Biserica îi intoarce spatele. Răzvan Ciobanu nu va avea parte de slujbă de înmormântare. „Nu e fiul lui Dumnezeu!”

aprilie 29, 2019 Simpaticul

Răzvan Ciobanu a murit în această dimineața în urma unui tragic accident de mașină, cauzele morții nu sunt încă clare, dar surse apropiate poliției spun că acesta murit din cauza impactului.

Un preot a declarat pentru huff.ro că Răzvan Ciobanu nu va avea parte de slujbă de înmormântare pentru că acesta a declarat în reptate rânduri că este gay și se ia în cosiderare și variant sinuciderii, lucru care interzice ca preoții să țină slujbe.

„Apartenența sa departe de Cristos nu ne permite să oficiem slujbe de înmormântare. Râzvan Ciobanu a declarat în repetate rânduri că nu este fiului lui Dumnezeu și biserica nu-i poate fi alături. Cu toate acestea regretăm pierdea lui și sperăm ca Dumnezeu să-l ierte pentru păcatele pământești”,a spus preotul pentru huff.ro.

Contactați și alți slujitori ai domnului, aceștia au fost ceva mai blânzi și spun că este posibil că biserica să aprobe slujba de înmormântare dacă familia o va cere.

Sursa huff.ro

Pentru experţi, nu este niciun dubiu că Iisus a existat. Dovezile aduse de aceştia din surse independente

Galerie foto (1)

Alexandru Voiculescu 04.29.2019 

Deşi unii cred că Iisus de fapt nu a existat cu adevărat, pentru experţii în Noul Testament există foarte puţine dubii cu privire la existenţa reală a acestuia. Personajul biblic apare în mai multe referinţe ale istoricilor romani şi în niciuna dintre acestea nu este pusă la îndoială existenţa lui Iisus.

Spre exemplu, Lawrence Mykytiuk, profesor la Purdue University şi autor al unui articol al Biblical Archaeology Review despre dovezile extrabiblice ale existenţei lui Iisus, a notat că nu există nicio dezbatere cu privire la această problemă nici în timpurile antice. „Rabinii evrei care nu îi plăceau pe Iisus şi pe adepţii lui îl acuzau pe acesta că ar fi magician şi că ducea oamenii pe căi greşite, dar nu au zis niciodată că nu a existat”, precizează Mykytiuk.

Dovezi arheologice

Totuşi, nu există dovezi fizice sau arheologice ale existenţei lui Iisus. „Nu este nimic concludent, nici nu m-aş fi aşteptat să fie. Oamenii simpli nu lasă de obicei urme arheologice”, a adăugat cercetătorul.

„Realitatea este că nu avem urme arheologice pentu aproape nimeni care a trăit în timpul şi spaţiul lui Iisus”, a precizat Bart D. Ehrman de la University of North Carolina şi autor al Did Jesus Exist? The Historical Argument for Jesus of Nazareth. „Lipsa dovezilor nu înseamnă că o persoană din acel timp nu a trăit. Înseamnă că ea sau el, la fel ca 99,99% din restul lumii de atunci, nu au lăsat urme în înregistrările arheologice”, a adăugat acesta.

Problemele legate de autenticitate continuă să existe cu privire la relicvele asociate cu Iisus, precum coroana de spini pe care ar fi purtat-o la crucificare (un exemplar există în Catedrala de la Notre Dame din Paris) şi giugliul din Torino, o pânză funerară cu care ar fi fost îmbrăcat Iisus, relatează History.

Arheologii au putut corobora elemente din Noul Testament cu povestea lui Iisus. Deşi unii s-au îndoit de existenţa aşezării Nazaret, oraşul în care a copilărit Iisus, arheologii au găsit o casă alături de morminte şi o cisternă. Au mai găsit dovezi fizice ale crucificărilor, aşa cum le descria şi Iisus în Vechiul Testament.

Documente scrise

Cele mai mult detalii despre viaţa şi moartea lui Iisus provin de la cele patru Evanghelii şi din alte scrieri ale Noului Testament. „Acestea sunt scrieri creştine şi este de înţeles că sunt părtinitoare în ceea ce relatează, astfel că trebuie analizate foarte critic pentru a afla informaţii istorice de încredere”, a precizat Ehrman. „Dar relatările centrale despre Iisus ca figură istorică - evreu, cu adepţi, executat la ordinele lui Ponţiu Pilat, guvernatorul Iudeei dint timpul regimului Împăratului Tiberiu - apar din alte surse cu un set diferit de prejudecăţi”, a adăugat acesta.

În deceniile vieţii sale, Iisus a fost menţionat de istoricii evrei şi romani în pasaje care pot fi comparate cu fragmente din Noul Testament care descriu viaţa şi moartea lui Iisus.

Flavius Josephus

Istoricul iudeu Flavius Josephus, care conform lui Ehrman „este pe departe cea mai bună sursă de informaţii despre Palestina din primul secol”, îl menţionează de două ori pe Iisus în Antichităţi Iudaice, istoria masivă în 20 de volume a poporului iudaic care a fost scrisă în jurul anului 93 e.n.

Deşi s-a născut la câţiva ani după crucificarea lui Iisus, în jurul anului 37, Josephus era un aristocrat şi un lider militar în Palestina. Astfel, deşi nu era un adept al lui Iisus, „a fost atunci când s-a înfiinţat prima biserică, astfel că ştia oameni care l-au văzut şi au auzit de Iisus”, a precizat Mykytiuk.

Tacitus

O altă relatare a existenţei lui Iisus apare în Analele Imperiului Roman, o istorie până la primul secol a Imperiului Roman scrisă în jurul anului 116 de senatorul şi istoricul roman Tacitus. În scrierea despre incendierea Romei în 64, Tacitus menţionează că Împăratul Nero i-a acuzat pe „cei numiţi creştini, care erau detestaţi pentru enormităţile lor. Christus, fondatorul numelui, a fost omorât de Ponţiu Pilat, guvernatorul Iudeei în timpul domniei lui Tiberiu”, a scris istoricul roman.

Ca istoric roman, Tacitus nu avea prejudecăţi creştine în discuţia despre persecutarea creştinilor de Nero. „Aproape tot ce spune coincide - dintr-un punct de vedere complet diferit al unui roman care detestă creştinii şi superstiţiile lor - cu ceea ce se spune în Noul Testament: Iisus a fost executat de guvernatorul Iudeei, Ponţiu Pilat, pentru crime împortiva imperiului, iar o mişcare religioasă a apărut în urma execuţiei”, a declarat Ehrman.

Alte texte romane care fac referire la Iisus

Imediat după scrierea lui Tacitus despre Iisus, guvernatorul roman Pliniu cel Tânăr i-a scris Împăratului Traian că adepţii lui Iisus „cântă imnuri lui Cristos precum al unui zeu”. De asemenea, unii cercetători cred că istoricul roman Suetoniu se refgeră la Iisus atunci când spune că Împăratul Claudius i-a exilat pe evreii din Roma „care deranjau constant la instigarea lui Chrestus”.

Această colecţie de referinţe noncreştine nu spune multe despre viaţa lui Iisus, „dar este utilă în demonstrarea că Iisus era un personaj cunoscut istoricilor. Nimeni nu s-a gândit că este o poveste inventată”, a conchis Ehrman.

Tag-uri: iisus hristos | noul testament | dovezi | biblie | cronici | imperiul roman | tacitus | crestini | traian | nero |roma | evanghelii

https://www.descopera.ro/istorie/17894609-dovezile-existentei-iisus-noul-testament-cronicile-romane?

Duminica sângeroasă din Sri Lanka și persecuția creștinilor din întreaga lume

 Augustinov Gabriela  29-04-2019 13:55:18

Nu putem să ne prefacem că nu există o persecuție a creștinilor la nivel global.

În atacurile teroriste ce au avut loc în duminica Paștelui în Sri Lanka mai mult de 253 de oameni au murit și peste 500 oameni au fost răniți. Faptul că atacurile au avut loc în cea mai importantă zi din calendarul creștin nu face decât să agraveze cruzimea acestor atacuri. În duminica Paștelui bisericile erau pline de oameni.

În plus, hotelurile care au fost bombardate, nu erau numai destinații turistice. Acestea au organizat seri de veghe și mese de Paști pentru oaspeții lor. În timp ce autoritățile se luptă cu nevoile materiale și emoționale ale supraviețuitorilor, ușile bisericilor din Sri Lanka rămân temporar închise, din cauza fricii de alte evenimente violente, iar țara rămâne în stare de criză.

La fel ca toate celelalte atacuri teroriste, acesta a fost un atac împotriva umanității și împotriva libertății. Și, asemenea multor atacuri similare din Africa, Orientul Mijlociu și Asia, creștinii au fost vizați în mod specific.

Potrivit unui raport recent al Centrului de Cercetare PEW, care este un centru respectat și neutru din punct de vedere politic, creștinii sunt cel mai persecutat grup religios la nivel global. Creștinismul este o țintă vizată în mod sistematic în Orientul Mijlociu și în Asia. Genocidul recent din Sri Lanka comis de ISIS este cea mai drastică dovadă a acestei realități. Și acesta nu este nici pe departe singurul exemplu.

În India, țară învecinată, care reprezintă cea mai mare democrație din lume, au loc alegeri naționale. Conducerea actuală are o agendă naționalistă pe față, iar persecuția creștinilor a crescut de la an la an de când au ajuns ei la putere. În primul sfert al anului 2019, în India au avut loc peste 80 de atacuri asupra comunităților creștine. În Pakistan, Asia Bibi încă se teme pentru viața ei, în ciuda faptului că a fost achitată de sentința la moarte. Nepal, Indonezia, Filipine și multe alte țări asiatice au fost martore la valuri de atacuri împotriva minorităților creștine în ultimele săptămâni.

Foarte puține dintre acestea sunt raportate în mass-media și atunci când se raportează totuși câte un caz, principalele mijloace de exprimare și cei mai mulți lideri mondial încearcă din greu să minimalizeze faptul că creștinii sunt țintele.

De exemplu, condamnând atacurile din Sri Lanka, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a menționat doar în treacăt de „cei care se adunaseră să se închine în mod pașnic”. Președintele fancez, Emmanuel Macron, a reușit să menționeze Ziua Paștelui, dar nu a spus nimic despre comunitatea creștină. Premierul britanic, Theresa May, a transmis „profunde simpatii pentru cei afectați”, dar din nou, nu a menționat nimic că ar fi vorba de creștini. Și probabil cel mai clar exemplu dintre toate – atât Barack Obama cât și Hillary Clinton s-au referit pe Twitter la „cei care celebrează Paștele”, cei care, după cum au subliniat urmăritorii de pe Twitter sunt cunoscuți în mod normal ca și creștini.

Gimnastică lingvistică similară a fost folosită și de mass-media: BBC a raportat despre „membri ai congregațiilor bisericești”, nu despre creștini, iar Washington Post a mers atât de departe încât a spus că cei care presupun că creștinii au fost țintele acestor atacuri sunt plini de „furie de extremă dreapta”.

De Sărbătoarea Paștelui din acest an, Sri Lanka a atestat unele din cele mai brutale acte de persecuție din perioada în care trăim. Cu toate acestea, reprezentanții mass-media din occident și reprezentanții guvernelor s-au abținut de la recunoașterea lor ca atare. Dacă nu îndrăznimc să spunem lucrurilor pe nume, greșim față de victime și față de cei ce au supraviețuit atacurilor. Cum vom putea împiedica astfel de atrocități să se întâmple din nou, dacă evităm să privim la cauza lor principală? Dacă nu începem să vorbim acum despre persecuția creștinilor din Asia, vom vorbi curând despre multe alte duminici sângeroase care vor veni.

Sursa: Paul Coleman | ADF International

Paul Coleman este avocat în Marea Britanie și director executiv al ADF International, o organizație pentru drepturile omului care apără dreptul ca fiecare om să-și trăiască liber credința.

https://www.stiricrestine.ro/2019/04/29/duminica-sangeroasa-din-sri-lanka-si-persecutia-crestinilor-din-intreaga-lume/?

Atenţie la învăţăturile eretice

Se strecoară în adunări sau în grupurile de rugăciune. Sunt foarte pregătiţi din punct de vedere scriptural, ştiu să „învârtă” Biblia şi să scoată texte din contexte pentru că au ei pretextele lor. Se roagă cu grijă, fără să strecoare otrava ereziilor pe care le propagă.

Intră în biserici mici, de sate, cer voie responsabilului de biserică să aducă un cuvânt de învăţătură, dar nu dau de bănuit ce otravă de aspidă au sub limbă. Fraţii îi primesc cu braţele deschise, fără să bănuiască ce îi aşteaptă după câteva întâlniri.

La terminarea serviciului, vizitatorii cer voie să mai vină şi, ai noştri, ospitalieri cum îi ştim şi nebănuitori, îi invită să se întoarcă. Când revin, încep să strecoare din ereziile lor nimicitoare.

Încetul cu încetul fraţii noştri se lasă învăluiţi de multele cunoştinţe ale vizitatorilor, de dexteritatea lor în a mânui textele biblice, apoi încep să pună la îndoială învăţături precum: închinarea în ziua sabatului sau a duminicii, cine sunt cei 144.000, nocivitatea cărnii de porc, identitatea anticristului şi a proorocului mincinos, obligativitatea respectării Legii pentru mântuire.

Nu ne spun că ei o consideră pe Ellen White o profeteasă de acelaşi rang cu proorocul Isaia, nici că ei nu cred într-un iad literal şi veşnic. Nu pomenesc despre profeţii eşuate referitoare la revenirea Domnului Isus şi despre liderii lor care au indus în eroare mii de credincioşi naivi.

În loc să mergă în lumea largă să convertească mulţimi de păcătoşi care sunt pe drum spre iad, se vâră prin case şi biserici bulversând creştini iubitori de Dumnezeu, dar încă copii în cele sfinte. Sunt lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, un pericol mortal pentru cei lesne crezători.

Păziţi-vă!

de Teofil Ciortuz

https://ardeleanlogos.wordpress.com/culte-eretice/atentie-la-invataturile-eretice/

El e viu!

 Poteraș Ionuț  28-04-2019 08:20:53

Vestea bună a Sărbătorii Paştelui este că Isus Hristos este viu! Mormântul gol, încrederea şi credinţa insuflată apostolilor după înviere şi prezenţa Lui în viaţa credincioşilor din toată lumea, din toate timpurile, toate acestea mărturisesc că Mântuitorul a înviat cu adevărat din morţi şi este viu!

Însă realitatea învierii – oricât de uimitoare ar fi ea– nu se opreşte doar cu persoana Domnului Isus Hristos. Semnificaţia învierii este aceea că Isus Hristos a rupt bariera morţii pentru noi, pentru tine şi pentru mine. Există o zicală care spune: „Există doar două lucruri sigure în lume: moartea şi taxele.” Dacă taxele le plătim şi scăpăm de ele, moartea este un fapt solemn, înfricoşător şi ireversibil.  Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, ne spune că „plata păcatului este moartea”. (Romani 6:23). O astfel de moarte nu înseamnă doar sfârşitul vieţii în trupul fizic, ci şi o separare a sufletului de Dumnezeu – o barieră între noi şi Dumnezeu: „Nelegiurile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru.” (Isaia 59:2)

Moartea lui Isus a fost un eveniment public, ea a fost o pedeapsă însă nu pentru propriile păcate, căci nu avea nici unul. Într-un mod minunat, pe care numai Dumnezeu îl putea aranja, Isus a murit pe cruce pentru tine şi pentru mine. El a luat pedeapsa cuvenită pentru păcatele noastre, „El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu.” (1 Petru 3:18). „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”  În suferinţa îndurată şi în moartea pe cruce, Isus ni s-a substituit nouă, prin urmare El ne salvează de consecințele păcatelor noastre.

Atunci când Isus a înviat din morţi, aceasta a însemnat mult mai mult decât faptul că a revenit într-un trup fizic. Semnificaţia învierii este aceea că aceasta plată, făcută pentru toate păcatele noastre, a fost acceptată, şi că El a înlăturat bariera care s-a ridicat prin moartea spirituală şi care ne separa pe noi de Dumnezeu. Faptul că Isus este astăzi viu reprezintă siguranţa noastră  asupra destinaţiei finale: viaţa veşnică în Rai pentru cei care cred că Isus a murit pe cruce în locul lor.

Atunci când tu te pocăieşti de păcate (te căieşti, renunţi la ele, începi o viață nouă) şi când îţi pui credinţa în Isus Hristos (te încrezi în El, te abandonezi în braţul Lui), Dumnezeu te salvează de la moartea spirituală. Deşi am fost cu toţii „morţi în greşelile noastre, (El) ne-a adus la viaţa împreună cu Hristos”, şi asta se întâmplă atunci când ne punem încrederea în El pentru a căpăta mântuirea sufletului nostru. Cei care cred în Hristos, sunt iertaţi, acceptaţi de Dumnezeu şi aduşi la viaţă spirituală de către El.

Va veni şi timpul când barieră fizică a morţii va fi şi aceea înlăturată pentru cei care şi-au pus încrederea în Hristos. În viitor, la un anumit moment dat pe care numai Dumnezeu îl ştie, El va transforma trupurile noastre pieritoare care au murit, în trupuri cereşti, asemănătoare trupului înviat al Domnului Hristos. (1 Corinteni 15: 35-57).

Învierea lui Hristos îţi poate aduce acum viaţa spirituală şi viaţa veşnică în prezenţa lui Dumnezeu, dupe ce viaţa pe pământ se va încheia. Tu poţi primi viaţa veşnică dacă şi tu crezi că Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, a murit pentru păcatele tale şi că Dumnezeu l-a înviat din morţi. Cum poţi fi sigur de aceasta? Pentru că aşa ne spune Isus în Cuvântul Său, Biblia: „Voia Tatălui Meu este că oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6:40)

Sursa: crossway.org

https://www.stiricrestine.ro/2019/04/28/el-e-viu/?

DUMINICĂ Săptămâna Mare în calendarul lui Isus – Nu este AICI!

Doina Bejenaru  28-04-2019 10:44:36

Cerul şi natura sărbătoreau. Natura era în sărbătoare pentru că cerul întreg sărbătoarea. Tatăl era mulţumit deoarece Fiul a plătit preţul necesar iertării întregii omeniri. Ca dovadă a mulţumirii divine, îngerii vin, dau piatra la o parte şi afirmă cu bucurie: „Nu este aici. A înviat. Duceţi-vă şi spuneţi. Pace vouă. Luaţi Duh Sfânt!”

Ce minunat că mai putem celebra o asemenea zi. Ce frumos să ne aducem aminte un adevăr incontestabil: Domnul Isus Cristos este viu. Să ne bucurăm, să ne închinăm şi să mărturisim. Sigur sunt ucenici confuzi şi oameni cu inima împietrită. Sigur sunt din aceea care nu au auzit de învierea Lui. S-ar putea să ne surprindă cât de mare este numărul celor care cred mai degrabă minciuna decât adevărul. Suntem privilegiaţi, cunoaştem adevărul şi suntem responsabili. Să ne bucurăm, să ne închinăm şi să mărturisim. Să mergem în toată lumea şi să predicăm Evanghelia la orice făptură. Cine doreşte se poate întâlni cu Isus cel viu şi aici şi în glorie.

Hristos este viu. Lăsaţi viaţa Lui să pulseze în voi pentru gloria Tatălui şi pentru binele semenilor.

Viorel Iuga

Președintele Uniunii Baptiste

https://www.stiricrestine.ro/2019/04/28/duminica-saptamana-mare-in-calendarul-lui-isus-nu-este-aici/?

Creștini uciși de militanții Fulani după binecuvântarea unui copil în Nigeria

 Doina Bejenaru  28-04-2019 18:29:10

Peste 12 creștini, inclusiv copii, au fost uciși de militanții Fulani după o slujbă de dedicare a unui copil în statul nigerian Nasarawa. Morning Star News relatează că atacul a avut loc în Duminica Floriilor, în timp ce creștinii din comunitatea predominant creștină s-au adunat să mănânce după ce copilul a fost dedicat în acea dimineață la biserica baptistă Ruhaniya din sat.

Militanții Fulani, care au vizat intensiv creștinii, au luat cu asalt întâlnirea creștinilor și au deschis focul la întâmplare, ucigând 17 persoane. Militanții au ucis-o pe mama copilului, Safaratu John Kabiru Ali, alături de alte câteva persoane, dintre care unii erau copii de 10 ani. Tatăl copilului, John Kabiru Ali, este în stare critică după ce a fost rănit de împușcături.

Un rezident local a declarat că printre cei uciși erau „10 membri ai Bisericii Baptiste Ruhaniya, 5 membri ai Bisericii Evanghelice Reformate a lui Hristos, un membru al Bisericii Evanghelice și un artist care cânta la eveniment”.

Samuel Meshi, președintele Consiliului de Administrație al localității Akwanga, a declarat că grupul de creștini nu a făcut nimic pentru a provoca acest atac oribil.

„Militanții au început pur și simplu să tragă sporadic într-o comunitate care tocmai avea o sărbătoare a dedicării unui copil după un serviciu bisericesc, Duminică (14 aprilie), la o biserică baptistă din zonă. Crimele au avut loc în seara acelei zile. Din nefericire, acești creștini au fost uciși cu sânge rece, fără nici un motiv”, a mai adăugat Meshi.

Pastorul Samson Gamu Yare, lider comunitar al grupului etnic Mada din statul Nasarawa, a descris crimele ca fiind „barbare” și a cerut guvernului federal să ia măsuri urgente pentru limitarea amenințării atacurilor extremiste asupra poporului său.

Trustul de presă nigerian The Punch notează că guvernatorul statului Narasawa, Umaru Tanko Al-Makura, a cerut ca autorii atacului să fie reținuți imediat.

„Această situație va fi tratată cu seriozitate. Vom avea o reuniune a Consiliului de Securitate și i-am îndrumat deja pe operatorii de securitate să se asigure că îi vor prinde pe făptași și că îi vor reține”, a declarat Al-Makura.

Nigeria se situează pe a 12-a poziție în topul celor mai periculoase țări în privința persecuției creștinilor, potrivit listei Open Doors în 2019. Militanții Fulani sunt un grup etnic de păstori de peste 20 de milioane în Africa de Vest și Centrală. În timp ce au avut dispute cu triburile indigene și creștinii timp de secole, doar o mică parte sunt extremiști și se angajează în atacuri, potrivit Indexului de Teroare Globală.

Cu toate acestea, Open Doors constantă că aceste conflicte s-au intensificat în ultimii ani și au condus de distrugerea caselor și a bisericilor, precum și la confiscarea terenurilor și proprietăților aparținând creștinilor. Open Doors a concluzionat că guvernul nigerian nu a reușit în fond să protejeze creștinii, în special femeile și copiii, împotriva violenței extremiste Fulani.

Paștele trecut, păstorii Fulani au atacat Biserica Catolică din Mbalom, centrul Nigeriei, în timpul liturghiei de dimineață, ucigând doi preoți și cel puțin 17 enoriași. Aproximativ alți 30 de atacatori au jefuit, de asemenea, o ceremonie funerară și au incendiat zeci de locuințe în acea comunitate. Pe 4 martie, militanții Fulani din statul Benue au atacat trei sate, ucigând 23 de persoane cu macete și gloanțe. În martie, 52 de persoane au fost ucise, zeci rănite și aproximativ 143 de case au fost distruse în urma atacurilor asupra satelor Inkirimi, Dogonnoma și Ungwan Gora, din districtul Maro.

Leah MarieAnn Klett

The Christian Post

Sursa: Tribuna Românească

https://www.stiricrestine.ro/2019/04/28/crestini-ucisi-de-militantii-fulani-dupa-binecuvantarea-unui-copil-in-nigeria/?

Isus a fost crucificat într-o miercuri, joi sau vineri?

Dacă declar că Isus nu a fost răstignit vinerea o să stârnesc multe dezbateri; am făcut asta o dată și mulți au sărit să apere o părere tradițional-ortodox-catolică, fără să fi studiat în prealabil Scriptura, sărbătorile evreiești și, mai important decât acestea, motivul morții lui Isus Hristos. Ceea ce urmează în acest articol este un fel de sondaj retoric prin care vom răspunde la întrebarea legată de ziua în care a fost crucificat Isus. Deși nu sunt susținătorul ideii de vineri, cred că faptul pentru care nu a fost menționat specific în Scriptură ziua morții lui Isus Hristos nu are un scop salvator pentru noi și nici nu este un motiv de a face din ziua de vineri o sărbătoare, atâta timp cât nu ne cere Dumnezeu acest lucru.

Biblia nu declară în mod explicit în care zi a săptămânii a fost crucificat Isus. Două din cele mai susținute păreri sunt cu privire la ziua de vineri sau ziua de miercuri. Cu toate acestea, unii folosesc o sinteză a ambelor argumente despre vineri și miercuri, și pledează pentru ziua de joiIsus a spus în Matei 12:40, „Căci, după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa și Fiul Omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului.” Cei care argumentează pentru crucificarea în ziua de vineri spun că încă există o cale validă prin care El ar fi putut fi considerat a fi în mormânt pentru trei zile. În mentalitatea evreiască a primului secol, o parte din zi era considerată ca o zi întreagă. Din moment ce Isus a fost în mormânt o parte din ziua de vineri, toată ziua de sâmbătă și parte din duminică, El ar putea fi considerat că a fost în mormânt pentru trei zile.Unul din argumentele principale pentru ziua de vineri este găsit în Marcu 15:42, care indică faptul că Isus a fost crucificat „în ziua dinaintea Sabatului”. Dacă acesta era Sabatul săptămânal, adică sâmbăta, atunci acest fapt indică la o crucificare în ziua de vineri. Un alt argument pentru vineri spune că versetele precum Matei 16:21 și Luca 9:22 învață ideea că Isus avea să învie în a treia zi, prin urmare El nu ar fi avut nevoie să fie în mormânt trei zile și trei nopți complete. În timp ce anumite traduceri folosesc „a treia zi” pentru aceste versete, nu toți sunt de acord că „a treia zi” este cea mai bună cale de a traduce aceste versete. Ba mai mult, Marcu 8:31 spune că Isus avea să învie „după” trei zile. 

Argumentul zilei de joi se dezvoltă pe ideea zilei de vineri și argumentează, în principal, faptul că sunt prea multe evenimente (unii numără în jur de douăzeci) care au loc între îngroparea lui Hristos și duminică dimineața, ca să se poată întâmpla de vineri seara până duminică dimineața. Susținătorii acestei păreri indică faptul că aceasta este o problemă, în special când singura zi întreagă dintre vineri și duminică era sâmbăta, Sabatul evreiesc. Una sau două zile în plus elimină această problemă. Cei ce susțin ziua de joi ar putea raționa astfel: să presupunem că nu ți-ai văzut un prieten de luni seara. Data următoare când te întâlnești cu el este joi dimineața, și spui, „Nu te-am mai văzut de trei zile”, deși tehnic nu sunt decât 60 de ore (2,5 zile). Dacă Isus a fost crucificat joia, acest exemplu arată felul cum s-ar putea considera acestea ca fiind trei zile.

Opinia despre miercuri declară că au fost două Sabate în acea săptămână. După primul (cel care a avut loc în seara crucificării [Marcu 15:42; Luca 23:52-54]), femeile au cumpărat miresme – notați faptul că ele au cumpărat după Sabat (Marcu 16:1). Opinia cu privire la ziua de miercuri susține faptul că acest „Sabat” era Paștele Evreiesc (vezi Levitic 23:24-32, unde zilele sfinte, care nu sunt neapărat ziua a șaptea a săptămânii, sunt menționate drept Sabat). Al doilea Sabat din acea săptămână era Sabatul normal. Notați faptul că în Luca 23:56, femeile care au cumpărat miresmele după primul Sabat s-au întors și le-au pregătit, apoi s-au odihnit „în ziua Sabatului” (Luca 23:56). Argumentul declară că ele nu puteau să cumpere miresmele după Sabat, și să le pregătească înainte de Sabat – doar dacă nu erau două Sabate. Având ideea de două Sabate, dacă Hristos a fost crucificat joia, atunci marele Sabat sfânt (Paștele Evreiesc) ar fi început joia la apusul soarelui și s-ar fi terminat vineri la apus – la începutul Sabatului săptămânal, sau sâmbăta. Cumpărarea miresmelor după primul Sabat (Paștele Evreiesc) ar fi însemnat că ele le-au cumpărat sâmbăta și ar fi încălcat Sabatul.

 

Așadar, conform punctului de vedere legat de ziua de miercuri, singura explicație care nu încalcă relatarea biblică despre femei și miresme, și susține o înțelegere literală a textului din Matei 12:40, este faptul că Hristos a fost crucificat în ziua de miercuri. Sabatul care era o zi mare sfântă (Paștele Evreiesc) a avut loc joia, femeile au cumpărat miresmele (după aceea) vinerea și s-au întors și le-au pregătit în aceiași zi, s-au odihnit sâmbăta, care era Sabatul săptămânal, apoi ele au adus miresmele la mormânt duminică dimineața. Isus a fost îngropat aproape de apusul soarelui miercurea, care era începutul zilei de joi în calendarul evreiesc. Folosind un calendar evreiesc avem după cum urmează: joi noaptea (noaptea unu), joi ziua (ziua unu), vineri noaptea (noaptea doi), vineri ziua (ziua doi), sâmbătă noaptea (noaptea trei), sâmbătă ziua (ziua trei). Nu știm exact când a înviat El, însă știm că a fost înainte de răsăritul soarelui duminica (Ioan 20:1, Maria Magdalena a venit „pe când era încă întuneric” („dis de dimineață”, în versiunea Cornilescu), așa că El ar fi înviat imediat după apusul de soare de sâmbătă seara, care începea prima zi a săptămânii pentru evrei. 

O posibilă problemă cu părerea despre ziua de miercuri este faptul că ucenicii care au mers cu Isus pe drumul spre Emaus au făcut acest lucru „în aceiași zi” a învierii Sale (Luca 24:13). Ucenicii, care nu îl recunosc acolo pe Isus, îi spun Acestuia despre crucificarea lui Isus (24:21) și spun că „astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri” (24:22). De miercuri și până duminică sunt patru zile. O posibilă explicație este că ei poate au numărat de miercuri seara de la îngroparea lui Hristos, care începe joia evreiască, și de joi până duminică ar putea fi numărate drept trei zile. 

Concluzie

În schema principală a lucrurilor nu este deloc important să știm în ce zi a săptămânii a fost crucificat Hristos. Dacă era foarte important, atunci Cuvântul lui Dumnezeu ar fi comunicat clar ziua și timpul cadru. Ceea ce este important este că El a murit și că El a înviat fizic, trupește din morți. Ceea ce este egal de important este motivul pentru care El a murit – să ia pedeapsa pe care o merită toți păcătoșii. Pasajele din Ioan 3:16 și 3:36 proclamă că a-ți pune încrederea în El rezultă în viață veșnică! Acest lucru este pe atât de adevărat precum ideea dacă El a fost crucificat într-o miercuri, joi sau vineri.

Așa că, orice ar fi crezut tău despre "sfânta vineri", sau "vinerea mare", sau alte denumiri legate de "săptămâna patimilor", ce este sărbătorită în Creștinism (și am înțeles că și budiștii sărbătoresc ceva în același timp, desigur în felul lor...), sper ca ideologia ta creștină despre anumite zile ale săptămânii să fie spulberată. Isus nu a murit pentru o sărbătoare, ci pentru păcătoși. Prin a ne pune încrederea în El ca Domn și Mântuitor al nostru facem din El sărbătoarea și sărbătoritul nostru - și aceasta are un mai mare efect decât o zi religioasă.

Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc!

https://crestinismtrait.blogspot.com/2012/04/isus-fost-crucificat-intr-o-miercuri.html