Am observat în biserici două ,,job descrioptions“, două „fișe de lucru“ pe care i le oferă unii membrii păstorului local.
Prima și cea mai rea dintre cele două este concepția ,,clientul nostru este stăpânul nostru“ care-l descrie pe păstorul local într-o stridentă asemănare cu un ospătar sau cel mult cu un șef de sală de restaurant. În așteptările unor astfel de membrii, păstorul trebuie să le zâmbească mieros tuturor, indiferent de starea lor morală sau spirituală, să îi așeze pe un loc cât mai confortabil și să se îngrijească să fie serviți cu ,,ceea ce le place“, adică cu ceea ce comandă. Clienții-membrii sunt dispuși să achite nota de plată, ba chiar și un mic bacșiș, dacă păstorul-ospătar și-a îndeplinit bine slujba.
Cea de a doua variantă este cea în care „Dumnezeu este stăpânul nostru“, iar păstorul este doar un reprezentant al Lui, un fel de ,,supraveghetor-coordonator“, adică un ,,episcopos“. Păstorului îi revine responsabilitatea să vegheze ca ,,stăpânul turmei“, Păstorul cel mare al oilor, să fie mulțumit că ține oile sănătoase și roditoare. Spre deosebire de ospătar, care are pe mână un fel de prosop, ciobanul acesta poartă în mână un toiag de cârmuire, care se poate transforma la nevoie în bâtă sau ciomag, când lucrurile nu merg așa cum trebuie și, mai ales, când apar lupii îmbrăcați în piei de oaie.
Ce ziceți, la voi în adunare care este concepția pe care o vreți implementată?
https://barzilaiendan.com/2019/08/22/doua-conceptii-despre-pastorire/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu