Primii oameni au fost ispitiți să mănânce din fructul oprit și păcatul lor a fost neascultarea în legătură cu ce nu aveau voie să mănânce. Domnul Isus, în pustiu, a fost ispitit tot în legătură cu mâncarea, deși postise 40 de zile, însă a biruit ispita pentru că El nu trăia numai cu pâine, ci cu orice Cuvânt care ieșea din gura lui Dumnezeu.
Multe minuni și multe pilde au fost cu sau despre hrană. Pâinea cea de toate zilele îşi găsește și ea locul în rugăciunea „Tatăl nostru”. Deci hrana ocupă un loc important în Scriptură și în viața noastră. Trebuie să acordăm atenția necesară acestui aspect.
Trăim vremea sfârșitului, iar Scriptura ne spune că în aceste vremuri de final oamenii sunt așa cum erau în timpul lui Noe: mâncând și bând. Matei 24:38. Asta este societatea de consum de astăzi, venită la pachet cu lipsa înțelepciunii și cumpătării, dar și cu bolile asociate acestui consum neînfrânat.
Înțelepciunea însă spune așa: fi printre băutorii de vin, printre „Nu mâncăcioșii neînfrânați, pentru că bețivul și mâncăciosul vor sărăci.” Proverbe 23:20, 21.
Când vrem sa ne păstrăm curați, ne gândim la lucrurile pe care le privim și la cele pe care le ascultăm sau gândim … și uităm de gură și de ceea ce intră pe ea, sau mai exact la cât intră pe ea.
Câte predici care condamnă îm buibarea ați auzit? Aproapenimeni nu condamnă grăsimea excesivă de pe abdomen ca rod al îmbuibării. Nu vreau să spun că ce intră în gură ne întinează, ci doar că asta ține de condiția și forma templului Duhului Sfant. E important, și când mâncăm să ne amintim că trupul nostru este templu pentru Duhul Sfânt, iar templul trebuie să fie in condiții optime (1 Corinteni 6:19, 20).
În Luca 12 găsim o pildă care ne descoperă un pericol mortal între oameni. Îmbuibarea trupului și înfometarea sufletului. Confuzia pe care acest om de afaceri a făcut-o a fost să creadă că sufletul său se va hrăni cu rodul ogorului său. „Suflete, ai multe bunuri, odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te”.
Viața noastră este uniunea temporară a sufletului cu trupul, uniune care se rupe în momentul morții (Ecleziastul 12:7). Trupul, care este făcut din țărână, se hrănește doar cu lucruri care vin din țărână, iar sufletul care vine de la Dumnezeu se hrănește doar cu lucruri care vin de la Dumnezeu. Dacă nu înțelegem acest lucru vom încerca să hrănim sufletul cu lucruri materiale sau imateriale, dar care sunt din lume, cum ar fi muzică, filme, cărți, piese de teatru etc. Acestea nu vin din cer, din mediul din care provine sufletul și nu vor hrăni sufletul.
Adevărata pâine care vine din cer este Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, descoperit în Biblie. El Însuși a spus „Eu sunt pâinea vieții”, „Eu sunt apa vie”. Așa cum trupul are nevoie zilnic de hrană, în același mod și sufletul are nevoie zilnic de hrană. Așa cum trupul nostru însetează, așa însetează și sufletul nostru. Psalmul 42:1, 2.
După moartea Domnului , uceni cii descurajați s-au întors la vechea lor meserie, s-au întors la pescuit, ca să-și câștige pâinea cea de toate zilele, dar n-au prins nimic. Când erau descurajați, obosiți și înfometați după o noapte de trudă, El era pe țărm, necunoscut de ei, dar cu micul dejun pregătit. El este cel care ne pune pâinea pe masă, să nu uităm asta. La acel mic dejun de pe malul mării, pregătit chiar de Domnul, îi spune lui Petru de trei ori: „Paște mielușeii Mei”, „Păstorește oile Mele”, „Paște oile mele”. Câtă grijă are El de mielușeii și oile Sale să nu le lipsească nimic. Mielușeii trebuie hrăniți, oile trebuie păstorite, trebuie conduse în pășuni verzi și la ape de odihnă.
Dacă ești părinte, ești respon sabil de hrana trupească și sufletească a copiilor care ți-au fost încredințați. Dacă ești un frate lucrător, de asemenea ești răspunzător să dai hrană la timp oilor Sale și să conduci mielușeii la pășuni verzi și sănătoase pentru că ei, mielușeii, nu fac diferența între iarba bună și cea otrăvitoare. Dacă ești o oaie în turma Sa, ești responsabil să recunoști vocea Lui și să rămâi lângă marele Păstor al oilor. Doar rămânând lângă El sufletul va fi săturat și în pace, având energie și viață din belșug.
În aceste zile, ca și în zilele lui Noe, oamenii se ocupă cu hrana pentru pântec; pentru asta muncesc, pentru asta cheltuiesc și se întâlnesc cu diferite ocazii, dar nimeni nu mai aude strigătul sufletului înfometat și însetat după Dumnezeu. Foamea și setea sufletului este mortală și nu poate fi potolită nici de bani, nici de poziția socială, nici de putere, nici de soție, nici de copii… de nimic din lume. Sufletul tău și al meu poate fi fericit și săturat doar la pieptul Celui care ne iubește atât de mult, care S-a dat pe sine Însuși ca oile Sale să aibă viața și s-o aibă din belșug. Ce Domn, ce Păstor minunat este Domnul Isus Hristos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu