am spus. Dacă vrei, îți dau în schimb o Evanghelie după Ioan.
– Bine! a răspuns birtașul, neavând de ales, și a acceptat broșura.
Iar eu mi-am luat prietenul de braț și am plecat.
După câtva timp, predicam într-un sat din jurul Aradului, la o serbare. În spatele sălii, un om râdea cu gura până la urechi, uitându-se la mine. Mă miram, ce-o fi cu el? La ieșire, omul a venit la mine zâmbind:
– Frate Marcu, ești invitatul meu la mine acasă. Eu sunt birtașul căruia i-ai spart paharul. M-am pocăit cu Evanghelia aceea după Ioan pe care mi-ai dat-o.
– Lăudat să fie Dumnezeu! i-am răspuns, și l-am îmbrățișat.
La acțiuni precise, Dumnezeu răspunde cu acțiuni precise. Diavolul se sperie atunci când acționăm cu curaj și își părăsește victima.
Doamne, fii Tu curajul nostru.
(Umblarea mea cu Dumnezeu de Nichifor Marcu- Editura Agape Fgăraș)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu