Deanna Falchook este autoarea cărții „Să fii mamă” și „Mentalitatea de Cenușăreasă”. Este mama a 7 copii (5 adoptați din afara țării). O puteți contacta pe Deanna pe facebook.com/deannafalchook sau Twitter @deannafalchook.
A patra Conferință a Femeilor Pro-Viață, ținută în New Orleans, Louisiana, s-a terminat weekend-ul trecut. Găzduită de Abby Johnson, fostă directoare a unei clinici Planned Parenthood, conferința a avut 800 de participanți și zeci de sponsori. Am fost binecuvântată să-mi împărtășesc povestea împreună cu alte 5 femei cu istoric de avort.
Înainte să avortez, aveam o preconcepție deformată despre caracterul femeilor pro-viață. Eram convinsă că toate erau critice, fariseice, și prea puțin preocupate de starea mea de bine, am preferat să nu mă asociez lor. Le vedeam dezinformate, ultra-conservatoare, târându-se la picioarele soților lor, purtând pancarte de protest și modele fetale în gențile lor tot timpul, lipsite de orice bun gust și stil – purtând o chică de păr în stil texan.
Nu voiam nimic de la ele. Stereotipul acesta m-a făcut să mă consider „pro-alegere” și în cele din urmă să aleg avortul. Nu voiam nici să vorbesc ca ele, nici să mă îmbrac ca ele; în mod cert nu voiam stilul lor de viață. Nu voiam să mă aliez cu femei cărora nu le păsa de alte femei; mă gândeam că sunt preocupate numai cu îndoctrinarea femeilor și repetarea unor narative pline de restricții, predate de către bărbați.
Am devenit pro-viață cam la 5 minute după ce bebelușul meu a fost aspirat dureros din corpul meu. Asta a fost cu peste douăzeci de ani în urmă. La acel moment nici că putea să îmi pese mai puțin cum arătau, miroseau sau vorbeau femeile pro-viață. Doar știam că femeile pro-alegere, care arătau toate cool cu bustierele lor fără sutien și cu părul periuță mi-au ruinat viața cu retorica lor înșelătoare. M-au atras într-o minciună, minimizând efectele avortului, iar când le-am cerut socoteală, au tăcut și dintr-o dată nu mai arătau așa de grozave.
Nu am spus nimănui despre avortul meu. N-am găsit vindecare până acum zece ani. Când a venit timpul să mă adun și să trec peste avort, femeile pro-viață, acelea cu părul mare, au venit într-un suflet să mă ridice de la pământ. Femeile pro-viață nu erau ce mă așteptam eu să fie. Au spart vechiul stereotip. De exemplu, știai despre ele aceste lucruri?
- Un procentaj considerabil au avut avorturi.
- Multe au lucrat pentru Planned Parenthood.
- Vin dintr-o diversitate de religii și rase.
- Unele sunt vegetariene.
- Unele au mulți copii, altele puțini, unele deloc.
- Unele au tatuaje și părul mov.
- Sunt femei pro-viață din San Francisco, Los Angeles, Chicago, și chiar, n-o să credeți, New York.
- Sunt atee, lesbiene, evreice și chiar Democrate printre femeile pro-viață!
- Unele au genți Louis Vuitton, altele își aruncă lucrurile în saci de scutece sau sacoșe Target [pungi „de-un leu”, n.tr.].
- Călugărițele pro-viață ne pot arăta cum se mănâncă lăcuste și mai târziu să ne predice despre sanctitatea vieții.
- Au simțul umorului.
- Iubesc profund și sunt pasionate intens de toate femeile – în special de cele care au nevoie să se vindece după avort.
Abby Johnson este o activistă pro-viață puternică, de neclintit, directă în prezentare și neobosită în căutarea ei de a releva atrocitatea avortului. Vocea ei va continua să fie auzită tot mai tare. Deși Planned Parenthood se pot simți amenințați și preocupați de activismul lui Abby Johnson, ei sunt de-a dreptul uluiți de femeile puternice și articulate care s-a strâns în acest weekend au vorbit chiar mai direct decât a făcut-o ea. Și de abia au început.
Johnson a inspirat o masă curajoasă de femei. Se scriu cărți, se înființează noi non-profituri, se lansează filme, mii de femei post-avort vorbesc. Lucrul straniu despre femeile pro-viață este că ele sunt mai puternice decât toate armele marșurilor pro-alegere pentru că ele poartă armele adevărului: avortul nu face femeia mai puternică.
Femeile pro-viață nu răspund stereotipului. Sunt foarte diverse; unele au o chică de păr care li se lipește de fețele de la umiditatea din New Orleans. Doar anul acesta ele au luptat cu succes pentru închiderea de clinici de avort, pentru schimbări în politică, pentru deschiderea de maternități, pentru a face filme pro-viață, a vindeca femei post-avort, a găsi altă slujbă pentru lucrători de la clinicile de avort. Au plâns și s-au rugat împreună cu alte femei, s-au întâlnit cu președintele SUA, au educat femei pro-avort și au salvat vieți de copii.
Un lucru ciudat despre femeile pro-viață este că, în ciuda a ceea ce media te-ar face să gândești, numărul lor crește. Nu dau înapoi, nu contează cum arată sau de unde vin: ele câștigă pasionant lupta împotriva avortului. Și Planned Parenthood o știe.
Eu, una, sunt acum mândră să mă numesc pe mine-însămi o femeie pro-viață.
–
Traducere și adaptare după The Federalist
http://www.culturavietii.ro/2019/07/10/ce-am-invatat-despre-femeile-pro-viata-dupa-ce-am-avut-un-avort-de-deanna-falchook/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu