Unul dintre cele mai frapante aspecte ale contextului socioreligios din Europa este procentul ridicat al așa-zișilor creștini nominali. Sunt oameni afiliați unei biserici și/sau care se identifică drept „creștini” în sondaje. Însă merg la biserică numai ocazional sau niciodată, și majoritatea dintre ei nu cred într-un Dumnezeu personal, fără a mai vorbi de credința în Isus Hristos drept unicul Mântuitor al omenirii.
În ciuda influenței tot mai scăzute a Bisericii în societate și a secularizării crescânde, mulți oameni din Europa încă au o legătură cu instituția Bisericii sau cu religia creștină. În majoritatea țărilor, e vorba despre mai mult de 50% din populație.
Din punctul de vedere al împărtășirii Evangheliei și al creșterii bisericești, este un aspect important al contextului european. În ciuda accentului pus pe misiune și atingerea persoanelor cu desăvârșire seculare și pe crearea de biserici pentru cei neafiliați sau nereligioși, foarte ușor trecem cu vederea faptul că majoritatea publicului european nu a rupt toate legăturile cu credința creștină.
Ideea de nominalitate
Pentru început, trebuie să spus că termenul de „nominalism” poate induce în eroare, deoarece trimite la o școală filosofică de gândire. Poate că ar fi mai bine să folosim temenul de „nominalitate” când vorbim despre identitatea și practicile religioase.
Alți termeni care se folosesc sunt: creștinism „cultural”, „teoretic”, sau „lipsit de biserică”. În țările vorbitoare de franceză, termenul standard este chrétiens sociologiques („creștini sociologici”), care are aceeași conotație cu cel de „cultural Christians” („creștini culturali”), folosit în engleză. În mod similar, spaniolii vorbesc de cristianismo sociológico sau cultural. Germanii vorbesc de Namenschristen (creștini cu numele), sau de Kirchenferne, care ar putea fi parafrazat drept creștini „periferici” sau „membri bisericești marginali”. De fapt, acesta e exact sensul echivalentului olandez, randkerkelijken.
Oricare ar fi terminologia folosită, mereu există ideea că ceva lipsește, că nu este cum ar trebui. Noi o numim „nominalitate”. Poate fi descrisă drept discrepanța dintre declarația aderenței la o credință și o aplicare cu devotament a acelei credințe. Discrepanța poate fi observată în toate religiile, însă ia forme variate. Nu există creștini „nominali”. În realitate, există multe feluri în care oamenii pot trăi în discordanță cu identitatea creștină pe care pretind să o aibă. „Nominal” este un termen tehnic, folosit pentru o varietate de fenomene.
Deși sociologii se abțin să facă judecăți de valoare atunci când analizează forme ale creștinismului nominal, cercetătorii misionari și teologii obișnuiesc să le califice drept devieri de la normalitate, în opoziție cu alte forme de creștinism, probabil mai autentice .........
https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/biserica/10952-crestinismul-nominal-un-fenomen-tipic-european#axzz5ut4uNAg8
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu