23.03.2010 | Medicina alternativa |

Hipnoza poate fi descrisă ca un stadiu între starea de conștiență și cea de somn. Poate să semene cu somnul, dar e diferită, în sensul că o persoană hipnotizată este, de fapt, mult mai deschisă pentru a fi sugestionată. Forme de hipnoză au fost descoperite în multe culturi vechi. Șamani, vraci și numeroși preoți antici foloseau tehnici hipnotice pentru a vindeca bolnavii și pentru a intra în contact cu forțele latente ale naturii.

Arheologii au descoperit dovezi că hipnoza era folosită în Egipt, Grecia, Persia și la triburile Amerindiene. Aceasta înseamnă că, în evoluția ei, hipnoza a primit multe influențe, inclusiv din practicile oculte și panteiste.

Popularizarea hipnozei pe cele două continente s-a datorat muncii unui doctor austriac, Franz nton Mesmer, ale cărui experimente cu magneți l-au condus la concluzia că magnetismul e un fluid invizibil sau o forță care leagă totul în univers. Numele lui Mesmer a dat naștere termenului de mesmerism, dar cuvântul hipnoză (din grecescul ‘hypnos’ = somn) a fost folosit prima dată prin 1843 de un chirurg scoțian, James Braid.

În prezent, hipnoza are forme multiple și aparent un caracter util. Un exemplu pozitiv ar fi Hipnoterapia Curativă ale cărei origini datează de prin anii ’40 - ’50 și care se leagă de numele lui Milton Ericson. Cu toate acestea, mulți nu-și dau seama că, în acest caz de terapie, se consideră că un fragment din ființa noastră se blochează atunci când se confruntă cu o traumă emoțională și spirituală.

INTRODUCERE

Fiecare dintre noi este înzestrat de Dumnezeu cu capacitatea de a se apăra în eventualitatea unei amenințări a propriei vieți, fie ea de natură fizică, emoțională sau spirituală. La nivel fizic, se declanșează un mecanism de „luptă sau fugi”, iar la nivel emoțional și spiritual, suntem capabili să îndepărtăm ceea ce este străin de noi și să-i facem față prin metode cu care ne-a înzestrat Dumnezeu.

Ceea ce ne determină să reacționăm în fața necunoscutului este abilitatea noastră mintală de a observa un potențial pericol și de a adopta o poziție ofensivă sau defensivă, prin care decidem să nu permitem unei astfel de amenințări să se apropie.

Am fost înzestrați, de asemenea, în grade variate, cu capacitatea de a discerne între ceea ce ar putea fi benefic sau dăunător pentru noi. Răspunsul nostru la aceste intruziuni depinde, în mare măsură, de voința noastră de a încuraja sau de a descuraja activitățile al căror potențial îl evaluăm ca fiind de vindecare sau de distrugere.

PRINCIPII DE BAZĂ

Hipnoza este o transă sau o stare alterată a conștientului indusă, de obicei, de repetarea unui cuvânt sau de concentrarea pe un singur obiect, care se mișcă ritmat înainte și înapoi. Hipnotizatorul va vorbi încet și monoton pentru a induce subiectului starea de transă.

Această stare de conștiență rezultată în urma hipnotizării este diferită de starea obișnuită de somn.În transa hipnotică, capacitatea de a discerne este redusă, iar cel hipnotizat devine mai receptiv la sugestiile hipnotizatorului.

EFECTE

Odată intrat în starea de hipnoză, voința celui hipnotizat este neutralizată, iar hipnotizatorul anihilează întreaga capacitate de a discerne binele de rău și pune stăpânire pe capacitatea de a raționa a subiectului. În acest moment, subiectul este gata să se supună sugestiilor hipnotizatorului pentru că, de fapt, atenția subiectului este focalizată pe gândurile care i-au fost induse, mintea lui fiind golită de orice gând personal.

Se pare că, într-o astfel de stare, indivizii vor răspunde sugestiilor pe care, într-o altă situație, în afara stării de transă, le-ar considera ridicole sau absurde. Totuși se pare că există o limită până la care pot ajunge aceste sugestii, înainte ca persoana să refuze să coopereze și/sau să se trezească spontan.

Există totuși o școală de gândire care pretinde că nu vei face niciodată, în starea de hipnoză, ceva ce n-ai face în stare de conștiență. În plus, pentru că, evident, avem o înclinație înnăscută spre acte iraționale, chiar imorale sau criminale, hipnoza poate fi o posibilă unealtă periculoasă.

Și, mai mult, unii experți pretind că unele persoane au avut experiențe extracorporale, ca rezultat al sugestiilor făcute sub hipnoză. Este semnificativ faptul că Actul de Hipnoză din anul 1952 a depășit limita hipnotismului, iar rezultatul a fost că două femei s-au îmbolnăvit psihic după o astfel de încălcare a limitei.

„O percepție greșită în cazul actului hipnotic este că pacientului nu i se poate spune să facă, în stare hipnotică, un lucru pe care ar refuza să-l facă într-o stare normală. Dacă acest concept ar fi adevărat, o parte din frica față de hipnoză ar dispărea, dar, din păcate, experimentele moderne arată cu totul altceva.” (Healing Without Harm [Vindecare inofensivă], E.G.Bartlett, 1985 p. 77.)

Încă mai rămân două semne de întrebare majore despre hipnoză. În primul rând, datorită faptului că mintea umană este greu de descifrat, nu putem spune ce se petrece cu adevărat în interior și până la ce nivel poate ajunge actul hipnotic. Apoi, apare problema de a cădea din nou în starea de hipnoză, cândva în viitor, întrun moment în care subiectul este treaz de-a binelea.

CONCLUZII

Se poate vedea de mai sus că există câteva semne de întrebare de natură medicală în legătură cu utilizarea hipnozei, dar mai sunt și cele spirituale cărora trebuie să le răspundem.

1. Puterea hipnotizatorului constă în forța supra-naturală din spatele mecanismului folosit cu scopul de a goli mintea. Biblia avertizează în Matei 12:43-45 și în Luca 11:24-26 despre golirea minții și aducerea ei într-o stare pasivă, adică vulnerabilă. Un astfel de demers va avea consecințe serioase pentru că deschide posibilitatea ca forțele demonice să pună stăpânire pe o minte limpede. Există probe în acest sens cu incidente în care oamenii au suferit schimbări semnificative de personalitate, ca urmare a hipnozei. Gândurile și compor-tamentul lor s-au schimbat vizibil, rămânând într-o stare de tulburare, până în momentul eliberării de forța demonică. Chiar și atunci când un rezultat aparent benefic a urmat hipnoterapiei, de exemplu în tratamentul diferitelor tipuri de dependență, s-a observat că un anumit simptom a dispărut doar pentru a fi înlocuit de un altul la fel de nociv sau chiar mai grav.

2. Adesea „tratamentele” nu durează mult și, în mod frecvent, dau naștere unor sentimente de persecuție, schimbări de personalitate, posedare și sentimente de manipulare.

3. Indiferent de forma adoptată – hipnoză, hipnoterapie, hipnotism, mesmerism, „metodă nouă revoluționară”, „bandă de relaxare” sau orice altceva asemănător – mecanismul nostru de apărare ar trebui activat pentru a păstra distanța. În mod evident hipnoza este cea mai puternică și mai dăunătoare terapie alternativă, alături de tehnicile de meditație, care îi permit lui Satan să pună o reală stăpânire pe minte și pe spirit.

4. Tratamentul se bazează pe ideea că „sinele” trebuie adus în stadiul de a-și provoca propria vindecare și nu are nimic de-a face cu o căutare a lui Dumnezeu. Centrarea pe „sine” este deosebit de dăunătoare.

5. Supunerea față de Domnul și Creatorul nostru ne dă o viață deplină prin harul Duhului Sfânt, dar supunerea față de forțele întunericului pentru un scurt tratament împotriva fumatului sau a fricii de înălțime creează nelimitate posibilități pentru o decadență spirituală și psihologică.

Sursa: Ellel Romania

Daca ai fost implicat sau supus la hipnoza, si vrei sa ne rugam pentru tine, scrie-ne.

Model de rugaciune de eliberare pentru practici oculte