Pe 27 februarie, Consiliul Drepturilor Omului al ONU a emis Raportul privind Libertatea Religioasă și a Credinței / Freedom of Religion or Belief.
Cele 19 pagini ale lui repetă aceeași temă: libertatea religioasă e importantă, dar când e în conflict cu drepturile „minorităților sexuale”, drepturile celor din urmă predomină.
Dragi cititori: am intrat într-o nouă epocă a confuziei privind drepturile omului. Până în prezent, poziția tribunalelor a fost că libertatea religioasă constituie o libertate fundamentală, cu o tradiție și vechime multi-milenară, iar în caz de conflict cu drepturile „noi”, libertățile fundamentale (religie, libertatea cuvântului, libertatea politică etc.) au prioritate. Suntem, însă, în faza unei rocade fără precedent.
Raportul deplânge „violența si discriminarea în numele religiei ori a credinței împotriva … femeilor, fetelor, lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și persoanelor transgender …” Țărilor membre în ONU le este recomandat să „creeze medii sociale care să promoveze nediscriminarea și libertatea religioasă și de credință a femeilor, fetelor și a persoanelor LGBT+”.
Ați citit corect: libertatea religioasă si de credință a homosexualilor+, nu a restului cetățenilor, ci a celor care nu constituie mai mult de 2% din populația planetei.
Raportul este și mai remarcabil, însă, în sensul negativ al cuvântului, pentru că seculariștii și statul secular încearcă să ne dea lecții de teologie și de interpretare a textelor religioase fundamentale, inclusiv a Bibliei. În opinia lor, învățăturile tradiționale religioase trebuie modificate pentru a permite homosexualilor+ acces pe baze „nediscriminatorii” la interpretarea textelor religioase și a constituirii comunităților religioase și a învățăturilor religioase.
Textul este lung si ia mult timp și atenție să citești și să înțelegi fiecare paragraf, mai ales dacă nu ești inițiat în vocabularul și termenii de specialitate. Recomand, însă, să citiți ultimele pagini (18 și 19) care conțin „recommendations / recomandări”. Redau câteva dintre ele.
Raportul solicită abrogarea legilor care „discriminează” împotriva homosexualilor+ și a legilor care interzic adulterul, avortul, blasfemia și a tuturor legilor care „facilitează practici religioase care încalcă drepturile omului”. Un exemplu sunt legile care îngrădesc „libertatea de exprimare a sexualității” / „gender identity and expression”. Expresia asta înseamnă, printre altele, manifestările obscene care au loc la marșurile „diversității”.
O altă „recomandare” e ca cetățenilor să nu li se permită să-și exercite drepturile religioase să discrimineze împotriva homosexualilor+. Raportul solicită ca societatea și factorii politici să „condamne public expresiile ostile împotriva persoanelor LGBT+”, inclusiv pe „liderii religioși” care fac astfel de declarații.
Se recomandă, de asemenea, ca liderii religioși să fie educați în doctrina drepturilor omului („develop human rights education and training for religious leaders”). O altă sugestie este ca „faith leaders to publicly oppose expressions of hostility toward … LGBT+ persons … and express solidarity with and support for … LGBT+ persons” / „liderii religioși să își exprime în public opoziția față de manifestările ostile la adresa persoanelor LGBT+ .. și să-și exprime solidaritatea și sprijinul față de persoanele LGBT+”.
Peter Costea
Pe 27 februarie, Consiliul Drepturilor Omului al ONU a emis Raportul privind Libertatea Religioasă și a Credinței / Freedom of Religion or Belief.
Cele 19 pagini ale lui repetă aceeași temă: libertatea religioasă e importantă, dar când e în conflict cu drepturile „minorităților sexuale”, drepturile celor din urmă predomină.
Dragi cititori: am intrat într-o nouă epocă a confuziei privind drepturile omului. Până în prezent, poziția tribunalelor a fost că libertatea religioasă constituie o libertate fundamentală, cu o tradiție și vechime multi-milenară, iar în caz de conflict cu drepturile „noi”, libertățile fundamentale (religie, libertatea cuvântului, libertatea politică etc.) au prioritate. Suntem, însă, în faza unei rocade fără precedent.
Raportul deplânge „violența si discriminarea în numele religiei ori a credinței împotriva … femeilor, fetelor, lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și persoanelor transgender …” Țărilor membre în ONU le este recomandat să „creeze medii sociale care să promoveze nediscriminarea și libertatea religioasă și de credință a femeilor, fetelor și a persoanelor LGBT+”.
Ați citit corect: libertatea religioasă si de credință a homosexualilor+, nu a restului cetățenilor, ci a celor care nu constituie mai mult de 2% din populația planetei.
Raportul este și mai remarcabil, însă, în sensul negativ al cuvântului, pentru că seculariștii și statul secular încearcă să ne dea lecții de teologie și de interpretare a textelor religioase fundamentale, inclusiv a Bibliei. În opinia lor, învățăturile tradiționale religioase trebuie modificate pentru a permite homosexualilor+ acces pe baze „nediscriminatorii” la interpretarea textelor religioase și a constituirii comunităților religioase și a învățăturilor religioase.
Textul este lung si ia mult timp și atenție să citești și să înțelegi fiecare paragraf, mai ales dacă nu ești inițiat în vocabularul și termenii de specialitate. Recomand, însă, să citiți ultimele pagini (18 și 19) care conțin „recommendations / recomandări”. Redau câteva dintre ele.
Raportul solicită abrogarea legilor care „discriminează” împotriva homosexualilor+ și a legilor care interzic adulterul, avortul, blasfemia și a tuturor legilor care „facilitează practici religioase care încalcă drepturile omului”. Un exemplu sunt legile care îngrădesc „libertatea de exprimare a sexualității” / „gender identity and expression”. Expresia asta înseamnă, printre altele, manifestările obscene care au loc la marșurile „diversității”.
O altă „recomandare” e ca cetățenilor să nu li se permită să-și exercite drepturile religioase să discrimineze împotriva homosexualilor+. Raportul solicită ca societatea și factorii politici să „condamne public expresiile ostile împotriva persoanelor LGBT+”, inclusiv pe „liderii religioși” care fac astfel de declarații.
Se recomandă, de asemenea, ca liderii religioși să fie educați în doctrina drepturilor omului („develop human rights education and training for religious leaders”). O altă sugestie este ca „faith leaders to publicly oppose expressions of hostility toward … LGBT+ persons … and express solidarity with and support for … LGBT+ persons” / „liderii religioși să își exprime în public opoziția față de manifestările ostile la adresa persoanelor LGBT+ .. și să-și exprime solidaritatea și sprijinul față de persoanele LGBT+”.
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu