Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!
Psalmul 34:8
Când Biblia îți spune ce trebuie să faci, o poți lua în două moduri: ca obligație sau ca oportunitate.
Prima se referă la responsabilități. Trebuie să plătești taxele, trebuie să ții câinele în lesă, trebuie să-ți iei examenul pentru permisul de conducere.
A doua se referă la viață. Trebuie să faci o pauză, trebuie să vizitezi anumite locuri, trebuie să guști prăjitura.
Obligațiile mesajului lui Hristos sunt în principal obligațiile oportunității. Pe măsură ce devii mai conștient de lucrul acesta, te poți simți vinovat pentru că dorința ta după Dumnezeu nu este suficient de profundă. Problema este că nu te poți face singur să-L dorești mai mult pe Dumnezeu prin simplul fapt că îți spui că așa trebuie. Dar El este atât de bun și de răbdător în dorința Sa ca tu să-L dorești, încât este dispus să lucreze cu acest fel de onestitate.
De aceea Cuvântul Său spune: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!”
Cuvântul „gustați” reprezintă invitația unui bucătar înzestrat. Nu trebuie să-ți iei angajamentul că vei mânca tot din farfurie; dar gustă, și dacă nu-ți place, poți lăsa restul acolo. Bucătarul este convins că dacă te poate face să iei prima îmbucătură, vei dori să mănânci tot.
Adevărul este că, cu cât citești mai mult Cuvântul lui Dumnezeu și te rogi, cu atât mai multe beneficii vei avea și cu atât mai mult vei fi atras de el. Da, totul începe ca o disciplină. Dar când te ții de ea, devine o desfătare!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI, coordonatori Bob & Debby Gass – Fundația SEER
***
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Samuel 18:1-18
Bătălia se va angaja între timp. Dar încă o dată ea echivalează cu un război civil. Iar sărmanul împărat se găseşte într-o situaţie tragică. Oare poate dori victoria când aceasta implică în mod necesar înfrângerea şi, posibil, moartea fiului pe care n-a încetat nici un moment să-l iubească?
„Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6.7). Ceasul solemnului „secerat” a sosit pentru mizerabilul Absalom. Lui i se aplică afirmaţia înspăimântătoare din Proverbe 30.17: „Ochiul care-şi bate joc de tată şi dispreţuieşte ascultarea de mamă va fi scobit de corbii din vale şi va fi mâncat de vulturii tineri”. Frumoasa podoabă capilară, care constituia mândria lui Absalom, devine mijlocul prin care îi va veni distrugerea. Crudul Ioab este instrumentul prin care judecata lui Dumnezeu se aduce la îndeplinire; totuşi, aceasta nu-l scuză deloc. În pofida dispoziţiilor împăratului, nu-i este teamă să comită noul omor cu sânge rece.
Ridicând un stâlp de aducere-aminte spre onoarea proprie, Absalom nu prevăzuse că un alt monument avea să fie ridicat spre ruşinea lui: grămada mare de pietre peste groapa unde fusese aruncat trupul său (asemenea lui Acan – Iosua 7.26), o grămadă asupra căreia fiecare avea să-şi arunce piatra în semn de dispreţ şi de condamnare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu