Importanța
Abuzurile și haosul, pe de cealaltă parte, care domnește în multe adunări se datorează, în parte, și datorită faptului că mulți slujitori și adunările nu înțeleg ce sunt cheile Împărăției.
Importanța acestor chei este dată de faptul că Însuși Domnul Isus stabilește rolul acestor chei – de a deschide și a închide. Mai mult, Domnul Isus vorbește predictiv/profetic despre adunare și afirmă puterea ei de a folosi aceste chei.
Detalii introductive
Cheile Împărăției ne duc cu gândul a o împărăție, un împărat, o ușă, niște chei etc. Trebuie să înțelegem toate aceste aspecte ca să putem pricepe rolul cheilor și cum funcționează ele în mod practic.
Împărăția este domeniul stăpânirii lui Dumnezeu prin Fiul Său Isus Hristos. Manifestările acestei Împărății sunt diverse dar este clar că în acest domeniu se află doar cei credincioși, motiv pentru care credința și regenerarea sunt condiții obligatorii.
Această Împărăție are o Ușă și ea este Domnul Isus. Nimeni nu poate intra în împărăție decât prin Domnul Isus Hristos. Este un adevăr universal valabil și imposibil de contestat. Nu există variante de interpretare aici.
Cheile Împărăției sunt acel lucru care deschide public ușa împărăției adică stabilește accesul omului din exterior, prin Hristos, către interior. Este ușor de înțeles atunci ce sunt aceste chei, chiar și fără să te uiți la context.
Cheile sunt în mod clar simbolul autorității și dreptului de a deschide intrarea într-un spațiu. Aceste chei sunt delegate de către Hristos ucenicilor și adunării. El este cel care constituie Ușa de acces către împărăție și de aceea El poate delega aceste chei cui dorește.
Împărăția lui Dumnezeu are o ambasadă, o reprezentanță. Ea este Adunarea lui Hristos. Domnul Isus vorbește despre chei în contextul profețiilor despre Adunare. Așadar, Adunarea este domeniul în care sunt așezate aceste chei pentru a fi administrate.
Trebuie să fim atenți pentru a nu suprapune aici soteriologia (doctrina Mântuirii) cu eclesiologia (doctrina despre biserică). Cu alte cuvinte, adunarea proclamă adevărul mântuirii, recunoaște prin rânduieli (botez și cina) pe cei mântuiți dar nu ea mântuiește. Există membri mântuiți ai împărăției care nu au o relație corectă cu Adunarea dar aceasta este o anomalie, nu norma și nicidecum ceva de dorit.
Administratorii cheilor
Primul pasaj în care apare ideea de chei și puterea de a lega și dezlega este în Matei 16 iar al doilea este în Matei 18. În primul pasaj, Domnul Isus atribuie cheile lui Petru ca reprezentant al ucenicilor/apostolilor iar în al doilea pasaj se face referire la întreaga adunare, la frați.
Domnul vorbește prima dată cu Petru, la singular, pentru a-i delega autoritatea de a folosi aceste chei. Dar Petru este acolo un reprezentant al ucenicilor pentru că El vocalizează mărturisirea de credință despre Domnul Isus în numele tuturor ucenicilor. Domnul Isus întreabă toți ucenicii: dar voi cine spuneți că sunt? Răspunsul lui Petru este reprezentativ pentru toți apostolii. El este purtătorul lor de cuvânt nu doar în acest caz, ci în general.
Dar în Matei 18 aflăm că într-un caz de disciplinare, după ce un frate care a păcătuit este mustrat privat, apoi cu doi sau trei martori, este în final spus bisericii care îl leagă sau îl dezleagă în funcție de reacția acestuia la disciplină. Aici, slujitorii nu au drept de a disciplina fără adunare, ci împreună cu adunarea. Așadar, cheile sunt folosite de adunare împreună cu slujitorii ei.
Aplicarea cheilor
Cum se aplică cheile și unde? Ne uităm la Matei 16 și 18. În primul caz Domnul vorbește despre chei în contextul declarației lui Petru despre Domnul Isus iar în al doilea caz în contextul disciplinării unora care sunt deja frați în Hristos.
Cheile se aplică pentru actul inițial de acceptare a unui suflet după ce am mărturisit pe Domnu Isus iar apoi cheile se aplică pentru cei ce sunt deja în comunitate pentru a limita sau extinde prin ele părtășia adunării.
Așadar, cheile sunt aplicate pentru primire și apoi pentru părtășie. Inițial se folosesc pentru cei ce vin din exterior iar apoi pentru cei din interior. Primul mod de folosire a cheilor este pentru crezul mărturisit iar a doua folosire este pentru conduita acestor mărturisitori.
Cheile sunt Evanghelia mărturisită. Când cineva crede, prin Evanghelie i se declară oficial și public acccesul în împărăție. Ulterior acestui moment, cei credincioși folosesc aceste chei pentru a exclude sau primi pe frați din părtășia adunării în funcție de conduita acestora.
Simbolurile cheilor
Dacă sunt două aplicații ale cheilor: primire în părtășie și păstrare în părtășie, putem identifica ușor o potrivire între aceste aplicații și cele două semne sau rânduieli ale adunării: botezul și Cina Domnului. Iată cum funcționează ele.
Când se proclamă Evanghelia și un om se pocăiește, el va mărturisi acest lucru public și va fi botezat ca simbol al accesului pe terenul Împărăției administrat de Adunare. Acum se folosesc cheile pentru primirea unui necredincios care se pocăiește în împărăție prin Adunare. Botezul este legat de Evanghelie (chei) prin faptul că reprezintă în mod vizibil moartea și învierea omului împreună cu Hristos (adică esența Evangheliei aplicată).
Pe de altă parte, când un frate trăiește în păcat și refuză mustrarea și pocăința, biserica în exclude de la părtășia ei spirituală. Cea mai înaltă expresie a acestei părtășii este Cina Domnului. Așadar, în urma excluderii semnul este refuzul accesului la Cina Domnului. Cina, de asemenea, este un simbol al cheilor pentru că arată prin excelență esența Evangheliei (a cheilor) – moartea Domnului Isus.
Exemple
Nu putem trece ușor cu vederea că lui Petru, deși reprezentant, i se vorbește în mod direct despre administrarea cheilor. Când a folosit el aceste chei? La Cincizecime! Se coboară Duhul Sfânt și el, sub autoritatea Duhului Sfânt, folosește cheile și declară Evanghelia despre Hristos. Cu alte cuvinte, el reia în formă extinsă mărturisirea făcută în Matei 18. Folosind aceste chei oamenii au rămas străpunși în inimă și au căutat împăcarea cu Dumnezeu. Care este îndrumarea lui Petru pentru ca aceștia să aibă acces la domeniul Împărăției? Petru îi cheamă la pocăință și să fie botezați. Așadar, avem actul spiritual (pocăința) și actul simbolic (botezul). Iată cum sunt folosite cheile.
Al doilea exemplu face referire la părtășia creștină. De data aceasta putem privi la apostolul Pavel care deși avea cea mai înaltă formă de autoritate în biserică, totuși el cheamă biserica la aplicarea disciplinei în cazul unui frate care trăia în păcat și nepocăință. El invocă aceste chei și le folosește împreună cu adunarea când spune: „În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă prin puterea Domnului nostru Isus” (1 Corinteni 5:4). Iată că el execută această judecată disciplinatorie la porunca Domnului Isus. Dar când a poruncit Domnul așa ceva? În Matei 18, singurul loc în care vorbește despre chei în relație cu disciplinarea! Care este aplicarea cheilor în caz de disciplină? Iată: „am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus” (1 Corinteni 5:5).
Explicații practice
În primul rând, trebuie să înțelegem că biserica este formată din oameni iar oamenii greșesc. În ce mă privește, cred că este o aberație și o batjocorire a lui Dumnezeu să afirmăm că în deciziile eronate ale bisericii oamenii rămân totuși legați în cer, înaintea lui Dumnezeu. Nici vorbă de așa ceva. Deciziile declarative ale adunării funcționează doar atunci când sunt respectate și aplicate principiile cuvântului lui Dumnezeu.
În al doilea rând, legarea și dezlegarea făcută de adunare, în actul inițial de primire în părtășie sau ulterior pe parcursul vieții unui frate, nu sunt cu efect mântuitor. Ceea ce biserica face este un act juridic spiritual. Spre exemplu, un criminal este criminal din momentul înfăptuirii omorului, totuși el nu suportă consecințele până când o instanță acreditată și autorizată judecă cazul și face o declarație despre acel act.
Așadar, adunarea declară, pe baza Cuvântului, luându-se act de faptele omului (pocăința sau nepocăința lui) dacă acesta este primit sau exclus de la părtășia în domeniul stăpânirii lui Dumnezeu. Așadar, să înțelegem bine că avem de-a face cu o declarație, oficială, bazată pe Scripturi, luându-se act de starea omului, făcută cu scopul integrăririi sau excluderii cuiva din comunitatea care reprezintă Împărăția, adică Adunarea.
Biserica nu determină intrarea cuiva în cer, ci declară accesul sau prezența cuiva în Împărăție. Ceea ce face adunarea este o decizie dar nu cu caracter determinativ, ci declarativ. Ceea ce determină adunarea este accesul sau prezența cuiva în comunitatea Împărăției, adică Adunarea.
Chiar dacă Adunarea nu introduce sau scoate pe cineva din Împărăție, totuși actul ei juridic spiritual este real și important pentru că este singurul for care poate atesta prezența sau excluderea cuiva din Împărăție. Deciziile ei nu pot fi tratate cu superficialitate sau considerate irevelante. Dacă trăiești în nepocăință iar Adunarea te judecă și te consideră exclus din Împărăție, chiar ești așa. Este ca și cum ai auzi vocea lui Dumnezeu care te condamnă. În caz de nepocăință adunarea atestă că ai fost înșelat sau te afli intr-o perioadă de rătăcire. Nu este vorba de pierderea Mântuirii, ci de deconspirare a stării spirituale. Pe de altă parte, dacă Adunarea te confirmă ca parte a Împărăției, confirmând pocăința ta inițială prin botez și părtășia ta la credință prin Masa Domnului, atunci acest lucru este demn de crezare și luat în seamă.
Dacă biserica te-a disciplinat în conformitate cu Scriptura iar tu ai părăsit adunarea pentru că nu ai suportat disciplina, te-ai mutat în altă adunare iar acea adunare te-a primit în ciuda nepocăinței tale, rămâi legat datorită nepocăinței tale. Faptul că altă adunare ignoră și abuză de acestei chei, nu schimbă folosirea lor corectă de către adunarea din care ai făcut parte. Așadar, pocăința este absolut necesară iar o adunare sănătoasă le va folosi corect pentru a te restaura în părtășia ei.
de Andrei Croitoru
https://armoniamagazineusa.com/2019/08/29/cheile-imparatiei-2/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu