Cum poți experimenta nașterea din nou? | Devoțional | Ioan 3:9-15 (VIDEO)

Vitalie Marian02 iunie 2019  Blogosfera

FacebookTwitterOdnoklassnikiVK

Salut prieteni,

Bună dimineața, Potrivit Domnului Isus Hristos, pentru ca un om să poată vedea și intra în Împărăția lui Dumnezeu sau Împărăția Cerurilor, acesta trebuie neapărat să fie născut din nou. Nașterea din nou este o naștere duhovnicească și este diferită de cea fizică. Ea nu se vede cu ochii fizici, dar îi vezi efectele în viața omului. În acest articol este explicat cum un om se poate naște din nou. La Coșnița continuă și astăzi seminarul de creștere spirituală, organizat de Biserica Buna Vestire. Peste 120 de persoane studiază cartea Maleahi, ultima carte din Vechiul Testament despre cum să ne temem de Domnul și să-I cinstim Numele. Seminarul este predat de pastorul Vasile Filat.

Continuăm să studiem discuția dintre Nicodim și Domnul Isus despre nașterea din nou. Până aici am aflat că nașterea din nou este singura condiție ca un om să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Nașterea din nou este o naștere duhovnicească, din Duh și este diferită de nașterea fizică. Nu vezi cum are loc, dar îi vezi efectele în viața omului. O viață transformată, plină de dorința cunoașterii lui Dumnezeu.

Astăzi vom afla cum un om se naște din nou. Să citim Ioan 3:9-15:

„Nicodim I-a zis: „Cum se poate face așa ceva?” Isus I-a răspuns: „Tu ești învățătorul lui Israel, și nu pricepi aceste lucruri? Adevărat, adevărat îți spun, că noi vorbim ce știm, și mărturisim ce am văzut; și voi nu primiți mărturia noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pămîntești și nu credeți, cum veți crede cînd vă voi vorbi despre lucrurile cerești? Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorît din cer, adică Fiul omului, care este în cer. Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului, pentruca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața vecinică.” (Ioan 3:9-15)

Toți proorocii au proorocit despre nașterea și lucrarea Mântuitorului în poporul lui Israel. De aceea Nicodim, care era un învățător religios, trebuia să aibă răspuns la întrebarea cum un om poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Fariseii, însă, respingeau mărturia Domnului Isus și nu erau în stare să priceapă vremea venirii Lui. De fapt, oridecâteori ne îndepărtăm de Cuvântul lui Dumnezeu, pierdem discernământul și priceperea de a înțelege vremurile în care trăim. Eu mă rog în fiecare zi ca Dumnezeu să mă păzească de înșelăciunea lucrurilor pământești și să mă ajute să rămân focusat la lucrurile duhovnicești, care sunt de ce mai mare importanță pentru veșnicie.

Împărăţia lui Dumnezeu este viaţa veşnică şi a întra în această Împărăţie înseamnă a avea viaţă veşnică. De altă parte, cei ce nu intră în Împărăție nu au parte de viață veșnică și merg la pieire. Deci, nașterea din nou asigură salvarea omului de la pierzarea veșnică și poate avea loc doar prin credinţă în Domnul Isus Hristos. Orice om merge în mod automat la pierzare veșnică din cauza păcatului cu care se naște, și are nevoie de Mântuitor sau Salvator. De fapt, numele Isus înseamnă: El va mântui pe poporul Său de păcatele sale.

Discuția dintre Nicodim și Domnul Isus a avut loc până la înălțarea Domnului Isus la cer. El S-a înălțat la cer după înviere și a făcut răscumpărarea păcatelor noastre cu sângele Său. Șarpele din aramă din pustie, înălțat de Moise, era soluția pentru vindecarea copiilor lui Israel, mușcați de șerpii veninoși. Oricine, contaminat de veninul șarpelui trebuia să alerge imediat la locul unde era înălțat șarpele de aramă, să privească la el și astfel se vindeca și nu murea. Acel șarpe preaumbrea pe Fiul lui Dumnezeu, care ridicase asupra Sa, pe cruce, păcatul întregii omeniri. Privind la El, adică crezând în El și lucrarea Lui, suntem vindecați de păcatul care ne robește.

Vreau să te întreb unde ești tu în relația ta cu Dumnezeu? Recunoști că ești păcătos și că ai nevoie de Mântuitor? I-ai predat viața ta? Dacă ai fost cercetat de mesajul de azi și vrei să te împaci cu Dumnezeu, repetă după mine această rugăciune:

“Tatăl meu care ești în ceruri. Recunosc că sunt păcătos/păcătoasă. Te rog să mă ierți de toatele păcatele mele. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a venit în această lume pentru ca să moară pentru păcatele mele și să mă izbăvească de la pieire. Cred în El și lucrarea pe care a făcut-o la cruce. Fă-mă copilul tău și ajută-mă să Te urmez întreaga mea viață. Amin.”

Dacă te-ai rugat din toată inima ta cu această rugăciune, poți ști că ai fost născut din nou. Grăbește-te să împlinești acum porunca lui ca să te botezi și apoi, alipește-te unei biserici locale în care se învață Cuvântul lui Dumnezeu și în care să-L slujești pe Dumnezeu

Dacă aveți nevoi de rugăciune sau întrebări din Biblie, la care căutați răspuns, contactați-ne pe una din căile de comunicare de mai jos.

O zi binecuvântată să aveți. 

Cu drag, Vitalie Marian.

Administratorul siteu-ului Moldova Creștină.

Moldova Creștină

 <vitalie.marian@moldovacrestina.md>

Eutanasia, de la crimă contra umanității la „drept”

Guest Post

 -

 30/05/2019 

136

Ana-Maria Carp este economistă, rezidentă în Germania

Există tot mai multe voci, din nefericire și la noi care pledează pentru dezincrimarea eutanasiei (a morții asistate). Nu e ușor; necesită timp, propagandă, și cum se întâmplă mai întotdeauna în cazul revoluțiilor morale, treaba trebuie pornită de jos, de la tineri. Un articol edificator în acest sens este articolul „Religia ca motor de gândire critică” de pe pagina de internet scoala9.ro. Deși pretextul articolului este ora de religie în general și felul în care aceasta poate fi organizată de profesori „non-conformiști”, tema de fond a articolului rămâne eutanasia cu argumentele care pledează în favoarea ei.

În acest articol există două argumentele principale pro eutanasie: ideea că omul este absolut liber să decidă asupra propriei persoane și nici o instanță, morală sau nu, nu poate îngrădi această libertate, la care se adaugă ideea că există circumstanțe de viață incompatibile cu demnitatea umană.

Nu eutanasiere („moarte bună”), ci suicid

O primă observație care se poate desprinde de aici este că argumentația pro eutanasie, atât cea din articol cât și în general, se referă de fapt… la suicid. Nu perspectiva celui care oferă „servicii” de moarte asistată, ci a celui care alege să-și pună capăt vieții este pusă în discuție. A folosi termenul de „eutanasie” în acest caz, înseamnă să atribui unui termen – „eutanasie” – alt sens decât cel pe care îl are în realitate și anume cel de „suicid”. Confuzia din articol nu e întâmplătoare. Suicidul este un cuvânt încărcat negativ – să ne amintim că într-un popor ortodox cum e poporul nostru sinucigașii sunt înmormântați fără slujbă religioasă, în afara cimitirului – este deci absolut necesar să se adopte un termen oarecum neutru, ba poate unul cu o conotație morală. Căci ce este mai frumos decât să ajuți un semen în nevoile lui, oricare ar fi acelea?

Odată stabilit subiectul dezbaterii – suicidul și nu eutanasia; la ea ne vom referi ulterior – să aruncăm o privire la argumente.

În articol ni se vorbește despre libertatea absolută a persoanei, despre „sacralitatea libertății” prin analogie cu „sacralitatea vieții”, despre „prioritatea” libertății în raport cu viața. Este deci, o persoană liberă să-și pună capăt zilelor sau nu? Răspunsul este unul care ține de evidență: firește, de vreme ce există sinucigași. Dilema nu este însă dacă ai sau nu libertatea de a te sinucide, ci dacă e bine, dacă e moral să o faci.

Dacă analizăm fie și superficial vocabularul ales de autorul articolului – „sacralitate”, „viață”, „libertatea ca dar de la Dumnezeu” – observăm o încercare de justificare morală a suicidului: da, e bine să te sinucizi, cel puțin „în anumite condiții”. Condiții care sunt de altfel detaliate în paragraful următor: „suferință fizică sau psihică insuportabilă”. Doar că toată această încercare de justificare este pur și simplu mincinoasă. Morala creștină e în acest sens absolut clară: Dumnezeu ne-a pus în față viața și moartea ca să alegem, liber, viața [1]. Porunca nu este să alegem viața demnă sau viața care ne place, porunca este să alegem viața. „Eu sunt Viața”, ceea ce este echivalent cu a alege să-l urmezi liber pe Hristos. Sinuciderea înseamnă în primul rând alegerea morții împotriva voinței lui Dumnezeu. „Eu nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu!”. Iar ideea că libertatea e mai importantă decât viața nu se regăsește nicăieri în creștinism și numai o persoană rău intenționată sau neinstruită poate face asemenea afirmații.

Există suferință incompatibilă cu demnitatea umană?

Se mai sugerează în articol că există situații de viață incompatibile cu demnitatea umană – „suferințe fizice și psihice insuportabile”. Este de asemenea o minciună: între demnitate și suferință nu există un raport de excludere. Suferința fizică (sau psihică) poate fi purtată cu demnitate sau nu, după cum și starea de sănătate poate fi purtată cu demnitate sau nu. Altfel ar trebui să declarăm în bloc ca având o viață nedemnă toți bolnavii de cancer, de demență, nevăzătorii, etc. Și poate că nu e rău să amintim că stadiul actual al medicinei ne permite să ameliorăm aproape orice suferință fizică sau psihică, astfel încât suferințele insuportabile să devină măcar suportabile dacă nu pot fi tratate.

O primă concluzie ar fi deci că nu există „justificare” moral-creștină pentru suicid și nici un fel de condiții speciale care să abolească obligația de a alege viața.

Să revenim acum la eutanasie, discuție pe care articolul o ocolește. Se acceptă în general că eutanasia este ajutorul (medical, dar nu numai) acordat cuiva să moară, de regulă fără dureri. Dar aceeași definiție se poate aplica și omuciderii: și în acest caz criminalul își „ajută” victima să moară. Că lucrurile chiar așa stau este confirmat și de Codul Penal care la articolul 191, „Determinarea sau înlesnirea sinuciderii”, incriminează pe cei care facilitează moartea unei persoane încadrând-o în categoria infracțiunilor împotriva vieții. Susținătorii eutanasiei argumentează aici că diferența între eutanasie și omucidere este voința libera a victimei. Nu executantul decide moartea victimei, ci victima însăși. Se manifestă voința liberă a persoanei în orice situație? Este o persoană care suferă de depresie în stare să-și exercite liber voința? Evident, nu. Dar persoana ajunsă într-o profundă criză personală (de natură emoțională, materială, etc.) care consideră că nu există alternativă? Vrea cu adevărat să moară sau are doar nevoie de ajutor să vadă alternativele? Voința ne poate juca feste și nu avem criterii obiective pentru a stabili când voința este liberă, afectată de boală sau influențată de mediul social. De aceea eutanasia este incriminată penal și e bine să rămână așa.

Aktion T4, programul de eutanasiere aplicat de regimul nazist

Discuția despre eutanasie nu ar trebui însă să ignore faptul că avem în istorie un trist precedent: este vorba de programul Aktion4 al regimului nazist, program destinat exterminării bolnavilor și persoanelor cu handicap. Și în acest caz s-a folosit termenul de „eutanasie” pentru lichidarea a aproximativ 100.000 de persoane. Cred că nu se îndoiește nimeni că în acest caz eutanasia înseamnă crimă împotriva umanității. Și pentru că trebuie să învățăm din lecția trecutului să ne amintim că și atunci regimul apela la argumentul „demnității umane”; persoanele cu handicap fiind „milostivite” („Gnadeakt”) sau chiar „mântuite” („Akt der Erlösung”) prin eutanasie.

Să ne mai amintim și de alt argument folosit de regimul nazist și anume cel de natură financiară. „Boala ereditară a acestui suferind costă comunitatea de-a lungul vieții 60.000 de mărci. Camarade, sunt și banii tăi!” este textul unui slogan nazist („60.000 RM kostet dieser Erbkranke die Volksgemeinschaft auf Lebenszeit. Volksgenosse, das ist auch Dein Geld.”).

Poster de propagandă pro-eutanasie al regimului nazist (1938)

Oricât ar părea de incredibil, motivația utilitaristă a reapărut acolo unde eutanasia a fost legalizată. În mai 2017 un articol din The Washington Times denunța practica unor companii de asigurări de sănătate din Oregon de a refuza unor bolnavi – unii dintre ei cu șanse de vindecare! – costurile de tratament, oferind în schimb preluarea costurilor cu „serviciile” de moarte asistată. Se îndoiește cineva că logica asigurătorilor a fost cea a eficienței financiare?

Să nu ne amăgim: în momentul în care creăm o oportunitate se vor găsi oameni sau instituții care să profite de ea, în cazul de față companiile de asigurări de sănătate. Cât de liber se manifestă în acest caz voința bolnavilor puși în fața acestei alegeri? Și care e diferența între administrarea cu forța a unei substanțe letale în regimul nazist și acceptarea substanței în cauză sub amenințarea cu suferințe fizice insuportabile – consecința bolilor incurabile lipsite de un minim tratament?

Companiile de asigurări de sănătate au fost primele care au reacționat la noile oportunități oferite de comerțul cu moartea. Nu înseamnă că sunt singurele. Ce e cu sistemul de pensii? Nu se aplică și acolo principiul eficienței? Ca să nu mai amintim faptul că pe fondul scăderii demografice acesta se află în prag de colaps cam peste tot în Europa. Odată ce eutanasia este acceptată și legalizată pe scară largă, este un scenariu atât de improbabil să ne imaginăm că după bolnavi cronici vor urma pensionarii? Urmați de asistați sociali, persoane cu handicap, leneși, neadaptați, indezirabili…

Dacă punem lobby-ul pentru legalizarea eutanasiei în contextul mai larg al avansului tehnologic și al visului transhumanist al tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte lucrurile încep să capete sens. Este absolut logic ca o societate care reușește cu ajutorul tehnologiei să prelungească viața sau chiar să o abolească, să aibă o soluție la problema demografică: dacă numărul nașterilor nu mai corespunde cu cel al deceselor, este evident că se ajunge la dezechilibru. Și ce simplu s-ar regla lucrurile dacă unii dintre noi ar alege ”liber” să plece…  S-au întrebat susținătorii eutanasiei în ce categorie se vor afla în societatea viitorului?

Revenind la articolul de la care am plecat, mi-aș dori ca asociațiile profesorilor de religie – în măsura în care ele există, creștinii, părinții direct implicați să reacționeze la această nouă cultură a morții. Ce se poate face? Probabil nu foarte multe. Dar o cerere din partea părinților să se respecte programa școlară, delimitarea profesorilor de religie de metodele extrem de discutabile ale doamnei profesoare Laura Sftifter și o reacție din partea creștinilor prin luări de poziție ferme împotriva legalizării eutanasiei se poate face…

–

[1]. „Viaţă şi moarte ți-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi.” (Deut. 30:19)

http://www.culturavietii.ro/2019/05/30/eutanasia-de-la-crima-contra-umanitatii-la-drept/

Comunitatea Baptistă Timişoara îşi exprimă dezacordul față de seria de evenimente Pride Week

Doina Bejenaru  01-06-2019 11:26:05

Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Timişoara îşi exprimă dezacordul față de seria de evenimente Pride Week care vor promova mişcarea LGBTQ în oraşul Timişoara, în perioada 3-9 iunie.

Considerăm că organizarea şi promovarea unor astfel de evenimente, în primul oraş liber de comunism din România, în care eroii Revoluției au îngenunchiat şi chemat ajutorul lui Dumnezeu, este o sfidare a credintei creştine şi a valorilor pentru care oamenii au murit.

Deasemenea suntem consternați de implicarea unor instituții publice de cultură şi învățământ universitar în găzduirea unor evenimente care încalcă etica şi morala creştină. Vrem să reamintim faptul că în urmă cu doi ani, atunci când creştinii au organizat o conferință pentru susținerea valorilor creştine şi a familiei, ni s-a spus că spațiul universitar este destinat evenimentelor ştiințifice şi educative. Ne întrebăm, pe drept cuvânt, în ce măsură evenimente care sărbătoresc şi promovează imoralitatea au un caracter ştiințific, cultural şi educativ.

Menționăm că respectăm libertatea fiecărui individ, indiferent de opțiunea lui de a-şi trăi viața, însă organizarea unor evenimente publice care promovează un stil de viață contrar moralei şi bunului simț, nu îşi găsesc locul într-un oraş în care creştinii au murit pentru libertatea crezului lor.

Ne dorim ca în oraşul Timişoara şi în județul Timiş, unde oameni de diferite etnii, religii şi culturi trăiesc în armonie şi respect reciproc, să existe un climat în care să poată fi cultivat respectul pentru sanctitatea vieții şi demnitatea umană.

Vom continua să ne rugăm şi să îi iubim chiar şi pe cei care încalcă morala şi regulile de bun simț, însă vom continua să afirmăm cu fermitate, claritate şi dragoste adevărul despre principiile noastre.

Ionel Tuțac

preşedintele Comunității Bisericilor Creştine Baptiste Timişoara

https://www.stiricrestine.ro/2019/06/01/comunitatea-baptista-timisoara-isi-exprima-dezacordul-fata-de-seria-de-evenimente-pride-week/?

Papa Francisc: un om al premierelor!

 Poteraș Ionuț  01-06-2019 08:53:29

 Istorie, Mapamod crestin, Mass media, Opinii, Personalităţi

Papa Francisc e primul latino-american care conduce Biserica Catolică şi primul iezuit care are această poziţie. Fostul cardinal de Buenos Aires nu a fost considerat printre favoriţi atunci când i-a urmat lui Benedict al XVI-lea şi a devenit Papă în 2013.

Considerat un conservator în chestiuni cum ar fi sexul şi avortul, însă liberal în chestiuni de justiţie socială, înscăunarea lui a fost bine primită atât de conservatorii cât şi de reformatorii catolici deopotrivă. De atunci şi până astăzi Papa Francisc s-a dovedit a fi destul de diferit de aşteptările tuturor.

1936 – Omul care va deveni Papă

Jorge Mario Bergoglio, fiul lui Regina Maria Sivori şi Mario Jose Bergoglio, a văzut lumin zilei pe 17 decembrie 1936 în Buenos Aires, Argentina.

Fiul unor imigranţi italieni, Jorge a avut o copilărie normală. I-a plăcut dansul şi avea o pasiune pentru milonga – muzică tradiţională din Argentina şi Uruguay. Educaţia primită l-a condus iniţial spre profesia de tehnician chimist, înainte de a se alătura preoţiei.

1957 – Anii agitaţi ai tinereţii

La 21 de ani, Jorge a fost grav bolnav, fiind diagnosticat cu o pneumonie severă, fapt care a determinat ca o parte din plămânul drept să-i fie îndepărtat.

În această perioadă, omul care va deveni al 266-lea Papă, şi-a câştigat existenţa şi şi-a susţinut studiile lucrând ca şi portar la un club de noapte în Buenos Aires. Acest fapt nu a fost știut până în martie 2013.

1958 – Inspiraţie divină

În 1958, după o întâlnire întâmplătoare cu un preot, Jorge şi-a început ucenicia în Societatea lui Isus (Ordinul Iezuiţilor).

Doi ani mai târziu el a făcut jurământul de intrare ca iezuit şi a început drumul ce va dura o viaţă pe calea religiei. Educaţia va avea un rol important în viaţa lui şi în continuare: după ce a studiat ştiinţele umaniste în Chile pentru un an, el s-a întors să studieze filozofia în Buenos Aires. Între 1964 şi 1966 el a predat în Santa Fe, Argentina, iar mai apoi la mult apreciatul Colegio del Salvador din Buenos Aires. Sfârşitul anilor ‘60 îl prinde studiind teologia la Seminarul San Miguel.

1969 – Preoţia

Pe 13 decembrie 1969, Jorge a fost ordinat preot catolic, şi din acel moment şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu şi bisericii.

Şi-a petrecut anul 1971 în Spania, unde şi-a finalizat magisteriul, o perioadă de disciplină strictă, înainte de a depune jurămintele în Ordinul Iezuiţilor. Pentru următorii trei ani a slujit ca şi îndrumător pentru novici şi vice-cancelar la seminarul San Miguel înainte de a se dedica în întregime profesiunii de iezuit. Din 1973 până în 1985 a avut diverse roluri:  a servit ca superior pentru Ordinul Iezuiţilor din Argentina şi Uruguay, că rector la Colegiul Maxim şi ca profesor de teologie.

1986 – Drumul către papalitate

După ce şi-a terminat teza de doctorat în Germania în 1986, următorul mare eveniment din viaţa lui Jorge a fost slujba de ajutor de episcop în Buenos Aires.

Cu câțiva ani mai târziu, în iunie 1997, a fost numit co-adjutator de arhiepiscop, şi în februarie 1998, a fost instalat ca arhiepiscop de Buenos Aires. Drumul său către scaunul papal a continuat în anii 2000 cu înălţarea lui în oficiul de Cardinal în 2001, iar în 2005 s-a clasat pe locul secund în conclavul care l-a ales pe Cardinalul Joseph Ratzinger ca şi Papa Benedict al-XVI-lea.

2013 – Papa Francisc

După retragerea neaşteptată a Papei Benedict al-XVI-lea pe 28 februarie 2013, conclavul papal s-a întâlnit pe 12 martie pentru a alege un nou Papă.

Doar o zi mai târziu, fumul alb ieşea din coşul Capelei Sixtine, iar clopotele anunţau alegerea unui nou Papă. Jorge Mario Bergoglio a fost ales Papa Francisc şi a devenit primul Papă ce vine din America Latină. Noul Papă a apărut pe la balconul Bisericii Sf. Petru şi i-a rugat pe oamenii de afară să-l binecuvânteze după care şi el a binecuvântat lumea.

2014 – Controversă

În ciuda faptului că revista Time l-a numit omul anului în 2013, noul Papă a supărat curând mai multă lume.

Prima sa ciocnire a avut loc cu Mafia, îndemnându-i pe mafioţi să caute iertarea după ce o fetiţă de 3 ani a fost împuşcată în cap în sudul Italiei. După aceea, o altă remarcă a noului Papa a fost că Dumnezeu nu este „un magician cu o baghetă magică în mână”, după care a spus că evoluţia şi teoria Big Bang-ului este în concordanţă cu credinţa catolică – deşi a susţinut în continuare că Dumnezeu i-a creat pe oameni. În cele din urmă, el a cerut iertare pentru „răul” făcut de preoţii catolici care au abuzat sexual copii.

2016 –Ziduri şi poduri

Chiar şi după împlinirea a 80 de ani, Papa Francisc a rămas ancorat în epoca modernă şi exprimă des opinii hotărâte despre evenimentele curente ce au loc în lume.

Într-o vizită în Mexic în februarie 2016, el a făcut nişte comentarii voalate împotriva candidatului la președinția Americii de atunci, Donald Trump, care cerea un control mai strict al graniţelor şi al imigraţiei. „O persoană care nu se gândeşte decât să construiască ziduri, oriunde ar fi, în loc să construiască punţi, nu este creştin,” a spus Pontiful. „Aceasta nu este evanghelia.” El a avertizat de asemenea împotriva aşa numitelor „ziduri sociale” şi „falşi profeţi” cu patru zile înainte de alegerile americane.

2018 – Abuzurile sexuale comise de preoţi

O problemă extrem de gravă din interiorul Bisericii Catolice pe care Papa Francisc a trebuit să o adreseze, a fost abuzurile sexuale, îndreptate împotriva copiilor, comise de preoţii catolici. În ianuarie 2018, într-o vizită în Chile, în loc de mulţimi entuziaste care să-l aştepte, Papa Francisc a fost întâmpinat de o adunare ostilă, nemulţumiţi de numirea în funcție a unui episcop acuzat de muşamalizarea unor abuzuri. După plecarea Papei, o investigaţie realizată de către un emisar al bisericii a produs un raport de 2300 de pagini cu mărturiile celor care au suferit abuzuri. Raportul a avut o influenţă puternică asupra Papei Francisc, care i-a chemat imediat pe episcopii chileeni la Vatican pentru discuţii, iar ulterior a găzduit trei dintre victimele abuzurilor, pentru a le cere iertare.

Indiferent dacă eşti sau nu un admirator al Papei Francisc, există mai multe lucruri  despre el ca persoană care l-au făcut să fie mult iubit şi apreciat, în special în ţara în care el s-a consacrat credinţei catolice. Faptul că a renunţat la locuinţa episcopală atunci când a fost arhiepiscop de Buenos Aires, preferând să stea într-un apartament modest unde îşi gătea singur de mâncare, că folosea transportul public pentru a se deplasa, făcea vizite dese în locurile în care locuiau oameni sărmani pentru a se îngriji de ei, că a solicitat ca oamenii să nu cheltuiască sume mari de bani pentru a participa la ceremonia de înscăunare ca Papă, ci mai degrabă să doneze acei bani pentru a fi oferiţi săracilor, l-au făcut şi îl fac pe Jorge Mario Bergoglio, actualul Papa Francisc, un om iubit de milioane de oameni.

Sursa:  bbc.com

https://www.stiricrestine.ro/2019/06/01/papa-francisc-un-om-al-premierelor/?

Ziua 26-a – Noaptea puterii | #Pray30Days

 Cosmin Frișan  31-05-2019 20:49:18

Laylat’l-Qadr, cunoscută şi ca „Noaptea puterii” sau „Noaptea destinului” are loc în jurul celei de-a 27-a zi a Ramadanului. Conform calendarului în funcţie de fazele lunii, Noaptea puterii începe la asfinţitul zilei a 26-a şi poate fi sărbătorită în zile diferite datorită diferenţelor de fus orar.

Această sărbătoare aminteşte noaptea în care primele versete ale Coranului au fost descoperite profetului Mohamed. Data exactă este mult disputată de către învăţaţii islamici, deoarece se consideră că poate cădea în oricare din ultimele zece zile impare ale Ramadanului. Deoarece este o noapte specială, care nu trebuie ratată, unii musulmani vor ţine „I’tikaf”, adică vor sta în moschee ultimele zece zile din Ramadan, rugându-se, recitând Coranul şi îndeplinind alte obligaţii spirituale, cum ar fi dărnicia.

De ce este această noapte atât de specială? Se crede că un act de închinare făcut în această noapte valorează cât o mie de acte făcute într-o seară obişnuită. Este mult mai probabil ca păcatele să fie iertate în această noapte, iar răsplata pentru actele caritabile se crede că este semnificativ mai mare.

Această noapte este numită de asemenea Noaptea Destinului, deoarece unii musulmani cred că Dumnezeu hotărăşte soarta fiecărui credincios în această noapte. Tot ce se va întâmpla cu tine şi cu familia ta în anul următor este hotărât în această noapte, de aceea şi motivaţia pentru a face un efort şi un sacrificiu de sine suplimentar este mai puternică.

Motive de rugăciune

• Musulmanii Îl caută pe Dumnezeu mai intens în această noapte decât în oricare altă noapte din an. Rugaţi-vă ca Domnul Isus să se descopere musulmanilor prin vise şi viziuni.
• 
  
• Ce credeţi că Îl roagă musulmanii pe Dumnezeu în Noaptea Destinului? Tu ce i-ai cere? Inspiră-te din Matei 7:7-12.
• 
  
• Isus ne-a învăţat cum să ne rugăm în Matei 6:9-13. Rugaţi-vă împreună cu cei care iau parte la “30 de Zile de Rugăciune” în întreaga lume ca Împărăţia Lui să vină.

https://www.stiricrestine.ro/2019/05/31/ziua-26-a-noaptea-puterii-pray30days/

Ziua 27-a – Iordania – Lăsând răsplata în seama lui Dumnezeu | #Pray30Days

 Cosmin Frișan  01-06-2019 19:03:34

Locuitorii originari ai Iordaniei sunt beduinii nomazi şi multe din tradiţiile lor sunt încă vizibile în cultura ţării, cum ar fi de exemplu ospitalitatea. De pildă, o regulă a beduinilor este aceea că un străin trebuie primit în casă pentru cel puţin trei zile, trebuie servit cu mâncare şi să-i fie oferit şi un loc de odihnă. În această perioadă în care preţurile pentru hrană şi petrol sunt în creştere continuă – cu veniturile populaţiei rămânând acelaşi – tradiţia ospitalităţii este o provocare. Sărăcia este în creştere. 

Deşi majoritatea populaţiei Iordaniei (aproape 8 milioane de oameni) este musulmană, câteva procente sunt creştini (între 2,5% şi 4%). Creştinii iordanieni trăiesc relativ izolaţi de musulmani. Atunci când un musulman devine creştin, acesta va experimenta o presiune puternică din partea familiei şi a societăţii şi va fi considerat trădător. Crimele în numele onoarei nu sunt neobişnuite.

În timpul Ramadanului în Iordania, am fost invitaţi de prietenii noştri musulmani la cină, unde ne astepta un bufet plin de mâncare. „Fatma, de ce este ospitalitatea atât de importantă pentru tine?”, am întrebat.

Ea a răspuns: „Pe de o parte, din motive culturale şi religioase. Ar fi o ruşine să nu fim generoşi cu oaspeţii noştri. De asemenea, suntem generoşi pentru că vrem să-I fim pe plac lui Dumnezeu. În special în timpul Ramadanului avem mari şanse ca Dumnezeu să ne ierte păcatele şi faptele noastre bune să fie răsplătite de către El. Nu aştept nimic în schimb de la oaspeţii noştri – nu vreau o răsplată pământească pentru ospitalitate. Îmi aştept răsplata de la Dumnezeu.” 

Motive de rugăciune:

• Guvernul Iordaniei are nevoie de înţelepciune pentru a face faţă dificultăților economice şi situaţiei refugiaţilor care trăiesc acum pe teritoriul Iordaniei.
• Iacov 2:14-26 vorbeşte despre rolul credinţei şi al faptelor în viaţa creştină. Rugaţi-vă pentru creştinii din Iordania să fie întregiţi din punct de vedere spiritual, aşa cum descrie Iacov.
• Credincioşii care provin din mediul musulman au nevoie de curaj şi înţelepciune pentru a-și trăi şi împărtăşi credinţa.

https://www.stiricrestine.ro/2019/06/01/ziua-27-a-iordania-lasand-rasplata-in-seama-lui-dumnezeu-pray30days/?

Apel către pastorii și preoții din Timișoara

Asaltul împărăției întunericului prin pornografie, propaganda gay, ideologie de gen, reeducarea părinților, avorturi, redefinirea familiei, sexualizarea copiilor este pe zi ce trece tot mai puternic. În săptămâna 3-7 Iunie va avea loc primul Pride Week în Timișoara. A venit timpul să nu ne mai lăsăm intimidați de mass-media, de politicienii cu agende ascunse și nici de cei care, deși nu fac nimic, critică mereu ce fac alții. 

A venit vremea să nu mai stăm ascunși în biserici. Avem nevoie de o transformare spirituală în România, iar aceasta trebuie să înceapă în biserică și să continue în cetate. Întrebarea este: De ce anume ne temem? Credincioșii așteaptă să audă vocile noastre predicând din amvoane, așteptă să ne vadă implicați în abordarea biblică a acestor chestiuni.

Nu vom putea combate toate acestea pe holurile Parlamentului. Nu avem nici o șansă dacă ne bazăm pe promisiunile unor lideri politici corupți și neserioși. Le vom combate doar atunci când fiecare dintre noi va ridica vocea și va spune: «Destul! Nu mai vrem păcat, moarte și rău. Nu mai vrem să lăsăm să treacă așa ceva pe sub ochii noștri».

E timpul să ne eliberăm de teama care ne încătușează. E timpul să nu ne mai gândim la repercusiuni. E timpul să vorbim și să acționăm. Nu mai spuneți că veți combate aceste mizerii doar prin rugăciune. Rugați-vă, dar faceți și ceva concret între timp!

Samy Tuțac

http://www.baptist-tm.ro/apel-catre-pastorii-si-preotii-din-timisoara/

Comunicat privind evenimentul Pride Week

Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Timişoara îşi exprimă dezacordul față de seria de evenimente Pride Week care vor promova mişcarea LGBTQ în oraşul Timişoara, în perioada 3-9 iunie.

Considerăm că organizarea şi promovarea unor astfel de evenimente, în primul oraş liber de comunism din România, în care eroii Revoluției au îngenunchiat şi chemat ajutorul lui Dumnezeu, este o sfidare a credintei creştine şi a valorilor pentru care oamenii au murit.

Deasemenea suntem consternați de implicarea unor instituții publice de cultură şi învățământ universitar în găzduirea unor evenimente care încalcă etica şi morala creştină. Vrem să reamintim faptul că în urmă cu doi ani, atunci când creştinii au organizat o conferință pentru susținerea valorilor creştine şi a familiei, ni s-a spus că spațiul universitar este destinat evenimentelor ştiințifice şi educative. Ne întrebăm, pe drept cuvânt, în ce măsură evenimente care sărbătoresc şi promovează imoralitatea au un caracter ştiințific, cultural şi educativ.

Menționăm că respectăm libertatea fiecărui individ, indiferent de opțiunea lui de a-şi trăi viața, însă organizarea unor evenimente publice care promovează un stil de viață contrar moralei şi bunului simț, nu îşi găsesc locul într-un oraş în care creştinii au murit pentru libertatea crezului lor.

Ne dorim ca în oraşul Timişoara şi în județul Timiş, unde oameni de diferite etnii, religii şi culturi trăiesc în armonie şi respect reciproc, să existe un climat în care să poată fi cultivat respectul pentru sanctitatea vieții şi demnitatea umană.

Vom continua să ne rugăm şi să îi iubim chiar şi pe cei care încalcă morala şi regulile de bun simț, însă vom continua să afirmăm cu fermitate, claritate şi dragoste adevărul despre principiile noastre.

Ionel Tuțac 

preşedintele Comunității Bisericilor Creştine Baptiste Timişoara

http://www.baptist-tm.ro/comunicat-privind-evenimentul-pride-week/

Lordul Michael Farmer în România

Lordul Michael Farmer, un vechi prieten al Bisericii Creştine Baptiste Harul din Lugoj  a sosit în România, fiind însoțit de pastorul Doug Olsen.Cei 2 vor fi prezenți la serviciile de închinare ale Bisericilor Baptiste Bunavestire Timişoara (duminică dimineața,4 iunie, de la 10) şi Harul Lugoj (duminică seara. 4 iunie, de la ora 18).

Luni dimineața cei 2 musafiri vor fi prezenți la Radio Vocea Evangheliei Timişoara. 

http://www.baptist-tm.ro/lordul-michael-farmer-in-romania/

Creștinii fără trup sau creștinii care preferă biserica virtuală

BY BARZILAIENDAN on MAY 30, 2019 • ( 1 )

David Lavric

8 ore

Sunt din ce în ce mai mulți cei care merg la biserică, însă nu mai merg să se hrănească spiritual și nici să slujească, merg doar pentru aspectul social asumând că nutriția administrată online este suficientă. Alții, nici atât.

Nu știu de ce am impresia, însă parcă trăim vremuri când trebuie să argumentezi că mersul la biserică nu-ți face nici un rău, că este legitim și mai mult, că este un necesar absolut.

Doar câteva întrebări: Cum își folosesc aceștia darurile spirituale fără trup? Sau cum dezvoltă roadele Duhului fără trup? Se poate dezvolta îndelunga răbdare fără trup? Cum vor împlini Scriptura care spune plângeți cu cei ce plâng, fără trup?

Care sunt consecințele practicării unui creștinism fără trup?

+++ Pavel Nicolecu spunea că cine vede pe gard o țeastă și în drum un picior nu vede un trup, ci un cadavru!

https://barzilaiendan.com/2019/05/30/crestinii-fara-trup-sau-crestinii-care-prefera-biserica-virtuala/?